Motto: „Am fost puţini şi uite câţi au rămas!" (Silviu Brucan)

Astăzi, România seamănă cu o minge alergată pe un teren desfundat, cu zăpadă amestecată cu noroi, o minge disputată de două echipe de amatori care aspiră la divizia C a puterii europene. Iar mingea numită „România" se înfundă în noroi, se rostogoleşte prin băltacurile unui destin lăsat la voia întâmplării, iar pentru mai multă siguranţă, derbedeii puterii o aruncă la portar. Acesta o prinde şi o şutează mai departe, printre fotbaliştii murdari şi grosolani, care se porcăiesc şi se aruncă unul asupra altuia, uitând cu toţii de mingea care se opreşte în mijlocul unei bălţi de noroi. Membrii celor două echipe se iau la trântă, dar nu pentru a-şi disputa mingea numită „România", ea oricum nu mai contează. Ci puterea asupra ei. Vor puterea deplină, dar pentru asta trebuie eliminată echipa adversă de pe terenul puterii. Nu mai vor jocul arbitrat de pe margine sau de la centru. Vor jocul puterii depline şi pentru asta au ieşit la bătaie.

Jocul puterii de astăzi este de care pe care. Noi nu contăm!

Suntem sclavii taberei care va câştiga puterea deplină! România este disputată de două găşti care se luptă pentru putere. Sunt pătaţi cu toţii. Cu toţii vin din trecutul totalitar, cu toţii l-au servit şi cu toţii ne-au furat în ultimii 20 de ani. Va câştiga echipa care va avea mai multe informaţii compromiţătoare despre tabăra adversă.

Informaţia devine acum putere! Răzvan Mihai Ungureanu a preluat frâiele puterii executive pentru a da mai multă forţă informaţiei în favoarea taberei care deţine puterea şi care nu vrea nici măcar să o împartă cu tabăra adversă. Poporul nu are acces la putere. Să fim înţeleşi. Cei cu puterea sunt cu haleala, iar proştii cu votarea. Iar această balanţă dezechilibrată a puterii se vrea a fi păstrată. Liderii grobieni ai stalinismului au lăsat puterea în mâinile liderilor ceauşişti, mai atenţi cu detaliile şi mai bogaţi în vocabular. Însă misiunea de a păstra puterea este la fel pentru toţi. Tabăra lui Traian Băsescu strânge rândurile şi declară prima război total pe informaţii. Asta este misiunea lui Răzvan Ungureanu, şi nu guvernarea României!

Traian Băsescu, precum şi mai tânărul său coechipier, Mihai Răzvan Ungureanu, sunt ofiţeri de securitate. Unul fost căpitan de navă acum este preşedintele României, pe când celălalt joacă prost cartea demisiei. Or, cei doi ofiţeri de informaţii ştiu un adevăr foarte simplu: din servicii nu-ţi dai demisia şi pleci acasă liniştit! Că eşti marinar sau profesor universitar, miner sau tractorist, din servicii pleci într-un singur mod: întins pe catafalc!

Doar moartea te scoate din servicii. Odată semnat pactul nu există cale de întoarcere. Nu putem fi prostiţi. Demisia lui Răzvan Mihai Ungureanu este practic nulă din perspectiva misiunii sale pe viaţă. El tot ofiţer de informaţii va rămâne: însurat sau divorţat, bucătar pe vas de croazieră sau vagonetar într-o mină chinezească, precum şi în noua sa misiune de premier al unei puteri, care trebuie să rămână la putere.

România a fost preluată de generaţia a treia de UTC-işti, dar în spatele lor stau frumos părinţii din biroul politic al PCR.

Sunt cu toţii solidari prin inter-şantaj. Inter-şantajul îi ţine la putere, iar compromisul, medierea, schimbul de informaţii şi de conturi de la o tabără la alta îi vor ţine pe terenul puterii. În timp ce, într-un colţ al terenului înzăpezit şi desfundat, aşteaptă o minge numită „România" să fie iar lovită în disputa pentru putere dintre cele două echipe de mardeiaşi politici, în speranţa lor de a prinde pentru un sezon diviza C a politicii Europei unite.