×
×
Noi
Citite
Recomandate
Ultima oră
Actualizat acum 9 minute
24 Ore
7 Zile
30 Zile
Data
Miercuri, 20 septembrie 2017, 17:34
EUR (€)
-0.0001 ↘
4.5989 RON
USD ($)
-0.0098 ↘
3.8275 RON
• • •
Despre relevanța premiilor naționale

Orice discuție asupra premiilor naționale stârnește sentimente complicate. Dovadă este și faptul că după aproape orice ierarhizare nemulțumirile justificate explodează.

Pe de o parte, prestigiul premiilor, ca și al titlurilor, ce se acordă în țara noastră nu numai că nu este ridicat, dar a scăzut continuu prin improvizație, imprecizia criteriilor și cedări în raport cu acestea. De aceea, sentimentul luptei cu morile de vânt nu este totdeauna fără suport.

Acest sentiment îl ai văzând ceea ce se petrece, de pildă, în asociații profesionale și la târgurile de carte. Cineva, nu demult, socotea cartea ca cel mai mare bun al civilizației; dar cât de mare este respectul pentru carte? În multe astfel de asociații și târguri nu contează propriu-zis cărțile, nici ce se scrie în ele, decum ce valoare comparativă au acestea. Contează o valoare comercială, și ea percepută superficial, și mai ales opinia mereu grăbită a câtorva care se autoproclamă repere și care sunt tămâiați de teama verdictului lor.
Nu discutăm aici de ceea ce face acest sentiment greu de reprimat. Este vorba de mulțimea de titluri fără acoperire la care s-a ajuns în instituțiile de consacrare ale țării – ingineri fără invenții, economiști fără soluții, istorici fără operă, experți fără idei – rezultate din oportunismul evaluatorilor și aranjamentele serviciilor. Nu discutăm nici efectele generale – neputința ce se instalează și, în fapt, continuarea pierderii trenurilor. În fapt, nu este posibilă nicăieri dezvoltare competitivă fără ierarhizări motivate de merite profesionale și este o iluzie păguboasă că ierarhizările false și impuse cu forța sunt durabile.

Chiar persoane onorabile vorbesc bombastic despre contribuțiile pe care le premiază, ca și cum ar fi mari creații. Nu odată, vizibil, nici acele persoane nu cred în ce spun. Devreme devine clar că nu e vorba nici măcar de creații mici, ci de valori curente, fără altă consacrare decât cea propagandistică.

Și mai grav, nivelul de înțelegere al covârșitoarei părți a celor care judecă contribuțiile altora este jos sau măcar jos folosit, încât nu se prezintă vreo motivare propriu-zisă a evaluării. Decum o motivare constrângătoare a vreunui premiu, care să arate în fond ce este nou cu acea contribuție - local, național sau în context mai larg!

Adesea se premiază nu opera, ci funcțiile autorilor, încât ierarhizările se referă de fapt la altceva. Ca să-l parafrazăm pe Virgil I.Bărbat, care spunea odinioară că la noi nu specialiștii devin miniștri, ci miniștrii sunt proclamați experți, la fel stau lucrurile acum la premii: nu valoarea contribuției duce la premii, ci premiile vor să fixeze funcția cuiva.

Capac peste toate, prea puțini dintre cei socotiți intelectuali mai citesc dincolo de ceea ce este în fișa postului. Unii își fac o glorie de mucava vorbind unor ascultători interesați să-și vadă confirmate prejudecățile, căci asimilarea a noi adevăruri cere, nu-i așa?, efort, care nu-i deloc agreabil. De aceea, apar discordanțe între premiile naționale, adesea provincializate, și cele internaționale – desigur cele care se acordă pentru valoare, nu pentru a influența opinia dintr-o țară sau alta. Unii (cazul Adrian Marino este prototipic) iau premii internaționale relevante, dar rezonanța internă este manevrată de o mână sau alta de impostori.

Ca urmare a tuturor acestora, premierile naționale sunt la noi preponderent în domenii cu exprimare a spontaneității. Câtă vreme spontaneitatea este creatoare (o idee, o viziune nouă, o trăire altfel), aceste domenii își au, firește, importanța lor culturală. Premiile naționale sunt însă prea puțin în domeniile care presupun gândirea altfel (matematică, filosofie etc.), abordări organizate (medicină, economie), descoperiri (științele naturii), invenții (științele tehnice). Ca o consecință, domină și acum conceptul anacronic al culturii, care lasă în afara acesteia dreptul, economia, tehnologiile, științele, filosofia și teologia, ce sunt, orice se spune, cristalizări ale culturii unei țări.

