Desemnarea lui MRU aruncă în aer o instituţie a statului

Consecinţe doar ale desemnării lui MRU la şefia SIE

Desemnarea lui MRU pentru funcţia de director al SIE a inflamat o parte a scenei politice şi o parte a ONG-urilor şi generat opinii pro sau contra în media. Nu ştim în acest moment dacă MRU va fi votat pentru funcţia de şef al SIE (la prima vedere, aritmetica parlamentară indică o majoritate favorabilă lui MRU, dar pentru cei care cunosc bine fenomenul, această aritmetică ascunde multe capcane). Nu ştiu dacă preşedintele Klaus Iohannis a procedat bine sau nu prin desemnarea lui MRU (probabil că Iohannis are o strategie a lui, îmi vine greu să cred că o persoană care timp de 6 luni a lucrat „nemţeşte” nu a luat în calcul şi efectele de imagine negative ale unei astfel de numiri). ŞTIU însă că doar simpla desemnare a lui MRU va arunca în aer o instituţie şi va descalifica o serie de actuali şi foşti parlamentari.

Ce spune Constituţia

În aceste zile s-a iscat o polemică. Falsă. Adversarii desemnării lui MRU au invocat legea „SIE”, care prevede că „preşedintele propune şi CSAT numeşte directorul SRI”. Cealaltă tabără a venit cu litera Constituţiei care prevede negru pe alb că preşedintele propune şi Parlamentul numeşte. Este clar că avem aici un CONFLICT de natură legislativă între o lege şi Constituţie. Să vedem ce spune Legea fundamentală pentru astfel de situaţii:

Statul Român – articolul 1

(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

Conflictul temporal de legi – articolul 154

(1) Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii.

(2) Consiliul Legislativ, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislaţiei cu prezenta Constituţie şi va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.

Consiliul Legislativ este în culpă de 11 ani!

Dacă punctul 5 al art.1 lămureşte situaţia (supremaţia Constituţiei asupra legilor) şi lasă clar în offside politicienii, oneghiştii şi ziariştii care au invocat Legea „SIE” în cazul MRU, în schimb articolul 154, în special punctul 2, ne trimite la Consiliul Legislativ. Ce trebuia să facă această instituţie? Începând din 5 noiembrie 1994, deci de la 12 luni de la înfiinţare, trebuia să semnaleze şi să trimită (în special) Parlamentului legi aflate în vigoare, dar care intrau în coliziune cu Constituţia. Acelaşi lucru trebuia să în facă şi după revizuirea Constituţiei, în 2003. Concret, trebuia să verifice legile adoptate după intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991. Nu am auzit de situaţii în care o lege importantă să fi fost reanalizată de Consiliul Legislativ şi refăcută de Parlament pentru cazuri care au intrat sub incidenţa art.154 din Constituţie. Şi exemplul cel mai bun este Legea 1/1998, legea de organizare şi funcţionare a SIE. Consiliul Legislativ trebuia încă din 2004 să semnaleze Parlamentului că „Legea SIE” conţine un articol sau articole în contradicţie cu Constituţia. Timp de 11 ani, Consiliul Legislativ a dormit în front. Nu şi-a îndeplinit una din atribuţiile sale constituţionale şi legale – art.2, litera e din Legea 73/1993, pentru înfiinţarea, organizarea, şi fruncţionarea Consiliului Legislativ prevede: examinează conformitatea legislaţiei cu prevederile şi principiile Constituţiei şi sesizează birourile permanente ale Camerelor Parlamentului şi, după caz, Guvernul asupra cazurilor de neconstituţionalitate constatate; prezintă, în cel mult 12 luni de la înfiinţare, propuneri pentru punerea de acord a legislaţiei anterioare Constituţiei cu prevederile şi principiile acesteia.

