Detractări suspecte în cultura română. Dosarul Mihai Eminescu

Motto: „Şi de port cu uşurinţă şi cu zâmbet a lor ură,/Laudele lor desigur m-ar mâhni peste măsură” (Mihai Eminescu)

Pentru ce oamenii mari sunt cu precădere criticaţi şi cu înverşunare calomniaţi? Prima cauză o reprezintă invidia şi imposibilitatea mediocrităţii de a se ridica la înălţimea inteligenţei creatoare şi a culturii superioare. A doua cauză este că tot ce este adevăr şi dreptate în lume constituie dificultăţi în calea celor răi sau proşti. Iar o a treia cauză ar fi că scopul de îngenunchere şi exploatare a popoarelor nu poate începe decât cu decapitarea victimei.

Perspectiva eliminării agresive prin defăimare şi excludere a poetului Mihai Eminescu din cultura românească de către slujbaşii politici consider a fi partea de suspect şi de gravitate ca fenomen cultural şi naţional.

De aceea considerăm ca fiind mult mai grave pentru viitorul României, şi cu mult mai suspect, planurile de „ucidere” a lui Eminescu din conştiinţa naţională contemporană, de către detractori aflaţi probabil în slujba acestui scop.

Înainte de a da dezvolta acest subiect, considerăm parte complementară şi de interes opinia lui Nicolae Ceauşescu despre poetul Mihai Eminescu în anul de graţie 1989. Acest fragment din discursul lui Nicolae Ceauşescu poate fi relevant pentru cititori atunci când vor face o comparaţie cu ideologia inversată a detractorilor de azi, agresivi şi perseverenţi cu distrugerea culturii româneşti. Iată acest text al secretarului general al PCR despre Eminescu:

„Poet al poporului său, Mihai Eminescu a lăsat posterităţii imaginea unui artist legat trup şi suflet de pământul ţării sale, de aspiraţiile spre mai bine ale maselor populare, receptiv la problemele majore ale epocii în care a trăit, ale luptei pentru apărarea şi afirmarea fiinţei naţionale – care au constituit în permanenţă izvorul veşnic viu al minunatei sale creaţii. Nimeni mai mult decât Mihai Eminescu n-a dat expresie şi n-a contribuit într-o asemenea măsură la afirmarea şi punerea în valoare a frumuseţii limbii române, spiritului de înţelegere a legilor dezvoltării lumii. (…)” „Mesajul tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al PCR, preşedinte R.S.R., cu prilejul simpozionului omagial Mihai Eminescu”, „Tribuna”, anul 33, nr. 25, 22 iunie 1989).

Aşadar, pentru progresistul progresiştilor, Eminescu era, printre altele, „receptiv la problemele majore ale epocii în care a trăit, ale luptei pentru apărarea şi afirmarea fiinţei naţionale”, or, tocmai acest amănunt isterizează detractorii cominternişti de teapa lui Patapievici.

Şeful ICR, Patapievici, a afirmat că Eminescu nu mai poate supravieţui ca poet naţional, „deoarece noi azi ieşim din zodia naţionalului”, iar Eminescu „nu mai poate apărea decât ca exasperant de învechit (…)” deoarece „cultura ultimilor ani, în lupta pentru integrare euroatlantică, nu doreşte decât să scape de tot ce este învechit, adică să fie progresistă. Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care în cultura română de azi doresc să-şi facă un nume bine văzut în afară, Eminescu joacă rolul cadavrului din debara. Sec spus, Eminescu nu mai este azi actual deoarece cultura română, azi ca şi ieri, se dovedeşte a nu fi decât o cultură de sincronizare” (Patapievici, „Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale”, „Flacăra” 1-2, 2002).

Sec spunem şi noi, cultura proteguită de ICR şi Patapievici este o cultură a ratării premeditate, pe când opera eminesciană se vinde foarte bine până şi printre tinerii necanonici de care vorbeşte inactualul progresist Patapievici. Aceasta în timp ce „ieri”, adică prin 1980, Salvador Dali a afirmat: „O ţară care i-a dat pe Eminescu, pe Enescu, Brâncuşi, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, pe Emil Cioran nu are o cultură minoră. Ce oferă astăzi Franţa, Germania, chiar Spania în domeniul culturii? Nu, România nu are o cultură minoră!”. Dar Patapievici îşi doreşte o cultură minoră şi este iritat de intelectualii români, care au continuitate de creaţie şi originaliate, spre deosebire de progresiştii dumnealui lui obedienţi, rataţi şi sfertodocţi.