Pe de altă parte, fiecare urmărește și chiar admiră o seamă de premieri naționale din alte țări. Oriunde premiile naționale suscită pasiuni, chiar controverse, dar suntem mereu impresionați, de pildă, de premiile Goncourt. Acestea se disting înainte de toate prin aceea că autoritatea care le acordă s-a dotat, între primele, cu statut, cu reglementări riguroase și și-a asumat juridic de postura de instanță morală. Nu mai puțin impresionează Friedenspreis des Deutschen Buchhandels cu rigoarea acordărilor de a lungul timpului. Prețuim cunoscutele Peoples Choice Awards din America, ce recurg, spre a obține ierarhizări fără părtinire și concludente, la opinia publicului, identificată mai nou online, despre creații, de la film la arte în sens larg. Multe premii legate de producerea și folosirea cărților din Germania presupun schimbarea juriului an de an, pentru a permite mai multor gusturi și afinități să se exprime și a încuraja și pe această cale creația literară, artistică, intelectuală pe toată gama ei. Premiile franceze Cesar, Moliere, Victoire de la Musique sunt prestigioase și prin aceea că înșiși creatorii din domeniile filmului, teatrului și muzicii stabilesc laureații. Renumita Seiyu Awards (Japonia) caută să selecteze, prin probe multiple și adecvate, cele mai bune voci apărute printre niponi. Admirăm Queen Elizabeth Prize for Engineering, cu grija funciară de a selecta idei îndrăznețe care ameliorează tehnologiile, având asistența unor mari companii din lume. Municipalitatea Frankfurt am Main onorează cu o paletă de premii performanțe aparte – în arhitectură, grafică, pictură, literatură, muzică, teatru, journalism, filosofie – și angajamentul persoanelor, grupurilor și instituțiilor în variate direcții: mecenat, contribuții comunale, construcții urbanistice, configurarea viitorului comunităților, vecinătate, folosirea pașnică a energiei atomice. Nu poți să nu subliniezi faptul că Franța, Austria și Germania premiază adesea cărți inconfortabile în raport cu ceea ce este intrat în obișnuință, plecând de la premisa simplă că viguroasă este doar acea cultură națională care este capabilă de reexaminarea adevărurilor acceptate la un moment dat și de autocritică.

Nu poți, dacă ești impresionat de premiile naționale din alte țări, să nu fi interesat de propria țară. Apoi, fiecare s-a bucurat când a fost selectat de vreun juriu pentru premii naționale, încât nu este morală retragerea din fața datoriei de a participa la stabilirea de premii. În plus, și în România – în care amatorismul organizat și confuzia valorilor sunt astăzi, din nefericire, atât de pregnante – trebuie făcut ceva pentru a aduce lucrurile într-o canava cât de cât a normalității. În fapt, și aici se nasc oameni și poate fi altfel decât este. Jean Paul Sartre spunea că societatea modernă stă pe două ierarhii: una a funcțiilor ce se ocupă, alta a meritului. Ar trebui făcut și aici ceva ca meritul să prevaleze și ierarhiile să fie de merit!
Toate acestea pot întări interesul pentru premieri naționale. Un motiv peste toate este acela că premiile de talie națională sunt prea puține în România actuală. Mai dau astfel de premii Academia Română, Uniunea Scriitorilor, UNITER, probabil încă cîteva. Chiar dacă lista poate fi prelungită cu menționarea altor initiative, premiile naționale nu sunt multe și acoperă prea puține domenii.

De aceea, inițiativa Fundației Alexandrion de a sprijini publicația “Cotidianul” în a acorda premii naționale o consider oportună și salutară și se cuvine sprijinită.

Nu poți decât saluta faptul că Fundația Alexandrion și-a propus omagierea lui Constantin Brâncoveanu și a martiriului său în forma “promovării de valori ale culturii, științei, artei și economiei românești” – cum se scrie în Regulamentul Premiilor Brâncoveanu. Aceste premii consacră “recunoașterea unei cariere exemplare sau calitatea unei opere dintr-un an calendaristic” (art.9).

