De opt ori pe lângă sfârșitul lumii

Ultimele zile sunt marcate de escaladarea declarațiilor provocate de activitățile Pyongyangului în domeniul nuclear și de posibilitățile crescânde ale izbucnirii unei confruntări militare, context în care cireașa de pe tort a fost pusă de președintele Donald Trump, care a anunțat că va recurge la arma atomică pentru a pedepsi Coreea de Nord.

Cum este pentru prima oară după 1945 când un stat posesor de armă nucleară amenință un alt stat cu folosirea acesteia pentru rezolvarea unei crize, care, atenție, nu este una bilaterală, lumea întreagă se teme de posibilitatea declanșării unui conflict atomic. Este o temere firească, ea readucând în actualitate alte momente încordate din trecut, când omenirea a fost foarte aproape de un dezastru nuclear.
Lista crizelor respective creează fiori și azi, chiar dacă se constată că au avut cauze dintre cele mai diverse, unele chiar caraghioase: un urs, un răsărit de lună, un zbor de lebede, iar adesea erori umane banale.
Prezentăm mai jos lista celor opt asemenea momente de după 1950, reținute de ediția americană a ziarului „Huffington Post“.

5 noiembrie 1956

Spre sfârșitul crizei Suezului, o serie de pure coincidențe, unele banale, ar fi putut duce la un atac balistic împotriva URSS. În noaptea de 5/6 noiembrie 1965, Comandamentul Apărării Aeriene al Americii de Nord (NORAD) a fost informat de o serie de evenimente neliniștitoare: zborul unui obiect neidentificat deasupra Turciei; survolarea Siriei (care pe atunci nu se afla în orbita Moscovei) de către mai multe avioane militare sovietice; un bombardier britanic doborât în Siria; deplasări neașteptate de nave sovietice prin strâmtoarea Dardanele (teritoriu turcesc). Potrivit mai multor surse credibile, în realitate, a fost vorba de zborul unui stol de lebede în spațiul aerian turcesc; escorta aeriană a președintelui Siriei; probleme mecanice pentru bombardierul britanic și manevre navale sovietice prevăzute cu mult timp înainte.

5 octombrie 1960

NORAD lansează o alarmă bazată pe informațiile transmise de radarul american din Groenlanda, care au luat un obișnuit răsărit de lună din Norvegia drept un tir de rachete balistice trase împotriva SUA de URSS. După cum a explicat ulterior un organism al oamenilor de știință, la acea oră, liderul sovietic Nichita S. Hrușciov se afla la New York pentru a participa la Adunarea Generală a ONU, fapt ce excludea din start un atac al Moscovei împotriva SUA.

24 ianuarie 1961

În timpul unui zbor de rutină deasupra statului Carolina de Nord, un bombardier B-52 și-a pierdut controlul și a lansat două bombe atomice asupra orașului Goldsboro. Faptul că un întrerupător de siguranță nu a funcționat a împiedicat detonarea uneia dintre bombe. Cealaltă a suferit avarii minore. „Am fost la doi pași de o explozie nucleară, nu a atârnat decât de un fir de ață“, spunea Robert McNamarra, pe atunci șef al Pentagonului în Administrația Kennedy.

25 octombrie 1962

În 1962, când Războiul Rece era la apogeu, un planton al US Air Force din statul Minnesota a alarmat instalațiile din vecinătate după ce, după cum pretindea, văzuse o siluetă ce încerca să escaladeze o barieră de securitate. Însă într-o bază a Gărzii Naționale din statul Wisconsin o eroare de cablare a transmis un semnal greșit, piloții crezând că a început deja al Treilea Război Mondial. Primele avioane se regăseau pe pistă, gată să riposteze atacatorilor sovietici, când a apărut un vehicul de teren cu toate sirenele urlând, spre a-i avertiza că a fost o alarmă falsă! Cine era intrusul? Un urs.

27 octombrie 1962

Vasili Arhipov, ofițer al marinei sovietice, a rămas în istorie drept „omul care a salvat lumea“. În toamna anului 1962, în timpul gravei crize a rachetelor din Cuba – care a dus la o confruntare verbală extrem de dură între SUA și URSS – marina americană a descoperit un submarin sovietic ascuns în Marea Caraibilor și a început să lanseze grenade antisubmarin fără să știe că vasul respectiv era echipat cu o torpilă nucleară operațională. În plus, membrii echipajului, care pierduseră legătura cu Comandamentul General moscovit, ignorau cerințele americanilor și se temeau ca nu cumva să fi început o nouă conflagrație mondială. Comandantul a ordonat să se pregătească lansarea torpilei nucleare, ordin validat și de secund, dar, pentru a merge până la capăt, procesul mai prevedea aprobarea a trei ofițeri superiori de la bord, între ei aflându-se și Vasili Arhipov, care a refuzat să-și dea acordul. El a susținut că nu era vorba de un atac și că americanii nu voiau decât să vorbească cu ei. Submarinul sovietic a urcat la suprafață, unde l-a întâmpinat un contratorpilor american, după care a plecat spre țară.

