Democraţia butaforică – o primă lovitură în plex

Ce decizie neaşteptată a primit lumea miliţienilor spilcuiţi! Controlau toate domeniile societăţii româneşti. Partide, parlament, justiţie, televiziuni, ziare, comunicaţii, tehnologie, afaceri, guvern, politică externă, tot, absolut tot. Despre orice şi despre oricine vorbeai, ei răspundeau cu un zâmbet plin de subînţelesuri. Avem oameni şi acolo, tot noi tragem sforile şi acolo! Preluarea controlului asupra întregului mecanism al statului român a dus la aroganţă, la suficienţă şi la obrăznicie. Înfruntau pe oricine şi influenţau orice. Un moş Teacă de la SRI a şi teoretizat implicarea serviciului în Justiţie ca formă de supraveghere a ”câmpului tactic”. Nu care cumva să scape un duşman nepedepsit. În loc să avem parte de o anchetă parlamentară şi de o trecere în rezervă a gugumanului, lumea a izbucnit în râs iar el a încercat să fundamenteze şi înregistrarea calculatoarelor precum motocicletele şi vacile de lapte.

Statul democratic român ieşit din comunism ca un iepure din cazanul de vopsit lână a rămas consolidat pe dinlăuntru de sofisticatul mecanism al Securitaţii lui Ceauşescu. Fosta armată de ofiţeri şi-a continuat ”misiunea patriotică” de a veghea asupra pericolelor rusesc şi maghiar, cele mai invocate şi cele mai persistente în mentalul colectiv. Cu ochii la graniţe şi la fantome, securiştii noştri au închis ochii la preluările dubioase ale economiei româneşti de către ţările serviciilor prietene. Adică vest-europene!

În numele acestei misiuni patriotice, a luptei cu duşmanul care mişună peste tot şi atacă ţara din toate părţile, serviciile româneşti s-au insinuat şi la circulaţie, şi la canalizare, şi la afacerile cu legume-fructe (importurile fraţilor Sahin ţin de cel puţin 20 de ani). După mintea generalilor care conduc, totul trebuie secretizat, totul ascunde pericole şi duşmani. În acest exces de patriotism şi în această spaimă de duşmani, România a fost devalizată, economia trecută în mâinile unor aventurieri iar instituţiile au fost şi sunt dirijate după aceleaşi canoane de gândire. Infiltrările în ministere, înregistrările, urmăririle cu faimoasa unitate de pictori din Dealul Mitropoliei, toate au început să meargă strună, cum n-au funcţionat niciodată pe vremea lui Ceauşescu. Statul poliţienesc român este de zece ori mai puternic decât cel economic sau decât cel politic. Putem chiar trage concluzia că România anului 2016 este mai puţin rezultatul prestaţiei lumii politice şi mai mult al gândirii şi acţiunii serviciilor secrete. Şi ce ar mai rezulta din analiza situaţiei de acum? Că la spionaj extern (integrare în UE şi NATO) am fost bine înşurubaţi (mai ales că reprezentam o nevoie urgentă), pierzând însă toate infiltrările economice în Orientul Mijlociu şi Africa. Iar la intern, serviciile secrete şi lumea politică au ratat privatizarea, consolidarea unei economii de piaţă, sistematizarea localităţilor şi a infrastructurii şi consolidarea instituţiilor. Să nu mai vorbim de relansarea economică şi de nivelul asistenţei sociale. La economie şi la relaţia cu doctorii şi cu coala, miliţienii români au clacat întotdeauna. În zona în care interesele private ale generalilor din servicii au atârnat greu, rezultatele sunt cele din văzul tuturor. Case, proprietăţi, conturi, amante, funcţii. Cu ce s-au ales oamenii serviciilor secrete din această brambureală economică? Deocamdată anticorupţia DNA-ului, bazată mai ales pe înregistrările, rapoartele şi prelucrările SRI, nu a vizat şi corupţia ofiţerilor SRI şi nici proprietăţile acestora. Sprijinul extern pentru combaterea corupţiei nu vizează deocamdată un asemenea capitol din existenţa ofiţerilor de rang superior şi a cadrelor de conducere ale SRI, SIE, SPP şi DGIPI.