Gata, am rezolvat toate problemele

Din Raportul de activitate pe anul 2004 al Consiliului Legislativ aflăm că „aşa după cum am arătat şi în raportul precedent, asanarea legislativă s-a dovedit a fi un proces dificil şi de durată, întrucât o serie de acte normative, considerate parţial anacronice, în raport cu dispoziţiile şi spiritul noii Constituţii, nu au putut fi abrogate imediat, existând riscul creării unui vid legislativ”. Practic cei de la Consiliul Legislativ s-au ocupat în special de legislaţia antedecembristă şi foarte puţin de legislaţia post 1991. Atenţie, în următoarele rapoarte de activitate (cele dintre anii 2005 şi 2013) nu mai apare capitolul special, „Reexaminarea Legislaţiei anterioare Constituţiei”. Practic, Consiliul Legislativ a considerat în 2004 că şi-a terminat treaba. Realitatea contrazice această instituţie a statului. Şi „Legea SIE” este unul dintre exemplele pertinente. Mai există şi alte probleme legate de activitatea Consiliului Legislativ. Înainte ca un proiect de lege să intre în dezbatere la Parlament, Consiliul Legislativ trebuie să dea un aviz, document în care trebuie să insereze inclusiv şi abateri de la Constituţie. Şi aici avem un alt „caz celebru”, Legea 96/2006 privind statutul senatorilor şi deputaţilor, unde două articole legate de regimul imunităţilor nu „băteau” cu Constituţia. Nu ştim cum arată avizul Consiliului Legislativ pentru că el nu a fost publicat în 2005 pe site-ul Camerei Deputaţilor. Un lucru este cert: legea a fost adoptată cu articole în divergenţă cu Constituţia.

Salariu mare, eficienţă minimă

Multe din legile avizate favorabil de Consiliul Legislativ au căzut integral sau parţial la CCR, dar avizele nu au identificat elemente de constituţionalitate. Nu mai intrăm în amănunte privind şi alte infirmări ale avizelor. Trebuie însă să arătăm de cine este condusă instituţia şi ce bine este remunerată. Şeful Consiliului Legislativ este Dragoş Iliescu, în funcţie din 2001, şi are un salariu pe măsură: 64.452 lei pe an. Nici salariile adjuncţilor săi, adică ale şefilor de secţii, nu sunt derizorii: Nicolae Turcu – 60.372 lei/an, Sorin Gheorghe Popescu – 56.562 lei/an. Funcţionarii publici şi consilierii au salarii anuale peste 45.000 de lei.

Pentru comparaţie, publicăm o serie de salarii anuale ale unor demnitari din statul român:

• 64.368 lei – deputat, preşedinte de comisie parlamentară, chestor al Camerei

• 64.320 lei – ministru (titular de portofoliu) în Guvernul României

• 63.466 lei – deputat, secretar Camera Deputaţilor

• 58.908 lei – deputat fără funcţii

Parlamentari care trebuiau să ştie

Dacă unora dintre „oneghişti” şi ziarişti care au susţinut că numirea directorului SIE trebuie făcută de CSAT nu le putem reproşa poziţia, pentru că de regulă nu „încrucişează” articole din Constituţie, nu le „combină” cu articole din diferite legi, de la parlamentari însă avem alte pretenţii. Şi în special de la parlamentarii care din 2004 şi până în prezent au activat în „comisia SIE”. Ei trebuiau (independent de cei de la Consiliul Legislativ), datorită fişei postului, să ştie că există o nepotrivire între Constituţie şi Legea „SIE”. Cei în cauză sunt: Ilie Sârbu, Dorel Căprar, Mihai Weber, Şerban Valeca, Gabriel Vlase, Constantin Niţă (toţi PSD), Mihăiţă Calimente, Marius Obreja (PNL), Vasile Nistor (PC), Cornel Sămărtinean, Mihai Secară, Cezar Preda (PDL-acum PNL) – parlamentari în activitate; George Maior, Cristian Diaconescu, Toader Mocanu (PSD), Daniela Buruiană, Eserghep Gelil (PRM), Mihai Stănişoară, Romeo Raicu, Daniel Pirpiliu (PDL), Daniel Iliuşcă (PNL) – foşti parlamentari. Este greu de crezul că toţi aceşti parlamentari nu au ştiut despre ce este vorba. Dar au acţionat conform intereselor de partid şi nu au fost interesaţi să fie cu legislaţia la zi.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.