Democraţia pe dos: „Loturile bacalaureaţilor”

În plin avânt al comunizării României, valurile de teroare politică în forma “loturilor” de condamnaţi de “tribunalele poporului” deveniseră aproape fapt comun.

Consilierul sovietic, sub acoperire, Denis Patapievici a instrumentat delaţiunile prin care s-a fabricat “lotul de la finanţe”. Ministrul Aurel Vijoli şi elita finanţiştilor români au fost judecaţi şi condamnaţi sub acuzaţia de introducere a politicilor monetare liberal-titoiste, în dauna “învăţăturilor progresiste“, cu care consilierii lui Stalin au venit să lichideze reacţionarismul din gândirea înalţilor demnitari, de care noul regim nu se putea, încă, debarasa.

Generalul sovietic, şef al consilierilor de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, a implementat reeducarea prin munca silnică a elitelor ţării şi a instrumentat “Lotul de la Canal”.

Ana Pauker, responsabilă, într-o primă etapă, de comunizarea proprietăţilor agricole, a supervizat represiunea sălbatică a “loturilor de ţărani răzvrătiţi”.

Un alt şef de consilieri a “descoperit şi lichidat în faşă” lotul sioniştilor din comerţul exterior.

Alţi consilieri, dintre cei de la Marele Stat Major, îşi exprimau indignarea că în Romania nu a avut loc, încă, un proces politic de răsunet, asemenea procesului lui Rajk din Ungaria, ori o blamare publică internaţionala ca a lui Tito. Au apărut, apoi, “Lotul Pătrăşcanu” şi marile epurări politice ale deviaţioniştilor.

Înşiruirea de mai sus, pe departe de a fi epuizată, ne-a fost inspirată de săptămâna teribilă a “loturilor bacalaureaţilor” din Bucureşti, Năvodari şi pe unde vom mai avea asemenea surprize.

Ştirile şi imaginile vehiculate de media: autocare pentru ridicarea sutelor de presupuşi infractori şi martori asezonate cu declaraţiile contradictorii, habarniste şi imbecile ale înalţilor oficiali ai “statului de drepţi” – de genul “nu l-am dezinformat, dar nici nu-l contrazic pe domnul prim-ministru” – ne-au răscolit, celor mai vârstnici, amintirile de groază despre vremuri pe care dorim să le credem de mult apuse.

Nu pledăm pentru toleranţă faţă de încălcarea legii, de orice natură ar fi ea, oricine ar fi făptuitorii şi împrejurările. Dar putem avea pretenţia ca un domeniu atât de sensibil precum cel al educaţiei, al plămădirii spiritualităţii şi formării caracterelor să nu fie terfelit prin mocirla unei societăţi cu acceleraţia, direcţia şi frânele la îndemâna unor politicieni cu carnet de conducere expirat, ori obţinut prin fraudă.

În speţa “lotului bacalaureaţilor” ne apare evidentă o realitate. Realitatea provocării ca modalitate de săvârşire a justiţiei totalitare, cu menire exclusivă de a condamna, în dispreţul funcţiei de prevenire a încălcării legii şi a avertizării celor predispuşi la săvârşirea de infracţiuni.

Să ne explicăm: dacă autorităţile publice acţionau în respectul principiilor democratice, nu lăsau să se consume faptele asupra cărora au intervenit cu o mizerabilă, ori total scăpată de sub control, regie mediatică. Dar, daca interveneau ante factum şi discret, nu mai exista spectacolul. Un spectacol tragic nu atât prin faptele demascate, cât mai cu seamă sub aspectul cauzelor care le-au făcut posibile.

Obstinanta alăturare domni “în uniformă şi civili“, percheziţiile corporale făcute de domnii de la… (… ce căuta… nici nu nu pot să scriu cine, în chiloţeii aspirantelor la bacalaureat?!), lipsirea ilegală de libertate, ore în şir, cordoanele de poliţişti şi civili în jurul liceelor, devenite ţinte ale luptei împotriva “marii corupţii” (n.n. de vreme ce până şi chezaşul securităţii noastre naţionale este şi el prezent, nu discret, ci cu vădită tentă imagologică!), dau dimensiunile grotescului din cartea de vizită a “law enforcement“-ului de caricatură, condus de personaje ridicole, pe măsură.

