Nu putem aduce alţii de la Viena!, ar fi spus, într-o anume împrejurare, regele Carol I, referitor la discutabila prestaţie a protagoniştilor unei ceremonii publice din acea perioadă. La peste un secol, situaţia nu s-a schimbat foarte mult. Cu toate “mutaţiile” politice şi “estetice”, cu încă nesfârşitul calvar al totalitarismului, asistăm la aceeaşi mimare a democraţiei, specifică locului, civilizaţiei şi culturii noastre. Toate resursele naţionale sunt deviate spre această adaptare care a poluat întreaga viaţa publică. România este deconectată intenţionat de la modalităţile de solidarizare, care interzic o anume tihnă şi confort în aceste locuri. Viaţa publică în România este un simplu surogat orientat spre consumism şi exhibiţionism. Societatea funcţionează în gol, fără o conştiinţă a contextului, a celuilalt.
Avem un nou preşedinte. A câştigat alegerile printr-o distanţare fermă faţă de mediul politic al momentului, având drept program principialitatea. În Germania, spre exemplu, o asemenea ofertă, prin simplismul ei, n-ar fi permis nici măcar înscrierea în campania electorală. România se află într-o situaţie de-a dreptul cea mai rea. Oferta lui Klaus Iohannis înseamnă schimbarea întregului cod de conduită. Cu actualul compozit al clasei politice, această centrare este imposibilă. Intervenţia preşedintelui în viaţa partidelor politice pentru a-şi susţine programul, în linii mari încă enigmatic, este un dezastru. Tendinţa lui Klaus Iohannis spre un nou totalitarism poate fi sprijinită de oportunismul care domină viaţa partidelor politice şi dezinteresul popular pentru flexibilizarea mecanismelor care au dus la o societate piramidală. Evident, în măsura în care aceste probleme vor fi intens puse în discuţie, ele fiind reminiscenţe ale totalitarismului comunist.
Deja, Klaus Iohannis a anunţat un fel de pact de neagresiune cu actuala clasă politică. Declaraţia nu este extrem de gravă, o posibilă amabilitate, însă ea poate constitui o repornire a fostei strategii de la Cotroceni. Mandatul lui Klaus Iohannis este obţinut chiar în sensul unei schimbări majore, ceea ce impune o altă abordare. Într-o perspectivă logică, alegerile anticipate nu sunt foarte departe, impuse şi de neasumarea eşecului politic, căruia i se suprapune modul incalificabil cum au decurs. Dacă preşedintele va merge pe variantele propagandistice ale stabilităţii, va deveni captiv unor construcţii de care nu este chiar străin. Toate personajele care provin din sistem, iar Klaus Iohannis este unul dintre ele, suferă o deformare atitudinală. O regăsim la toţi cei care au condus entităţi publice, fiind un fel de contaminare şi pact cu răul, care a ajuns metamorfozat în tot felul de bizarerii cu pretenţii de subtilitate statală. Clasa politică actuală implicată în proporţie de masă în actele de corupţie, direct sau indirect, are o comunicare instantă între toate punctele hărţii, indiferent unde la ce nivel sunt situate.
Principalul demers, pe moment, al lui Klaus Iohannis ar fi să facă o analiză publică, de tip critic, asupra poziţiei de fost primar al unui mare oraş. Întreaga problematică pe care a parcurs-o în acea poziţie îi poate fi cea mai bună informare asupra stării de fapt a ţării. O abordare calmă, nu indiferentă, a trecutului este obligatorie, dar nu aceasta poate fi şi a viitorului. Răul României nu este doar acela care se vede la televizor. Răul este însuşi modul în care arată politica în sine, dacă poate fi numită aşa manipularea lipsită de orice limită. Tratamentul răului din prezent este el însuşi parte a răului prin expunerea lui drept terapeutică absolută. Dacă societatea piramidală va fi mutată în alte arii, vom avea o altă corupţie, care s-a manifestat şi acolo, chiar dacă fără vizibilitatea şi gravitatea celei din zona majoră.
Tipul de implicare a lui Klaus Iohanis în alegerea noului preşedinte al PNL să sperăm că nu face parte din recuzita viitorului preşedinte. Această mişcare îi umbreşte intens primii paşi spre abordarea mandatului de preşedinte. Viaţa partidelor va trebui supusă unor standarde contrare acestui tip de manevre care au adus România în dezastrul actual. Preşedintele va trebui să fie, pur şi simplu, echidistant, departe de subiectivismul posibil al comentatorului politic. Eu cred că va reuşi, dacă se va despărţi de unele reflexe şi condiţionări inerente din anii dificili când a fost edil al Sibiului.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.