Despre goblini şi şefime beneristă

Anul 2015 a fost anul în care mentalul nostru colectiv a fost poluat de prezenţa sufocantă în spaţiul public românesc a unei autorităţi a Statului român care s-a transformat, pas cu pas, dintr-o instituţie menită a asigura stabilitatea preţurilor în România în gardianul închisorii datornicilor români[1]. Este vorba de ceea ce ne-am obişnuit să numim “Banca Naţională a României”, o entitate care, până nu demult, era unul dintre cele mai credibile branduri autohtone, dar care actualmente este nimic altceva decât o bancă-doică a băncilor care activează în România şi un apărător de ultimă instanţă al acestora, un pompier auto-asumat al tuturor incendiilor bancare reale sau imaginate, care apelează, atunci când nu mai are argumente, la butonul de panică denumit faliment bancar şi, atunci când simte că pierde lupta, la “opţiunea nucleară” numită FMI.

Cu toate că BNR este o instituţie care nu este prevăzută în Constituţie (este o realitate care ar putea să-i surprindă pe mulţi), şefimea BNR este conducătorul de facto al României. Aceasta este lecţia pe care a trebuit să o învăţăm în tot acest an 2015, deşi ar fi trebuit să fim mai atenţi cu oamenii şi cu instituţiile cărora le oferim gratis gestiunea drepturilor şi a destinelor noastre şi paza democraţiei noastre constituţionale.

Începând cu evenimentele declanşate de eliminarea la data de 15 ianuarie 2015 acursului fix de 1,2 la 1 al francului elveţian faţă de euro, evenimente care au dus la disperare sute de mii de familii îndatorate în franci elveţieni, trecând prin panica declanşată în banking de procesele de tip class action pe care ANPC şi asociaţiile pentru protecţia consumatorilor începuseră să le câştige, panica ridicată la asemenea intensitate încât BNR nu s-a sfiit să organizeze seminarii de pregătire profesională cu judecatorii care erau chemaţi să dea soluţii în dosarele respective, continuând cu opoziţia dură şi în parte neaşteptată la noul Cod fiscal şi cu insistenţa de a se crea un supra-guvern cu puteri discreţionare şi anti-constituţionale denumit “Comitetul Naţional pentru Stabilitate Macropurdenţială”, un comitet umplut, de altfel, cu şefimea BNR[2], şi terminând cu enormul (şi inutilul) scandal declanşat în legătură cu recent adoptata Lege a dării în plată cu efect liberatoriu a imobilului ipotecat, BNR a fost tot ce putea fi într-un stat care şi-a uitat fundamental democratic: legiuitor, justiţie şi formator de justiţie, guvern, lobby-ist, apărător de ultimă instanţă al unor bănci delincvente dovedite de justiţie, ziarist – propagandist, blogger, realizator de talk show-uri.

Şi, ca de fiecare dată, atunci când această luptă pro-bănci pe toate fronturile nu a mai dat rezultate, a fost chemat în ajutor FMI – fie pentru a arăta poporului de datornici ca succesele consumatorilor în litigiile colective reprezintă risc sistemic, fie pentru a-i atenţiona ca soluţiile generice de împărţire a poverii între bănci şi consumatori sunt hazardate din punct de vedere moral.

FMI este azi în ţară, fiind chemat de urgenţă pentru a determina anihilarea legii dării în plată. Sunt curios daca acelaşi FMI care, vreme de 6 ani, s-a opus unei legi a falimentului personal în România va argumenta contra legii dării în plată cu aşa-zisul paralelism cu recenta Lege a insolvenţei persoanelor fizice nr.151/2015, lege pe care dl Iohannis nu numai că nu a atacat-o la Curtea Constituţională, ci a şi promulgat-o, deşi ea are multe elemente de contrarietate cu Constituţia şi cu CEDO (bine măcar că această lege nu are nicio şansă să intre în vigoare mai devreme de 1 an de aici încolo).