Cât de stupidă este afirmaţia lui Patapievici se poate dovedi şi de simplele exemple ale altor culturi. Chiar crede progresistul obsedant Patapievici că, pentru ruşi, Puşkin a devenit „inactual”, „învechit” şi nu mai dă bine printre tineri, sau Goethe şi Rilke pentru germani, Lorca pentru spanioli sau Ady Endre pentru unguri au cotaţia scăzută? Ei rămân poeţi naţionali cu valoare universală, asemeni poetului national român Mihai Eminescu. Valoarea lor universală nu este sortită eşecului, realitate care irită probabil internaţionala comunistă reformatată ideologic, care sprijină globalizarea în defavoarea naţionalului şi generalizarea şi superficialitatea împotriva particularului şi originalului.

De fapt, realitatea sprijinită de cominternişti precum Tismăneanu şi Patapievici este alta şi vizează poporul român în ansamblul său şi în fibra lui istorică. Cu alte cuvinte, atunci când un popor este împins spre dispariţie prin stigmat, îi sunt denigrate şi distruse mai întâi înalta societate şi odată cu ea şi cultura. Şi acest proces se înfăptuieşte prin marginalizarea şi denigrarea valorilor pe de o parte şi sprijinirea financiară a semidocţilor şi obedienţilor culturali pe de altă parte. Cum înalta societate a fost decapată din 1946 încoace şi înlocuită cu demografia oportuniştilor şi moştenitorii lor de neam şi de ideologie, a mai rămas distrugerea legăturilor poporului român cu valorile sale culturale. Aceasta este politica deliberată a secţiei cultivate ideologic şi ambalate cu titulatura de intelectuali oficiali, sprijiniţi cu funcţii şi poziţii-cheie consistent remunerate.

Patapievici mai spune în articolul amintit: „Interesant Eminescu nu mai poate fi, deoarece tot ce e interesant în Eminescu e pur german, iar azi nu se mai consideră interesant decât ce vine din zona anglo-saxonă, care e contrariul germanităţii. Din punct de vedere politic, Eminescu pare a fi irecuperabil. Categoriile lui Eminescu? Azi, nimeni nu mai poate vorbi despre sursele originare ale sensibilităţii sale fără a trebui să pună totul între ghilimele, adică fără a face cu ochiul, fără a-şi cere scuze ori fără a-l scuza, luându-l de fapt peste picior (…).”

Mihai Eminescu este şi rămâne unicat: atât pentru sublimul operei poetice, cât şi pentru completitudinea operei politice. Eminescu reprezintă unul dintre laboratoarele indispensabile ca model de voinţă naţională, dar şi îndrumare pentru integrarea europeană. Cu cât îl vom cunoaşte mai bine pe Mihail Eminescu, cu atât vom fi mai autentici membri ai naţiunii române şi cu atât va fi mai rodnică contribuţia României la cultura şi civilizaţia Europei.

Gruparea culturnică reprezentată de Patapievici şi de acoliţii săi „progresişti” este aceea care nu doreşte ca naţiunea română să fie o fiinţă vie colectivă cu mers înainte pe albia istoriei. Pentru Patapievici, românii „au substanţa tarată” şi nu sunt în stare de progres, decât, probabil, conduşi de o demografie conducătoare substituentă.

Aceeaşi tabără venită din trecut nu-şi doreşte curentul de ascensiune a fiilor din clasele populare ca prin universităţi să optimizeze clasa conducătoare, ci îi sprijină numai pe aceia care îi sunt loiali prin mediocritate, obedienţă şi supunere ideologică.

Nu se vrea ca poporul să urce prin conştiinţă şi misiune la rangul de naţiune astfel încât să fie prezenţă productivă în substanţa realităţii superioare cu numele de omenire. Şi, în consecinţă, nu se vrea România lui Eminescu şi, încă mai grav, ni se interzice acest drept la identitate.

În raport cu Mihai Eminescu este chiar blasfemie să analizezi, deci să iei în consideraţie, elucubraţiile nebunilor şi judecăţile proştilor. Mihai Eminescu este intacabil şi suveran. Problema devine serioasă atunci când proştii şi nebunii ajung să determine un fenomen de atitudine potrivnică valorilor culturale româneşti.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Adrian Majuru 530 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.