S-a trezit preşedintele României. L-a trezit rezultatul referendumului din Marea Britanie. Imediat după ce britanicii au hotărât să spună adio construcţiei europene, preşedintele Klaus Iohannis a avut discuţii cu premierul Dacian Cioloş, cu guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, şi cu liderii partidelor politice, la finalul cărora a declarat că „acum este momentul să recuperăm, este momentul să naştem un nou proiect de ţară. Această criză numită Brexit are în ea o mulţime de oportunităţi şi vom avea grijă”.
Ca să naşti „un nou proiect de ţară” ar mai fi trebuit să fi născut o dată, cel puţin, însă acest lucru nu s-a întâmplat. România nu are nici un proiect, fiindcă există o ruptură între principalele instituţii ale statului, iar Guvernul joacă la trecerea timpului. Singura întâlnire a preşedintelui României cu reprezentanţii partidelor parlamentare s-a consumat la începutul mandatului său, atunci când cu toţii au convenit să acorde 2% din PIB pentru sistemul apărare. Şi s-a mai întâlnit Klaus Iohannis cu partidele doar pentru ca acesta să le comunice faptul că s-a gândit să-şi facă un guvern de tehnocraţi. Atât.
România nu ştie dacă vrea să construiască autostrăzi, să facă spitale, să dezvolte învăţământul şi cercetarea, să deschidă întreprinderi de vagoane, să închidă mine, să investească în industria IT, să schimbe culturile de porumb cu cele de floarea-soarelui, să facă numai arestări sau şi sisteme de irigaţii.
Gradul de absorbţie al fondurilor europene este mic spre foarte mic, iar bugetul central şi bugetele locale sunt străvezii, pentru că economia nu este în stare să le alimenteze aşa cum ar trebui. În România, autorităţile accesează ori numai se fac că accesează fonduri europene pentru orice: pentru pietruiri de drumuri, pentru pus ţiglă pe şcoli, pentru tras apă până în fundul satului ori pentru înfiinţarea de silozuri. Bani româneşti pentru aşa ceva nu există. Fără banii de la UE nu s-ar putea face nici măcar puţinul care se face.
Milioane de români sunt la lucru în ţări membre ale Uniunii Europene, iar dacă ar fi obligaţi să se întoarcă acasă cu toţii nu ar avea unde să lucreze şi, implicit, nu ar avea din ce trăi.
România nu are nevoie de un proiect de ţară, ci de proiecte de ţară. Proiecte care să demareze mâine, fiindcă poimâine ar putea fi prea târziu. România trebuie să fie pregătită pentru ce este mai rău, adică pentru desfiinţarea Uniunii Europene. Dacă Uniunea Europeană ar muri, şi România ar muri.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.