Hipoacuzia profunda bilaterala permanenta – SURDITATEA reprezinta o conditie patologica importanta si relativ frecventa in randul nou-nascutilor, avand o incidenta de 1– 3/1000 nou-nascuti vii. Din datele statistice actuale, aceasta rata de incidenta a hipoacuziei este de 60 ori mai mare decat incidenta afectiunilor metabolice congenitale pentru care exista in prezent un program de screening universal la nou-nascuti (ex. fenilcetonuria – incidenta de 1/20000 nou-nascuti vii).

Din pacate, hipoacuzia este un defect invizibil la nastere astfel incat, copiii hipoacuzici arata si se comporta la fel ca nou-nascutii cu auz normal. De aceea, in lipsa unei detectari active a hipoacuziei, aceasta va fi depistata de-abia la 12-24 luni, cand parintii observa lipsa de dezvoltare a limbajului la copil. In S.U.A. si Anglia, unde serviciile de Audiologie si Recuperare auditiva a copiilor sunt bine puse la punct, hipoacuzia este depistata in jurul varstei de 18 luni. In Romania, varsta la care se depisteaza hipoacuzia variaza intre 3 si 4 ani. La 3 ani deja este prea tarziu pentru a asigura o dezvoltare optima a vorbirii.

SURDITATEA, daca nu este detectata precoce, va influenta si va determina repercusiuni grave asupra dezvoltarii vorbirii, achizitionarii limbajului si dezvoltarii cognitive, ceea ce va induce un efect negativ asupra calitatii vietii emotionale si sociale. In afara impactului negativ asupra comunicarii interumane, hipoacuzia severa bilaterala afecteaza si alte arii de dezvoltare: realizarea educationala, sanatatea mintala, respectul de sine si oportunitatile de angajare pe termen lung.

Citeste continuarea aici: http://sfatulparintilor.ro/47649/detectia-precoce-a-hipoacuziei-la-nou-nascut/