Ce credeţi despre mult trâmbiţata comasare a alegerilor? Cât de mult ar fi afectat procesul democratic din România?
Comasarea alegerilor este profund antidemocratică. Şi aşa, comasarea alegerilor judeţene cu cele locale crea foarte multă confuzie, dar aveam măcar argumentul tradiţiei. În celelalte ţări europene există diferenţe foarte clare între ceea ce numim alegeri locale, alegeri cantonale şi departamentale. Dar în momentul în care în România alegerilor denumite, în genere, locale li se asociază şi cele parlamentare, nu mai există nici un fel de relaţie echilibrată între nivelul local şi cel naţional. Acest dezechilibru a început să se manifeste în România, având un efect negativ asupra democraţiei, care oricum nu avea un nivel foarte ridicat.
O altă problemă este cea legată de buna practică. Există la nivelul Uniunii Europene o Chartă a bunelor practici electorale şi o serie de acte foarte recente, din 2010, care explică foarte clar că nu se poate modifica legislaţia electorală cu un an înaintea alegerilor. Acum nu mai vorbim nici măcar de un an, ci de doar şase luni, pentru că în conformitate cu legea actuală, alegerile locale trebuie să se desfăşoare în luna iunie a anului 2012. Situaţia este dramatică şi singurul motiv pentru care se produc aceste schimbări este favorizarea partidelor aflate la guvernare. Pentru că există calcule pe care fiecare dintre cele trei formaţiuni de la putere şi le-a făcut şi care demonstrează că se poate primi un supliment de voturi datorită confuziei, asimilării nivelului local cu cel central.
Pun o întrebare retorică: dacă PSD ar fi făcut ceva de genul acesta pentru alegerile din 2004, ar fi fost aşa ceva acceptat? Faptul că este propus de PDL sau de UDMR face ca acest fapt să fie tolerabil câtă vreme este evident împotriva bunelor practici?
Pentru că întrebând unii parlamentari ai partidelor aflate la guvernare în legătură cu acest lucru, mi-au spus că, bun, sunt doar nişte recomandări, domnule. Recomandări, e foarte adevărat, dar aceste recomandări sunt respectate de ţările din Consiliul Europei. Consiliul era bun înainte de a intra noi în Uniunea Europeană, iar acum nu mai este la fel de bun? Sunt o serie de variabile care nu fac decât să producă îngrijorare în momentul de faţă, victima principală a comasării fiind democraţia, pentru că democraţie fără alegeri conştente nu poate exista. Confuzia nu este în favoarea democraţiei!
Care sunt armele de apărare ale societăţii civile şi ale opoziţiei, în cazul de faţă?
Sunt lucruri diferite. Opoziţia are problema ei. Are armele parlamentare la dispoziţie, iar părerea mea este că o parte dintre ele le-a şi desfăşurat. Adică iniţierea procesului de suspendare a preşedintelui şi încetinirea procesului de modificare a legii electorale. Problema este că această comasare va fi dublată de o modificare a legii şi totul se va face prin asumarea răspunderii, ceea ce deja excede orice bun simţ democratic.
Ce semnale aveţi? Ce se urmăreşte prin această modificare a legii electorale?
Am informaţii dinspre Ministerul de Interne că legislaţia este pregătită şi ni s-au dat toate asigurările că ea va fi asumată prin răspundere guvernamentală. Este vorba despre introducerea unui sistem majoritar la ambele Camere, cu o completare fictivă la Camera Deputaţilor şi după cum ne-au spus cei de la UDMR, cu o reprezentare la nivelul Senatului egală în toate judeţele. Or, trebuie să spunem că o asemenea lege este absolut neconstituţională, pentru că România nu este o ţară federală şi singurul principiu de reprezentare în Parlament este egalitatea votului. Vom avea judeţe cu o populaţie de un milion de locuitori reprezentate de doi senatori şi judeţe de trei sute de mii de locuitori reprezentate tot de câte doi senatori. Vom putea spune că nu mai avem nici un fel de reprezentare echitabilă. În plus, comasarea alegerilor încalcă şi alte principii ale democraţiei, precum principiul egalităţii în şanse a competitorilor.
Este clar… societatea civilă, pe de o parte, va iniţia o serie de proteste. Cred că se poate ajunge până într-acolo încât actele primarilor care vor fi emise în perioada de depăşire a mandatului legal, adică după luna iunie a anului viitor, să fie atacate în justiţie ca fiind nelegale. Chiar dacă vor modifica legislaţia, este modificată în timpul procesului şi am mari îndoieli în privinţa faptului că aceste acte pot fi considerate valabile. Pentru că noi intenţionăm să mergem până la capăt, să facem o demonstraţie care să asigure până la urmă protecţia democraţiei. Este intolerabil ca de fiecare dată când majoritatea se schimbă şi legislaţia electorală să se schimbe. România nu a respectat niciodată bunele practici electorale. Ideea aceasta că nu se modifică legislaţia electorală în ultimul an, cu un an înaintea alegerilor, nu a fost niciodată respectată. Dar în general, modificările au fost asumate consensual. Ceea ce nu este cazul acum. Consensul le făcea cât de cât acceptabile, iar societatea se obişnuia cu această idee. Acum nu există nici un consens.
