De la un Român care, mai nou, e rom, dar el se simte OK în pielea lui şi în ţara lui

Ce citim, ce informaţii primim şi cum le digerăm!

M-am tot gândit dacă să scriu acest articol într-un limbaj de lemn sau pur şi simplu să le spun aşa cum le zic eu.

Dacă ar fi să-i întreb pe majoritatea oamenilor de pe aglomeratele bulevarde ale Bucureştiului ce s-a întâmplat azi, cât a mai crescut euro, ce ministru şi-a dat demisia, câte miliarde o să ne dea Banca Mondială etc. etc. etc.

Omul simplu mi-ar răspunde într-un singur fel: băi nene, eu am copii de crescut, eu am facturi de plată, pe mine mă bate nevasta la cap etc. etc. etc.

De obicei, primesc newsletter-uri de la câteva site-uri şi în momentul când intri pe link eşti bombardat de tot felul de ştiri.

Ştie cineva că acum zece zile a început Festivalul Sergiu Celibidache? Ştie cineva că în oraş se întâmplă o mulţime de evenimente culturale?

Se pare că suntem un oraş turistic în sfârşit, după marea finală de Europa League. Cred că avem nevoie de o Olimpiadă să strângem cât mai mulţi turişti care să vină să vadă frumuseţe de ţară, România asta a noastră, avem nevoie de cât mai mulţi oameni care să vina aici şi să vadă şi să afle de unde au plecat Brâncuşi, Eliade, Cioran, Enescu, Lipatti şi Celibidache, precum şi un ultim mare artist care s-a stins din viaţă anul acesta, marele pictor Horia Damian. Oameni care să vadă că nu suntem doar căpşunari şi ciorditori, să vadă că avem valori şi oameni de valoare şi că avem oameni talentaţi şi plini de pasiune şi, mai presus de toate, că suntem OAMENI.

Au loc multe schimbări în Europa şi în lume. Oare este adevărat că trăim vremuri tumultoase? Sau trăim chiar schimbări în bine despre care, după mulţi ani când ne vom uita în urmă, ne vom da seama ca a fost bine că s-au întâmplat aşa cum s-au întâmplat.

De la un timp observ că prietenii abordează aceleaşi subiecte; vorbesc cu o faţă serioasă despre criză şi despre cât de rău o ducem şi de faptul că în orice altă ţară este mai bine decât aici… oare a trăit cineva acolo printre străini să vadă dacă e mai bine sau dacă s-ar simţi mai bine într-un auto-exil?

Cred că ar fi mai bine să o lăsăm mai moale şi să ne aducem aminte de zicala aia veche românească: “Omul sfinţeşte locul”.

Aseară, la un şpriţ cu nişte prieteni, am avut onoarea să cinăm cu marea violonistă Ida Handel şi am avut şi un taraf care a cântat ceva muzică. La sfârşit Ida a spus că a fost în multe locuri de-a lungul carierei ei, dar nu a văzut talent ca în România şi nu a simţit nicăieri aşa spirit şi astfel de pasiune. Şi nu se referea la piesele cântate de taraf, se referea la tot ceea ce nu vedem noi, la calităţile pe care le avem, pentru că întotdeauna iarba vecinului e muuult mai verde ca a noastră.

Esenţa acestui articol este că noi suntem într-o veşnică căutare a motivelor pentru care România nu este bună, nu este OK, în loc să ne aliem şi să dăm mână cu mână (cum e vorba aia) şi să construim o Românie în care să trăim aşa cum am vrea să trăim acum în visele noastre într-o altă ţară.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.