Suntem pe cale să nu învăţăm nimic nici din tragedia de la Maternitatea Giuleşti. Să nu coborâm nici acum la originea problemelor, să nu ne adunăm nici acum, ca naţie, în jurul unui interes esenţial. Deşi în joc, de data asta, nu mai e vreo speranţă abstractă şi deşartă, ci chiar speranţa noastră de viaţă.
Dezbaterile ultimelor zile se învârt în jurul aceloraşi teme de mâna a doua: cine a lipsit din salon, cum era cablul de la aerul condiţionat, când s-a făcut verificarea instalaţiei, cine trebuie să răspundă. Marea temă rămâne aproape nespusă: copiii de la Giuleşti au fost omorâţi de douăzeci de ani de subfinanţare şi dispreţ faţă de sistemul de sănătate. Ca atâţia alţi cetăţeni ai României. Aceasta e realitatea care ne-a lăsat fără asistente suficiente în saloane, cea care ne-a obligat la improvizaţii, la aparaturi de mâna a doua, la tot ce e mai ieftin şi mai prost. E realitatea în care bolnavii îşi procură singuri medicamentele, dacă au cu ce, iar doctorii, pe ici pe colo, au ajuns să cotizeze pentru cearşafuri noi în secţiile unde lucrează.
Dezbaterea la care asistăm, bazată pe ideea de „cine răspunde?”, e proprie unui sistem normal, în care a avut loc un accident nepermis şi trebuie identificaţi vinovaţii pentru ca aşa ceva să nu se mai repete. La noi accidentul a devenit regulă. Drama de la Giuleşti e un vârf de febră al unui corp tot mai bolnav, lună de lună. Ici colo mai poţi auzi ideea pioasă potrivit căreia „mai există doctori şi asistente care îşi fac datoria”. Cu siguranţă e aşa, dar tot cu siguranţă asta nu mai are nicio importanţă. Sănătatea e un sistem şi faptul că la etajul patru al unui spital lucrează cineva bine pregătit şi cu simţul răspunderii nu mai ajută la nimic dacă în jurul acelui cineva e pustiu de personal, de competenţă, de dotare, de răspundere.
Accidentul de la maternitate strigă la noi să băgăm în sănătate cât mai mult posibil din PIB. De unde bani? De la avioanele F-16. De la advertisingul turistic. De la sistemele de informatizare de genul e-Romania, bugetate faraonic. Presa fiecărei zile aproape că arată cu degetul bani aruncaţi aiurea în condiţiile în care tot presa fiecărei zile spune cel puţin câte o poveste tragică despre bolnavi care mor dubios şi absurd.
Anchetele de la Giuleşti au început deja să arate răspunderi şi vinovaţii. Dar noi am tratat cu sictir atâta vreme sistemul de sănătate încât şi el, sistemul, ne va arăta acelaşi sictir pe mai departe. Prin peisajul miilor de doctori care ne-au întors spatele şi pleacă, prin lipsa de implicare a asistentelor plătite infect, prin ridicatul din umeri al managerilor care nu mai pot împiedica mizeria şi accidentele, prin lipsa de statut social al unor meserii grele cărora li se cere totul fără să li se mai ofere nici măcar respect. Există multa incompetenţă, indolentă şi iresponsabilitate în spitale. E rezultatul incompetenţei, indolenţei şi iresponsabilităţii cu care am tratat şi tratăm spitalele de atâţia ani.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.