Debarcarea lui Andrei Marga

România a intrat într-o zodie a manipulării şi a delirului politic. Andrei Marga a fost debarcat de la Institutul Cultural Român fără să fi apucat să înceapă activitatea la potenţialul maxim. A fost numit în septembrie 2012, a avut parte de un buget forfecat, s-a trezit cu o mare parte din echipă târâtă în operaţiuni de titularizare şi a fost forţat să înghită câţiva clienţi politici desemnaţi de chiar adversarii săi. Şi când nimic nu prevestea, a fost debarcat pentru un motiv inventat, la mintea cocoşului. Că n-a prezentat Senatului un raport de activitate şi situaţia exerciţiului bugetar, deşi acestea au fost depuse în termen la Ministerul Finanţelor, după cum arată exemplarele în copie marcate cu numere de intrare de la registratură. Nu putem trece peste faptul că aceeaşi comisie s-a situat plezirist şi aproximativ în cazul rapoartelor de la TVR sau de la Radiodifuziune, iar alte comisii, presate să dezbată rapoartele de activitate de la SRI şi SIE, au amânat operaţiunea cu anii. Debarcarea lui Andrei Marga s-a desfăşurat fulgerător, ca în execuţiile politice din anii ’50. Nici n-a apucat să deschidă gura că o incultă comisie culturală a Senatului a şi hotărât să propună destituirea echipei de la ICR. Mai mult, pentru ca delirul să fie complet, a doua zi, adică marţi, instituţia prezidenţială s-a avântat în mijlocul pieţei publice pentru a deplânge politizarea şi decredibilizarea ICR de parcă operaţiunea cu măgarul marcat cu svastică şi pornografiile cu pretenţii artistice s-ar fi petrecut pe vremea lui Mihai Viteazul, nu a lui Traian Băsescu şi a ICR-ului condus de siropoşii cântăreţi Patapievici şi Mihăieş şi în beneficiul lui Tismăneanu, Cărtărescu and orchestra.

De ce l-au sacrificat liberalii pe profesorul clujean, unul dintre puţinii oameni care le-au făcut cinste şi au pus umărul la rezultatul alegerilor parlamentare încă în vigoare. De ce s-a purtat Crin Antonescu exact ca în cazul sacrificării Monei Pivniceru? De ce a fost la fel de mut şi inodor ca în interimatul de la Cotroceni, deşi era voba de terfelirea unui om cu greutate al PNL-ului? Ca şi în alte împrejurări similare, Crin Antonescu s-a făcut că nu există sau este plecat pe cine ştie unde, un soi de Pilat liberal plimbăreţ? Asta numai pentru a obţine postul de la CNAS, cel care stă în fruntea unui buget atât de râvnit de bietul Nicolăescu. Să fi fost acest Buşoi scos din păpuşoii politicii soluţia miraculoasă pentru a face curat în grajdurile lui Augias? Sau este biata păpuşă politică din Banat o replică liberală la excesele lui Duţă? Sau pur şi simplu figurantul de care liberalii aveau nevoie pentru a răspunde la proiectele de cheltuieli ale ministrului Sănătăţii. Un lucru e clar. Că liberalii tremură de tema de a părăsi puterea şi înghit orice abuz al PSD-ului.

Ce a a câştigat Ponta? Nimic. Sacrificarea agresivă şi politicianistă a lui Marga ne arată din ce în ce mai expresivă faţa avidă de putere a lui Victor Ponta. Premierul, marcat de scandalul plagiatului şi şubrezit din primele momente ale începutului de carieră, încearcă acum să se consolideze ca poziţie şi să joace la mize din ce în ce mai mari. Dialogurile sale tainice şi rodnice cu Traian Băsescu i-au încolţit în minte ideea unei posibile candidaturi la Preşedinţie. Şi de aici până la ideea de a implica şi ICR-ul într-o amplă operaţiune de imagine, comunicare şi organizări de vizite guvernamentale n-a mai fost decât un pas. Destui diplomaţi din centrala Externelor vorbesc despre abandonarea oricăror priorităţi diplomatice în favoarea României şi despre reducerea activităţii ministerului condus de Corlăţean la pregătirea de vizite răsunătoare pentru Victor Ponta. Cea efectuată în Germania, performanţă mai degrabă personală a ambasadorului Lazăr Comănescu, nu a însemnat decât o strângere de mână şi o defilare de mândrie. În nici un caz ea nu a fost o vizită istorică, aşa cum a cerut Anca Alexandrescu de la nenumăraţi jurnalişti şi care a fost ascultată doar de o echipă restrânsă de acoperiţi şi lingăi. Ceilalţi au luat vizita aşa cum a fost, adică una fără greutate. Abia cu o anume simbolistică, dar fără documente de referinţă.

Ce să înţelegem din preocuparea şi din atacul lui Victor Ponta la adresa ICR? Că are nevoie de un Minister de Externe secundar, care să se ocupe de colaborări cu presa străină. Evident, nu pentru muzică, pictură şi poezie din România, ci de imaginea unui premier care se vede din ce în ce mai important.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.