Determinismul geografic al României fracturează continuitatea istorică de care au beneficiat popoarele din Occident şi ne-a adus la fiecare generaţie o schimbare atât de radicală încât de fiecare dată oportuniştii au luat locul principialiştilor şi cameleonii au luat locul creatorilor. De aici trista soartă ca la fiecare generaţie să se ia totul de la început. De aici probabil şi vechea zicală despre schimbarea domnilor, bucuria nebunilor. România a putut fi construită, aşa cum o cunoaştem şi astăzi, datorită unui proiect de ţară asumat de patru generaţii, undeva între 1848 şi 1940. Proiectul cu asumare de către o minoritate decidentă, dar performantă în variaţiile profesiilor a fost pus la încercare de circumstanţele istorice hrănite de determinismul geografic al ţării noastre. Negocierea pe mai multe planuri a mai existat, însă niciodată nu ne-am confruntat cu o comprimare a timpului şi o accelerare a deciziilor cum a fost la mijlocul secolului XX.
Astăzi, în spatele decidenţilor nu se mai află performanţa carierei, ci superficialitatea lăcomiei. Profesia pe deplin stăpânită din spatele politicului reprezintă factor de echilibru în dezbaterea deciziei şi conţinut în argumentarea acesteia. În lipsa acestor realităţi individuale, în următoarele orizonturi ale deciziilor, terţiare şi ordinare, intervin nehotărârea şi frica hrănite de nesiguranţă şi arbitraj. Cu fiecare schimbare a unui decident se pune în mişcare un uriaş mecanism al schimbărilor a tot ceea ce s-a făcut în mandatul precedent. Se aseamănă cu sistemul medieval al Chinei. Atunci când venea la putere un împărat nou, întregul calendar suferea modificări. Fiecare împărat celest venea cu timpul său, care pornea de la zero. Pe aceeaşi tradiţie asiatică şi-a construit puterea Pol Pot în Cambodgia, când a declarat anul 0 prin întoarcerea la tradiţii şi abandonarea oraşelor, cu 50 de ani în urmă.
Ideea principală este următoarea: geografia înseamnă destin, însă acesta poate fi modelat prin solidaritate decizională colectivă. Şi chiar poate fi schimbat pe termen lung. De pildă, ceea ce s-a considerat iniţial a fi de domeniul fanteziei, prin comparaţia forţelor, a devenit o realitate şi astăzi invidiată: Elveţia. Undeva prin secolul al XV-lea, cinci cantoane din vechea Suabie au învins în câteva rânduri cel mai puternic imperiu al vremii. Celor cinci cantoane li s-au alăturat rapid vecinătăţile şi au format treptat un stat neutru până astăzi, Elveţia. Elementul de inovaţie a fost ceea ce a urmat după această victorie: armatelor de ţărani montani li s-au adăugat, până la înlocuire, trupe de mercenari formate din profesionalizarea pentru luptă a localnicilor. Trupele elveţiene deveniseră atât de renumite un secol mai târziu, mai ales pentru loialitatea lor, încât au fost angajate să-l protejeze pe papă. În acelaşi timp, dar cel mai important lucru, în orăşelele micului teritoriu montan s-a dezvoltat un profil de industrie nişată la început, dar care devine monopolul acestui stat: mecanica fină şi fabricarea ceasurilor. Acest monopol al patentelor de înaltă fidelitate până azi a legat economic o zonă lipsită de resurse şi zone agricole. A urmat mai târziu organizarea unui sistem bancar „insular”, cunoscut astăzi prin originalitatea lui. Marile imperii economice au nevoie de platforme neutre pentru a negocia, tranzacţiona şi tezauriza valori: Elveţia, Monaco, Austria.
Cândva, oraşele dunărene Brăila şi Sulina au avut statut de porto franco cerut de Comisia Dunării. România de azi trebuie să depăşească statutul de „Cămară a Europei”, aşa cum era ea numită în secolul al XIX-lea, dar şi în anii 1900-1940. Însă pentru asta mai întâi este nevoie de asumarea răspunderii şi apoi pornirea întreprinderii. Aşadar o elită decidentă cu asumare şi o clasă de mijloc, care să susţină întreprinderea. Întrebarea care se pune este dacă se începe cu fixarea scopului după resursele de mijloace sau începem cu mobilizarea mijloacelor de care mai dispunem după necesităţile scopului?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.