Declinul şi căderea Europei

Trăim „declinul şi căderea Europei (şi, poate, şi al Occidentului)” titrează influentul săptămânal american „TIME” în numărul său care apare pe piață pe 22 august a.c. Dedicând articolul de fond acestui subiect şi consacrându-i coperta, săptămânalul subliniază gravitatea deosebită a situației actuale din Europa. E drept, ea este privită din perspectivă americană, lucru ce ni se pare firesc, dar el nu schimbă cu nimic datele problemei. Zona euro, „o alianță egoistă”, cum o defineşte „TIME”, se împotmoleşte, în timp ce Londra e cuprinsă de flăcări, iar SUA asistă, neputincioase, la prăbuşirea respectivă.

În viziunea publicației citate, euro este, totuşi, problema tuturor, dreptcare ea opinează că există un mijloc de a ieşi din această criză: Germania să preia comenzile şi să susțină cu adevărat economiile europene slăbite. Desigur, aşa ceva ar cere o nouă şi dureroasă cură de austeritate, ceea ce ar declanşa alte noi izbucniri violente şi ar face pârtie populiştilor, la fel ca în Statele Unite, conchide săptămânalul american. Observațiile respective trebuie reținute din mai multe puncte de vedere. În primul rând, ele pornesc de la evidențerea stării de lucruri de azi, din Uniunea Europeană, realitate necunoscută, ori ignorată în mod prostesc, de cârmuitorii României, care, până mai ieri, se credeau puşi la adăpost de un aşa-numit flintic de creştere economică. În al doilea rând, s-ar putea să surprindă într-un fel modul tranşant, lipsit total de menajamente, în care publicația americană analizează stările actuale de lucruri din Europa. Ca urmare, dintr-o atare perspectivă, soluţia pe care ea o avansează, şi care vizează rolul ce ar trebui să revină Germaniei în relansarea europeană, ar putea să fie neobişnuită. Este o teză pe care, în mod cert, Parisul n-ar accepta-o, deşi poate că celelalte ar fi de acord cu ea. Scriind acest lucru mă gândesc la Italia, de pildă, ţară despre care revista milaneză „L’Espresso” scrie, tot pe copertă: „Povera Italia” – Săraca Italie. Şi poate nu este întâmplător că două mari săptămânale vestice îşi consacră coperta şi articolul de fond acestor probleme grave cu care se confruntă azi Europa şi implicit statele membre. În al treilea rând, nu trebuie neglijat deloc faptul pe care „TIME” îl evidenţază, şi care se referă la avântul populiştilor în condiţii de criză, şi implicaţiile unui atare fenomen, care, cel puţin la ora actuală, este ignorat de cancelariile europene, fie ele mari sau mici, atinse grav de criză sau nu. Personal, cred că se trece prea uşor cu vederea contextul european interbelic şi nu se evocă mai deloc învăţămintele lui, chiar dacă se tot insistă pe ideea că perioadele nu seamănă între ele. S-ar putea să fie aşa, dar ce trebuie să ne preocupe este lipsa de reacţia faţă de avântul făţiş al extremei dreapta, care devine din ce în ce mai pregnant în realitatea de zi cu zi a continentului. Nu mai amintesc decât în treacăt cazul Ungariei, ţară care are la guvernare o mişcare de ultra extremă dreapta, fără ca vigilenta Uniune Europeană să fi reacţionat imediat şi cum trebuie. Nu noi facem această constatare, ci prestigiosul ziar francez „Le Monde”, într-un recent articol pe care l-am reprodus, de altfel, în cotidianul.ro. De fapt, cred că marile probleme din sânul fiecărei ţări europene şi, în primul rând, din cele care sunt „fruntea” UE, fac ca atât Uniunea, cât şi ele să neglijeze aceste aspecte fundamentale pentru prezentul şi viitorul bătrânului continent, ca să folosesc o expresie tocită. Pe urmă, oricum am suci-o şi am da-o, este clar că „TIME” are dreptate: Europa este în declin serios. Dintr-o atare perspectivă, cred că ideea Statelor Unite ale Europei, aşa cum o văd unii, acum, este mai mult decât imatură şi ineficientă. Înainte de toate, ea este atât de veche şi scoasă mereu de la naftalină în momente în care unii nu mai au deloc idei şi nici nu sunt capabili să propună soluţii adevărate la problemele actuale. Că, într-un atare moment, s-a trezit şi Traian Băsescu să vină şi să susţină această soluţie nu mă miră deloc. Nu că nu-i dau eu dreptul la aşa ceva, Doamne fereşte!, dar el n-a făcut nimic concret, şi viabil, şi durabil, pentru rezolvarea crizei din ţara sa! În schimb, are idei pentru Europa! Idei pe care, anunţându-le, declară ritos că, în cadrul Statelor Unite ale Europei, ţările trebuie să delege tot mai mult din suveranitatea lor. Sunt tare curios cum ar primi-o, de pildă, nemţii sau francezii, în vecinătatea imediată a grecilor sau italienilor. Cât despre poporul subjugat de Băsescu şi ai lui, nu mai vorbesc. Or, poate, tocmai atunci, Dumnezeu ne-ar ajuta, ţinând cont că nu este pentru cine se pregăteşte, aşa cum s-a dovedit mereu. Până vom ajunge la acele clipe astrale, să rămânem cu picioarele pe pământ şi să ne amintim de unde am plecat: de la declinul şi prăbuşirea Europei, şi să concedem că nu se vor găsi imediat soluţii trainice întucât marea problemă a continentului este în primul rând lipsa unor lideri care să se confrunte cu anvergura dificultăţilor. Altfel, cu filosofi a la Cireşica ne afundăm ireversibil.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.