Într-una din rarele ocazii în care, în acest an, mi s-a permis să vorbesc la tv despre aceste realităţi, într-o pauza de publicitate, am avut o discuţie semi-oficială cu dl. Petre Roman, fost premier al României în perioada începutului domniei dlui Isărescu (1990-1991). Reamintindu-mi că el este cel care l-a numit guvernator pe Isărescu, Petre Roman mi-a făcut un portret elogios al guvernatorului (cum altfel?), cu singura obiecţie faţă de prodigioasa carieră a dlui Isărescu că acesta are o concepţie foarte “sănătoasă” despre români, în general: nefiind capabili de nimic durabil şi stabil, de valoare, românii, oameni muncitori de altfel, trebuie puşi la muncă de cineva, iar acel cineva nu poate fi decât străinătatea. Şi, adaug eu, această străinătate pretenţioasă are nevoie de un vătaf, care să gestioneze bine resursele materiale şi umane ale trăitorilor pe aceste meleaguri şi latifundii. Unul care să le dea seniorilor feudali şi proprietarilor sentimentul predictibilităţii şi al stabilităţii. Un mandat de minim 25 de ani poate fi un bun început.

În mod cu totul întâmplător, am avut o confirmare a acestei realităţi zilele trecute când, la semnalarea unui cititor, am descoperit un raport, redactat în cadrul organizaţiei non-guvernamentale Friedrich Ebert Stiftung, de doi profesori români de economie care predau la universităţi din străinătate: Daniela Gabor (UWE Bristol) şi Cornel Ban (Boston University). Raportul este intitulat Recalibrarea înţelepciunii convenţionale: o analiză aprofundată a relaţiilor dintre România şi FMI, fiind datat decembrie 2014. Îl puteţi găsi (încă pe internet).

Raportul conţine cifre, informaţii şi concluzii uluitoare. Prima concluzie – şi cea mai şocantă – este că FMI şi BNR au construit un mit al competenţei BNR în a controla condiţiile monetare din economie, mit care permite FMI să prezinte crizele balanţei de plăţi drept crize ale intervenţiei statului în economie şi ale incompetenţei guvernelor, iar BNR să se debaraseze de răspunderea pentru crizele economice şi să încheie alianţe cu băncile transnaţionale pentru a se opune măsurilor iniţiate de guvern (cum a fost OUG nr. 50/2010), prezentându-le drept măsuri care ameninţă grav stabilitatea monetară.

Acordul şi Iniţiativa de la Viena, prezentate de dl Isărescu drept mari cuceriri în lupta cu criza, sunt, conform celor doi autori, două dintre înţelegerile făcute în cadrul acestei alianţe, pentru care s-a stabilit şi o notă de plată: măsurile de austeritate din mai 2010 şi stoparea oricărei iniţiative care ar tinde la uşurarea condiţiei datornicului român.

Acesta este motivul real pentru care BNR şi toţi lobby-ştii şi bloggerii care gravitează în jurul borcanului cu miere s-au opus cu atâta străşnicie formei iniţiale a OUG 50/2010, legii falimentului personal şi proceselor colective în România şi acesta este motivul exact pentru care aceiaşi temeinici aliaţi ai băncilor transnaţionale şi ai FMI se opun acum legii dării în plată cu efect liberatoriu a imobilului ipotecat.

Cred că, fără prea multe alte comentarii, pot fi lamuritoare, inclusiv pentru dl Iohannis, câteva din afirmaţiile şi concluziile din raportul celor doi economişti români care predau la Bristol, Anglia, şi la Boston, SUA.

1) „BNR foloseşte instrumentele de management al lichidităţii (facilităţi permanente, operaţiuni pe piaţa monetară) în scopul gestionării balanţei operaţiunilor de capital (fluxurilor de capital), şi nu pentru ţintirea inflaţiei, aşa cum recomanda FMI” (p.1 raport).

“BNR creează moneda prin managementul fluxurilor de capital” (p.5 raport).

“Acest fapt implică preferinţe (politice) în privinţa nivelului cursului de schimb, pe care banca centrală le exercită fără un mandat sau o preocupare explicită legată de creşterea economică” (p.5 raport, ultimul paragraf).

“BNR injectează rezerve în sistemul bancar. Băncile pot să îşi depună în continuare excedentul de lichidităţi la banca centrală, dar primesc dobânda de facilitate permanentă, stabilită în momentul de faţă la 0,25%”.

“[…] băncile rezidente se împrumută la băncile-mamă sau de pe pieţele monetare externe […] şi schimbă acele împrumuturi la BNR, obţinând astfel rezerve în moneda naţională, fără a plăti dobânda pe care BNR încearcă să o fixeze pe pieţele monetare” (p.6 raport).

Traduse, aceste afirmaţii înseamnă că BNR pune băncilor la dispoziţie bani lichizi (spre exemplu, prin operaţiuni de tip repo sau credite de tip Lombard) şi creează canale de evoluţie a cursului valutar pentru a determina evoluţii în economie favorabile băncilor. Unul dintre scopurile acestora este foarte “interesant” – gestionarea intrărilor şi ieşirilor de capital. Să notăm că, după evidenţele BNR, între 1998 şi 2012, au ieşit din România mai mult de 500 de mld. dolari. Dintre aceştia, cam 48 de mld. au ieşit din ţară ilegal.

