Ultimele date BRAT despre circulaţia presei tipărite din România ne arată proporţiile unei decăderi greu de imaginat. Principalele ziare quality nu depăşesc 10 mii de exemplare pe zi. Cam jumătate cât se fura din tipografie la o ediţie din “Adevărul” sau din “Evenimentul zilei” în vremurile de glorie. Pe atunci, o pierdere de 15-20.000 dintr-un tiraj de sute de mii intra în regula jocului dintre difuzori, tipografi şi redactori. Azi, şi aceste cifre sub limită pot fi puse la îndoială. Şi acestea, în cazul unora, se obţin cu greu şi cu serioase trageri de păr. Redacţiile nu mai au nici un sfert din numărul oamenilor de altădată, încasările din publicitate rivalizează cu banii obţinuţi din cerşetoria la colţul străzii. Şi de multe ori, sunt depăşite de aceasta, mai ales dacă vorbim de un biet care ştie spune o poveste. Cerşitul în străinătate este chiar super-rentabil faţă de administrarea unui ziar din România! Din partituri bine interpretate, în Anglia şi Germania se scot bani de case mari, cu turnuleţe semeţe. Din editarea unei publicaţii în România democratică se iese cu datorii, cu controale de la Fisc şi, adeseori, cu sechestrări, percheziţii şi chiar arestări. Mogulii, editorii şi şefii de grupuri media traversează astăzi cea mai neagră perioadă din istoria domeniului. Aşa de mulţi arestaţi n-au fost nici în perioada fascistă, nici în cea proletcultistă. E drept că tiribombele, jongleriile şi ţepele de astăzi nu existau nici ele în nici un sector de media. Radioul naţional era ascultat cu evlavie, ziarul era buchisit iar tocătoarele de vorbe, profeţii, transmisii şi breaking-news nu existau şi nici nu se arătau la orizont.
Citind datele ultimului Raport BRAT sunt obligat să revin asupra situaţiei breslei în care funcţionez de câteva decenii şi să reiau principalele cauze care stau la baza acestei decăderi.
Încăpăţânarea cu care editorii din România s-au împotrivit privatizării Rodipet cu un mare investitor străin (asta în speranţa unora că ar putea pune mâna pe acel colos de difuzare) a fost doar începutul. Apoi îndârjirea cu care jurnaliştii îndemnaţi de Sorin Roşca Stănescu s-au opus oricărei reglementări. Absenţa legii şi a regulilor a dus presa la aiureala de acum. Absenţa oricărei reglementări şi a oricărei forme de autoreglementare a făcut din peisajul mediatic locul de supravieţuire a neaveniţilor, a impostorilor, a chinuitorilor de logică şi de limbă. Lipsa de repere a devenit cheia tristului peisaj de după bătălia cu FSN, cu PSDR şi mai apoi cu PSD-ul de astăzi. Nu în ultimul rând, lipsa organizaţiilor profesionale şi a standardelor a dus la o invazie de chinuiţi ai scrisului şi vorbirii care în zilele noastre domină bietele ziare şi radiouri. De aici, sfertodocţii cu tupeu au migrat în televiziuni, dând ultima lovitură peisajului mediatic din România. Am ajuns acolo încât ştim cine ajunge primul pe culmile ridicolului. O zi, presa, o zi, politicienii. A treia zi ajung împreună.
Nenorocirea României de astăzi vine şi de la neputinţa Consiliului Naţional al Audiovizualului. Instituţia menită a veghea la calitatea exprimării şi demersului în televiziune şi radio a capotat sub presiunea intereselor politice, a ciupelilor de la acordarea licenţelor şi a dorinţei unora de a-şi găsi o sinecură cu titlu frumos.
Decăderea lumii politice româneşti, incapacitatea ei de a se concentra pe un subiect, pe o prioritate sau pe un fenomen, vine de la această decădere a ziarelor şi televiziunilor. Bineînţeles, cauza stă în mâncătoria din presă şi din politică. Noi cei din presă nu ne-am putut uni, nu ne-am putut opune politicienilor şi, pe deasupra, am fost şi victimele serviciilor secrete şi ale intereselor de clan.
Din păcate, în această atmosferă de circ, nici o situaţie dramatică nu trece de comicul involuntar şi de prostia preopinenţilor ieşiţi la rampă. Nici o dezbatere nu prinde cheag şi nici un semnal de alarmă nu depăşeşte ecoul unui fâsâit. Într-un asemenea peisaj de circ, nici măcar să mori serios nu găseşti un loc!
Mă gândeam că venirea lui Klaus Iohannis ar putea fi momentul unui alt început. Măcar în mass-media. La un moment dat, culmea, cel care a făcut presei atâta rău, Traian Băsescu, a început să vorbească despre decăderea presei şi despre nevoia ei de redresare. Din păcate, a făcut-o tot în dorinţa de a ieşi la rampă şi în căutare de sprijin. Cât îl priveşte pe Victor Ponta, ce să mai vorbim!? Abonatul Antenelor face alergie la părerile altora, mai ales ale jurnaliştilor. Decât să gândească un program economic de redresare a presei, mai bine demisionează sau se duce la mânăstire. De la el şi de la Sorin Blejnar, absolut nimic. Ei l-ar dezbrăca şi l-ar controla şi pe Gutenberg şi i-ar cere să o sprijine pe Rovana Plumb.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.