Şi totuşi, în plină înflorire a controlului SRI asupra Parlamentului, partidelor, ministerelor şi mass-media, apare o asemenea rezoluţie a CCR! Explicaţiile trebuie să fie destul de complicate. Eu unul nu sunt dispus să accept că o simplă analiză a textelor de lege în baza unei sesizări de neconsituţionalitate a putut duce la o asemenea lovitură.

În 2012, cu mulţi dintre judecătorii CCR de astăzi, Curtea a deturnat şi rezultatul referendumului, comportându-se ca o grupă de sprijin a lui Traian Băsescu. S-au produs doar câteva înlocuiri care nu puteau produce o asemenea revoluţie în gândire. La fel, nu cutez a crede că spaima de înregistrări a judecătorilor de la CCR a putut genera o asemenea decizie. În acelaşi timp, mai cred că teama lor de continua extindere a controlului SRI, de pericolul urmăririlor, al filmărilor cu acul de gămălie şi de înregistrările ambientale sau de la distanţă i-a pus pe foc şi a jucat un rol oarecare în această hotărâre de neconstituţionalitate. Câteodată interesul unor oameni arde de o sută de ori mai rău decât principiile şi decât tezele libertăţii.

În acelaşi timp, suntem obligaţi să ne aducem aminte de povestea cu legile Big Brother. Curtea a carotat pe faţă solicitarea SRI-ului de a putea intercepta la grămadă. Operaţiunea se desfăşura dincolo de orice control şi o acoperire prin lege ar fi asigurat pacea generalilor. Numai intervenţia inexplicabilă a preşedintelui Klaus Iohannis şi laşitatea liderilor partidelor politice au făcut ca respectivele legi să treacă prin parlament ca pisica neagră pe acoperiş.

Simpla reacţie de apărare a judecătorilor nu explică nici ea o asemenea decizie luată într-un moment în care SRI călărea peste toate, înregistra pe rupte, devenind o supra-companie naţională de telefonie. Nici intratul la percheziţii, fonotecarea şi prelucrarea înregistrărilor şi producerea de stenograme, inclusiv de documente cu iz de rechizitoriu, toate devenite curente, nu au mai cutremurat pe nimeni. Din câte cunosc despre situaţiile de pe aiurea, România se putea considera până mai ieri-alaltăieri cu un sistem de servicii secrete între cele mai puternice din lume. Poate că în primele 10. În primul rând, cele româneşti au izbutit uriaşa performanţă să controleze, să decidă şi să influenţeze într-una din cele 28 de ţări ale UE, ceea ce în Europa este, într-un fel, un neaşteptat şi paralizant unicat.

Avem de-a aface cu o comandă externă? Au mimat serviciile româneşti atât de grosolan şi de revoltător democraţia, legalitatea, libertatea de exprimare încât partenerii noştri să fi solicitat o asemenea măsură?

Oricum, noua Românie cu iz democratic, încropită cu oamenii României totalitare, a ajuns la un moment de cumpănă. Sau la unul de saturaţie? Sau decizia CCR este doar o schimbare a decorului? Se pregăteşte o construcţie sau se schimbă butaforia? Nu mă grăbesc să răspund. Mă tem că şi o asemenea decizie importantă pe malurile Dâmboviţei poate fi transformată într-o farsă.

Post-scriptum:

Nici nu s-a declanşat bine dezbaterea că vulpea cheală şi saşie a şi dat fuga la televizor ca să incrimineze ascultările şi puterea necontrolată a serviciilor, uitând că i-a căzut părul exact în exerciţiul de impunere a unor asemenea practici totalitare.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.