2) „Dificultăţile BNR în ţintirea inflaţiei pot accentua riscul sistemic, ridicând semne de întrebare în ceea ce priveşte capacitatea sa de a asigura stabilitatea financiară” (p.4 raport).

Notă: remintesc că BNR este principala instituţie care se “luptă” pentru reglementarea unui Comitet al Stabilităţii Macroprudenţiale, din care să faca parte chiar şefimea BNR.

3 ) “ […] însuşi FMI a descris criza post-Lehman din România drept o criză a sistemului bancar interconectat, cauzată de băncile controlate de acţionariat străin, care au finanţat din surse transfrontaliere explozia creditelor şi consumului[3]”.

Iata deci pe cine apără şi cu cine se aliază BNR.

4) “Băncile centrale din întreaga lume au recunoscut limitele propriilor modele de funcţionare anterioare crizei şi şi-au asumat responsabilitatea pentru faptul că nu au prevăzut criza, admiţând necesitatea de a învăţa din greşelile trecutului. BNR, în schimb, a ratat aceste oportunităţi de introspecţie”.

Cu toate acestea, „FMI alimentează percepţia publică în virtutea căreia BNR controlează politica monetară [..] ca o instituţie apolitică şi tehnocrată, care prezintă încredere în ceea ce priveşte capacitatea de a disciplina guvernele în adoptarea reformelor fiscale şi structurale necesare […]. Cu excepţia câtorva voci critice, opinia publică românească are mai multă încredere în guvernatorul BNR decât în Biserica Ortodoxă” (p.5 raport).

5) “Spectrul reducerii dezorganizate e efectului de levier, invocat la Iniţiativa de la Viena, a descurajat constant orice reflecţie critică asupra modului în care băncile străine pot fi reformate şi în care li se poate cere să aducă o contribuţie echitabilă la acoperirea costurilor crizei pentru care, după cum recunoaşte FMI, sunt în mare măsură responsabile”, în contrast cu reformale structurale ale sectorului public “care se afla în foarte mică măsură la originea vulnerabilităţilor României faţă de tensiunile financiare globale” (p.9 raport).

6) “La fel ca înainte de criză, FMI are puţin de oferit în privinţa problemelor de fond cu care se confruntă BNR. În schimb, îşi consumă energia analitică în chestiuni fiscale şi structurale, pornind de la premisa că proprietatea privată este unicul obiectiv dezirabil pentru reforma economică în România” […]; dar acest obiectiv are ca unic beneficiar “sistemul bancar controlat de acţionari străini” (p.10, raport), acelaşi sistem care este cauza crizei în România, “prin umflarea uriaşei bule a creditului de consum” (p.12 raport) şi care “a cumpărat, pur şi simplu, instituţiile existente, deţinute de stat” (p.12 raport); ca şi multe alte state est-europene, România “şi-a privatizat masa monetară” (p.12 raport).

Or, “pachetul de reduceri drastice ale cheltuielilor publice, adoptat în 2010 ca parte a acordului cu FMI, a avut consecinţe macroeconomice şi sociale dezastruoase” (p.11 raport). Acest “pachet” a fost nici mai mult, nici mai puţin decât “nota de plată” a alianţei băncilor cu BNR.

În timp ce populaţia era falimentată (cu rânjetul băsescian de rigoare), “profiturile companiilor au fost puse la adăpost de taxe, iar băncile au fost protejate de furia opiniei publice” (p.16 din raport).

De ce nu ştim de acest raport decât acum?

Poate ne răspund bloggerii BNR care se ocupă, pe banii noştri, cu înfierarea vocilor critice şi ocultarea informaţiilor esenţiale relative la gravele erori de strategie, control şi supraveghere ale BNR de dinainte şi de după criză.

Nu ştiu de ce toţi cei care din spătarele scaunelor lor înalte de bancheri la banca Gringots spunându-ne cât de magice şi necesare pentru noi sunt afacerile lor de goblini ne rânjesc inca în faţă. Puterea lor ţine exact atât cât ţin încrederea noastră, neatenţia şi nebăgarea noastră de seamă faţă de actele lor de magie.

Să vedem cine mai protejează de acum încolo băncile de furia populaţiei supra-îndatorate.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.