Această inițiativă este de scos în relief și din punctul de vedere al conceperii întregii operațiuni de premiere. Este esențială împrejurarea că ceea ce numim competiția pentru premiere este deschisă oricărui cetățean: “orice persoană își poate depune candidatura pentru obținerea unuia dintre premiile anunțate sau poate propune pe cineva” (art.1). Este foarte importantă apoi precizarea că și autopropunerea și propunerea trebuie să fie motivate cu argumente scrise, sub semnătură, și înaintate la adresa indicată de Fundația Alexandrion până la termenul fixat (art.2-3). Toate premiile sunt decise de juriu, Premiile speciale sunt acordate de Fundația Alexandrion ținând seama de simbolistica angajată odată cu numele domnitorului martir. (Cuvânt la dezbaterea cu tema “Premiile Constantin Brâncoveanu”, care a avut loc la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, în ziua de 8 septembrie 2017)

Andrei MargaPublicat Joi, 14 septembrie 2017
842
 | 8
 | 4
+Adaugă
Comentarii
2000
Trimite
Melos Negros
+1
Degeaba se obosește domnul profesor Marga: trăim în România, și-n mod garantat, și această fundație procedează ca toate celelalte, adică: chiar și-n cazul în care ar veni un nou Ciprian Porumbescu cu o nouă Baladă, tot n-ar fi luat în seamă. Și asta pentru că e...coadă, și ca atare trebuie să stai (la coadă zic) și să aștepți până-ți vine rândul, asta dacă ai noroc să-ți vină vreodată (rândul zic).
Publicat Vineri, 15 septembrie 2017
+Răspunde
Melos Negros @ Melos Negros
+1
Și când spun asta, o spun cu dovada în mână: luați „RoumanieMonAmour” care e pe toate gardurile Google, și întrebați pe oricine ce părere are, adică dacă a mai auzit o muzică mai autentic românească făcută în ultimii 50 de ani.
Publicat Vineri, 15 septembrie 2017
+Răspunde
Matei
+2
Brancoveanu a ramas simbol al dramei in care intreaga familie a domnitorului a fost ucisa de cei ce decideau cine si cum sa domneasca peste un pașalâc (colonie) a unei puteri straine. Nu este un simbol de excelenta in creatie, profesionalism sau alta aplicatie. Ceea ce impresioneaza este tradarea, drama si cruzimea. In rest, premiul putea fi si al lui Dracula sau Burebista, la alegere.
Publicat Joi, 14 septembrie 2017
+Răspunde
Ion @ Matei
+4
Ecsista o singura problema.Cand este sa aleaga o personalitate sub care să se impopotoneze ardelenii aleg tot un OLTEAN.Pai mai nene si "Dracula"adică Vlad Țepeș tot boier oltean a fost( cel care a mutat capitala de la Targoviste la Bucuresti pe atunci un biet satuc) da ce sa vezi după ce a încercat să facă o minune împotriva lui Mahomed cuceritorul Constantinopolului ă cerut sprijin lui Mătieaș Corvin care în purul stil ardelenesc la băgat la închisoare pe Vlad.E ASTA ESTE STILUL ARDELENESC CARACTERISTIC - ÎNTÂI PE TATA-SO LA TĂIAT IAR ACUMA SCUIPĂ ȘI ÎNJURĂ PE "mitici".Pai unele din calitățile esențiale ale unei personalități sunt si - altruismul, jertfa pentru binele rudelor apropiate, citatea de a crea o națiune si un stat cu steag,moneda,cultură și cu tota constructia statala necesara.A crea o tara si a lupta ca si alti frați să poată să fie liberi în cuget și în simțiri nu este un lucru de care cineva sa poata sa isi bâta joc.Cui nu ii place sa plece in Jermania ca tot nu vor hotii de la firme ca asica sa ne primească în spațiul comunitar de parca asta ar fi mare cacat.
Publicat Vineri, 15 septembrie 2017
+Răspunde
Centrul Atenţiei
alarm off
Dosar Cotidianul
4 articole/ Actualizat Duminică, 17 septembrie 2017
alarm off
Mostra de la Veneţia
7 articole/ Actualizat Duminică, 10 septembrie 2017
alarm off
Cotidianul cititorilor
19 articole/ Actualizat acum 3 ore şi 36 minute
Ioan Buduca

După ce au apărut ziarele, a fost posibilă manipularea în masă, prin propagandă ideologică. După ce au apărut televiziunile, propaganda prin ideologie s-a transformat în propagandă de tip publicitar.

Ioan BuducaPublicat acum 21 ore şi 51 minute