Încotro ne îndreptăm?
La această oră există un conflict internaţional între capitalism şi democraţie. Sunt mulţi oameni dispuşi la nivel politic să susţină capitalismul în defavoarea democraţiei. Însă democraţie fără bunăstare generală, fără stat social, nu există. Iar în România am constatat că există lovituri dure la adresa statului social. Săracii sunt primii care pot fi cumpăraţi la alegeri. Din politică, ei nu au de câştigat decât acei bani puţini, care vin o dată la patru ani prin cadouri mărunte. Înainte le puteau primi măcar de două ori, în iunie şi în septembrie. Acum, competitorii vor să le dea o singură dată ca să îşi optimizeze cheltuielile. Pe de altă parte, eu cred că datorită internetului există o categorie care este mult mai dornică de democraţie. Nu mai suntem în anii ’90, nici măcar în 2000. În 2011 efectul evoluţiei tehnologice are o mare influenţă asupra democraţiei, iar credinţa mea este că dincolo de criza economică, democraţia va supravieţui, pentru că este legată indisolubil de tipul de societate pe care o construim astăzi. Va trebui ca totul să fie bazat pe egalitate, o egalitate care nu este doar una de şansă, ci şi o egalitate de tratament. În momentul de faţă, cetăţenii români, poate mai mult decât în oricare parte a Europei, sunt transformaţi în consumatori, inclusiv în consumatori de media. Nu mai avem cititori raţionali, ci consumatori. Avem consumatori de produse comerciale şi consumatori de politică. Trebuie să îi ajutăm pe oameni să redevină cetăţeni.
Iar varianta optimă înţeleg că ar fi „ruperea” din faţa calculatorului pentru o zi şi mersul la urne.
Noi milităm pentru introducerea votului obligatoriu. Nu ştim dacă va fi posibil acest lucru, însă cu cât prezenţa va fi mai mare la urne în ziua votului, cu atât frauda va fi mai puţin relevantă. Vom face campanie pe televiziuni, pe internet, să se înţeleagă că fiecare vot contează şi că nu este irosit degeaba. Sperăm sa fim convingători.
Mai aveţi cunoştinţă în alte ţări de o asemenea comasare a alegerilor?
Da, avem o experienţă care a funcţionat chiar lângă noi, în urmă cu o lună şi jumătate. În Bulgaria, alegerile locale au fost comasate cu cele prezidenţiale special pentru a se crea confuzie şi pentru a-i permite prim-ministrului Borisov să ocupe ultima redută pe care nu o cucerise, şi anume fotoliul de preşedinte al ţării. Dacă nu exista această comasare, riscul să piardă alegerile era foarte mare. Au fost mari scandaluri de corupţie şi de fraudare a alegerilor la nivel local. Organizaţiile care au monitorizat alegerile au sesizat numeroase iregularităţi, însă priorităţile sunt altele în Europa, aviz celor interesaţi, nu s-au putut lua măsuri astfel încât alegerile să se refacă. Mai avem alegeri simultane în Statele Unite ale Americii, însă acolo sunt la fiecare doi ani. Ei aduc ca argument tradiţia, pe care noi nu o avem. În România se invocă şi criza. În anul 2000 am avut o criză mult mai gravă decât cea de acum, însă nici prin gând nu i-a trecut Convenţiei Democratice de atunci să facă alegeri comasate, pentru că, dacă le-ar fi făcut, PNŢ-ul ar fi rămas cu siguranţă în Parlament, iar politica românească de astăzi ar fi fost cu totul alta. Vedeţi în ce situaţie delicată am ajuns în momentul de faţă!
Un alt motiv invocat pentru această comasare este costul redus al organizării alegerilor. Ce economii s-ar aduce la buget?
Mi se pare absolut neconvingătoare şi meschină această demonstraţie… Ministerul de Interne vorbeşte de o economie de douăzeci de milioane de euro. De la patruzeci şi trei de milioane la douăzeci şi două de milioane.
Vreo două-trei vile mai răsărite ale RA-APPS-ului…
Vă propun o altă abordare. Democraţia costă. Dar cât costă? În realitate ar costa doi euro de cetăţean. Suntem cam douăzeci de milioane după câte se pare. Deci doi euro pentru alegeri normale este foarte scump pentru această naţiune? Am trăit să auzim acest argument? Mai mult decât atât, putem spune că acea economie cu siguranţă nu va fi investită în sănătate sau educaţie, nici în infrastructură, ci în clientela de partid.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.