9 noiembrie 1979

Unitățile militare americane care se ocupau de rachetele balistice intercontinentale s-au aflat din nou în alarmă, gata să lanseze bombardierele lor, ca urmare a unei informații provenind de la NORAD, potrivit căreia URSS lansase un atac nuclear asupra țării lor. După cinci minute, în lipsa oricărei confirmări oferite de sateliții militari de spionaj, experții au stabilit că era o alarmă falsă.
Potrivit unei organizații a oamenilor de știință, un tehnician inserase din greșeală într-un ordinator destinat manevrelor militare o casetă ce conținea un scenariu de atac.

26 septembrie 1983

Stanislav Petrov este unul dintre eroii sovietici care au făcut astfel încât o simplă eroare umană să nu ducă la un dezastru nuclear. În dimineața zilei de 26 septembrie 1983, potrivit radarelor sovietice, avea loc un atac al SUA asupra URSS ce implica mai multe rachete. Stanislav Petrov era de serviciu, dar nu și-a informat superiorii despre atac, apreciind că este vorba despre o problemă tehnică. „Nu ar fi trebuit decât să iau telefonul și să folosesc linia directă care mă lega cu comandamentul suprem, dar eram blocat“, a declarat acesta mai târziu pentru BBC. „Aveam impresia că sunt în vârful unui vulcan gata să erupă.“ Stanislav știa că procedura prevedea un tir de ripostă, dar îndoielile și teama că va provoca un al Treilea Război Mondial l-au blocat. „23 de minute mai târziu am realizat că nu se întâmplase nimic. Dacă, într-adevăr, ar fi existat o lovitură, aș fi constatat. Ușurarea mea a fost imensă.“

25 ianuarie 1995

În anul 1955, un radar rus a crezut că a detectat o rachetă balistică americană lansată din largul Norvegiei. În realitate, a fost o rachetă de știință norvegiană prin care se studia aurora boreală. Dar rușii, temându-se de un atac american iminent, au reacționat imediat. Președintele de atunci, Boris Elțin, se pregătea să ordone o ripostă, însă datele transmise de sateliți arătau că nu era vorba de niciun atac. Incidentul a fost clasat ca o alarmă falsă.

17 ianuarie 1966

Listei de mai sus, cu evenimente ce implicau direct Moscova și Washingtonul, i-am putea adăuga și accidentul de la 17 ianuarie 1966. În acea zi, în largul coastelor spaniole, în timpul unei aprovizionări în zbor, s-au ciocnit un Boeing B-52G al Strategic Air Command și un KC-135 Stratotanker, ambele din SUA. Acestea participau la operațiunea Chrome Dome din cadrul aviației militare americane ce viza asigurarea protecției totale a întregului teritoriu nord-american. Evident, inamicul nr. 1 era tot URSS.
Bombardierul avea la bord 4 bombe H de tipul MK28. Trei au fost găsite încrustate în pământ, lângă orașul Palomares din Andalusia, iar a patra a căzut în larg, fiind descoperită după două luni și jumătate de căutări intense, la care au participat 3.000 de militari și civili plus 38 de nave americane și un submarin.
Cel mai grav fapt: dintr-o bombă s-au scurs 4,5 kg de plutoniu, care au contaminat 250 de hectare, a căror parte superioară a fost excavată și dusă în SUA pentru decontaminare.

Luciditate?!

Mai sus prezentăm o trecere în revistă seacă, dar care dă și acum fiori, dacă ne gândim ce s-ar fi putut întâmpla în fiecare dintre cazuri, dacă, în pofida stresului uriaș și a temerii imense de a nu greși în defavoarea propriei țări, nu existau acele minți lucide, responsabile, înțelepte și ferme, care nu au dat credit hazardului și nici așa-ziselor informații „betonate“ care proveneau de la radare și „vorbeau“ despre evenimente grave.
Dincolo de lista seacă a unor momente de posibilă răscruce în destinul omenirii s-au aflat adesea militari care nu au cedat primului impuls și nici nu au subestimat rolul erorii umane sau chiar greșelile celei mai sofisticate tehnici. În fine, în spatele ușilor închise au fost și politicieni pentru care, deși pare paradoxal, Războiul Rece nu a reprezentat un pretext pentru a declanșa urgia nucleară mondială.
Pornind de la constatările de mai sus, întrebarea care se pune este firească: în cazul crizei declanșate de disputa Coreea de Nord-SUA, mai mult sau mai puțin artificială, lumea de azi are liderii care, deși Războiul Rece nu este o realitate a zilelor noastre, pot să țină seama de învățămintele trecutului și de complexitatea realităților prezentului?
Un răspuns ferm mi se pare hazardat.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.