Proaspătul “prim vice”al Partidului Democrat Liberal, Cătălin Predoiu, ca şi cum nu ar fi fost ministru al Justiţiei, declara, cu evidentă pudoare de “domnişoară”: “Acolo s-a sărit puţin calul (…)”. Un caluriaş, fiţi de acord, domnule Predoiu. Un cal sub care, sistematic, de aproape un deceniu, s-au prăbuşit fundamentele constituţionale ale statului de drept, fiindcă toţi instrumentatorii “lotului bacalaureaţilor” au acţionat în numele “statului de drepţi”.

Nu ne rămâne decât să constatăm cu amărăciune că în Codul penal şi Codul de procedură penală din 1968, cu modificările ulterioare, încă în vigoare (!!!), adoptate ca o consecinţă a demascării abuzurilor şi ilegalităţilor perioadei celei mai negre a regimului postbelic, există suficiente dispoziţii care obligau la alte modalităţi de abordare a speţei în discuţie. Fiindcă, nici în concepţia legiuitorului socialist, codurile menţionate nu îngăduie ca legea să fie aplicată în dispreţul respectului pentru instituţiile care ne dau reperele de identitate naţională: şcoala, biserica, armata (n.n. pe care nu o mai avem decât în schema redusă a unui mercenariat deghizat). Căci, nu-i aşa (?!), “(…) interpretarea legii este măiestria dreptului”, ca să-l citam pe preşedintele Curţii Constituţionale.

În abordare criminologică, răul generator de infracţiuni trebuie căutat şi eradicat de la rădăcini. Rădăcinile “lotului bacalaureaţilor” sunt adânci politic, social şi economic. Situaţiunile pe care le-au încălecat barbar autorităţile “statului de drepţi” sunt consecinţele iresponsabilităţilor mai multor guvernări, care au prostituat politic cultura, educaţia, şcoala şi celelalte instituţii formatoare ale identităţii naţionale.

Întrebarea care se impune: “Au avut autorităţile publice competente datele necesare pentru a se preîntâmpina tot acest spectacol degradant şi de rău augur pentru condiţia actuală a şcolii româneşti?”.

Răspunsul este, da! Au avut suficiente informaţii şi din timp. A avut loc şi o teleconferinţă a ministrului delegat Mihnea Costoiu cu şefii inspectoratelor şcolare, fiindu-le indicate numeroase licee unde erau pregătite fraudele.

În Bucureşti, de exemplu, s-a ales (după ce considerente?) ori s-a întâmplat doar la Liceul “Dimitrie Bolintineanu”, deşi fuseseră documentate pregătirile de fraudă la multe altele? Aceasta, deoarece, “pe nişte surse”, se făcea ieri remarca ironică la adresa faptului că numai Bolintineanu a fost arestat, de această dată, Caragiale, Călinescu, Creangă, Coşbuc, Iorga, Cantemir, Bălcescu, Brâncoveanu… au scăpat.

Dacă doamna procuror Ileana-Adina Mocioca nu transforma acest caz într-o disproporţionată demonstraţie de forţe am mai fi avut atâtea problemne? Poate estompa această exagerare dimensiunile reale ale unui fenomen infracţional nestăpânit, ori potenţializa un avertisment pentru ca situaţiile de această natură să nu se mai repete? Rămâne de văzut.

Dacă autorităţile şcolare sesizate nu ar fi avut şi ele mâinile prinse în menghina unui sistem instituţional corupt, ar mai fi existat “Lotul bacalaureaţilor”?! Cu mare probabilitate, nu.

Nu a fost îndeajuns anatema preşedintelui Traian Băsescu: “Şcoalaromânească produce tâmpiţi”. A fost nevoie şi de “corolarul Ponta-Cazanciuc-Niţu“: “Şcoala românească produce infractori”. Căci o altă concluzie, după toate cele atât de prost, sau de perfect regizate, ce altceva ar putea să înţeleagă şi să reţină o lume care nici nu ştie cu exactitate unde se află România pe hartă. O să mai vedem ce se va mai întâmpla şi cu recunoaşterea externă a diplomelor şcolilor din România. Nu poate fi şi aceasta o miză a “proastei” regii?!

Culmea turpitudinii ar fi ca vinovaţii de situaţiune, adica cei care au decăzut şcoala românească în zona interlopă, să-şi revendice şi recunoştinţa publică pentru mârşăvia lor fără de margini.

Momentul “Lotului bacalaureaţilor” va face istorie şi să nu ne mire ce potenţial viitor de schimbare a amorsat această provocare, nu numai în mentalul celei mai tinere generaţii.

În România, este evident, nu oamenii, ci sistemul este corupt!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 1
Aurel I. Rogojan 247 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.