Diaspora, copilul abuzat al României

Zilnic, cum deschidem televizoarele sau aparatele de radio, auzim obsesiv sintagma ”românii din străinătate”. Flăcăi şi fătuce ocupă spaţiul de emisie cu părerile lor derivate din discuţiile savante purtate la diverse mese rotunde sau pătrate, după cum a avut inspiraţia patronul terasei unde aceştia îşi efectuează studiile Wireless la Universitatea Populară Facebook. Făcând abstracţie de specificul şi problemele specifice fiecărei ţări în care muncesc ai noştri, ”analişti” răsăriţi de după colţul terasei îşi dau cu părerea, docţi, despre cei din Diaspora şi nevoile lor ca şi cum ar fi o singură persoană, nu milioane, fiecare cu grijile, nevoile şi speranţele lui.

De partea cealaltă sunt politicienii. Interesaţi doar să le atragă voturile în perioadele electorale. Folosesc şi ei sintagma fără să ştie, de fapt, absolut nimic despre acei români. Sunt atât de fripturişti încât nici nu i-a interesat vreodată să aloce fonduri pentru realizarea unei serioase cercetări dedicate migraţiei româneşti. E penibil şi ruşinos. Nu se ştie câţi români au plecat, nu ştie câţi copii sunt abandonaţi acasă, nu se ştie câţi şi dacă s-ar mai întoarce şi nu ştie în ce ar vrea ei să investească agoniseala obţinută cu greu, printre străini. Nu ştie nici câţi mor. E mai simplu aşa, să nu ştii nimic. Vorba ceea: eu sunt politic, nu ştiu nimic/ partidu-n pod, jupoaie ţara!

Nu ne ştim bine nici valorile, nu le promovăm realizările. Îi ajutăm pe copiii noştri, cu mari sacrificii, să plece la studii în străinătate. Însă dacă vor să revină, locuri de muncă bine plătite sunt numai pentru şmecheri şi piloşi, nu şi pentru cei care au învăţat la şcoli de prestigiu, pe banii părinţilor care se îndatorează la bănci. Dispreţul pentru Diaspora a devenit atât de mare încât atunci când se organizează pe la Bucureşti dezbateri guvernamentale dedicate ”românilor din străinătate”, reprezentanţii lor nici nu mai sunt invitaţi. Păi ce, e nevoie de atâta osteneală? Ştim noi mai bine ce le trebuie lor!

A fost cutremur în Italia. Oraşe întregi au fost şterse efectiv de pe hartă. Moloz şi moarte peste tot. Sunt localitaţi, de care nu auzise nimeni aici, în care trăiesc mulţi bătrâni îngrijiţi de ai noştri. Era logic şi clar că era nevoie de asistenţă din partea autorităţilor române, încă din prima secundă. Dar nu. Mai întâi, guvernanţii au trebuit să vadă la televizor că au murit români. În vreme ce MAE număra morţi, un preot român şi-a lăsat localitatea unde era paroh, la vreo 60 de kilometri, ca să ajute şi să mai aline din greaua suferinţă. Iar un jurnalist, un tânăr care în România făcea presă, iar acolo e zugrav-pietrar, nu a dormit nopţi întregi ca să transmită colegilor din ţară dimensiunile tragediei.

Românii din Amatrice şi din localităţile din jur sunt în stare de şoc. Unii au reuşit să se mobilizeze. Cu mult curaj, au salvat şi alte vieţi. Alţii au murit. Încă sunt sub dărâmături corpurile lor sfârtecate. S-au frânt destine. Frumoase. Cei care au avut noroc să trăiască au pierdut tot. Locuinţă, agoniseală, loc de muncă, au numai hainele de pe ei. Şi vor acasă. Sunt zeci de români care ar mai rămâne în Italia, dar nu mai au nimic. Au anunţat că doresc să revină în localitatea natală. Unde îşi vor lua viaţă mizeră de la început, căutând între timp un alt loc de muncă. Pe care, mulţi, tot în străinătate îl vor găsi.

De ani de zile realizez o emisiune radio pentru românii din toate colţurile lumii. Le-am aflat problemele, preocupările, şi ştiu cât îi doare că sunt abandonaţi. Au adânc înrădăcinată în ei durerea că dacă ar fi găsit de lucru acasă, măcar să poată supravieţui, nu s-ar fi dus acolo, departe. Nu sunt primiţi cu braţele deschise într-o lume străină. Varsă lacrimi de dor şi durere, scrâşnesc din dinţi şi se gândesc la vremea întoarcerii. Unii o fac. Şi se trezesc că au devenit străini în propria lor ţară. Particulari şi autorităţi corupte îi spoliază: ”bă, tu ai cheag, dă-mi-l mie!”. La şcoală, ”doamnele” stau cu buzunarele larg deschise: ”copilul tău nu ştie română, are nevoie de meditaţii”. Statul stă şi el la pândă: plăteşte taxe şi impozite, române, oriunde te-ai afla!

Pe aceşti oameni, ţara îi abuzează de cel puţin trei ori: o dată când se debarasează de ei împingându-i să-şi caute rost în alte ţări pentru ca, în final, să aducă tot în România banii câştigaţi. A doua oară profită când sunt plecaţi. Pentru că, orice-ar fi, trebuie să plăteşti la greu ca să fii român. Taxe consulare, vacanţe forţate pe la cozi să îţi preschimbi actele, birocraţie şi şpăgi ca să obţii diplomele de studii în original. A treia oară profită la întoarcere când se reia în sens invers circuitul şpăgii. La primărie pentru casă, la recunoaşterea diplomelor şi calificărilor, la inspectorate şi şcoli pentru copiii de înscris la şcoală. Iar dacă vor să îşi deschisă şi o mică afacere, sunt mâncaţi de vii. Să te ţii şpăgi ce trebuie date! Facilităţi? Păi cum, nu le e ruşine să ceară? Au bani, să plătească!

Între invitaţia adresată românilor din străinătate de a-şi pune camere de luat vederi în curţi ca să-şi vadă de peste hotare găinile din bătătură, indolenţa unui preşedinte născut adormit şi nesimţirea guvernului care nu înţelege că peste graniţe nu avem a doua Românie, ci tot noi şi ai noştri suntem, cu viii noştri dezrădăcinaţi forţat de ţară şi cu morţii noştri din Amatrice, Nisa, Bruxelles, Paris, Londra, Berlin… este o imensă gaură neagră. Prăpastia dintre politicieni şi România reală a depăşit suprafaţa ţării, s-a extins pe tot globul acum. Diaspora este copilul abuzat al României. Durerea românească s-a globalizat.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Simona Popescu 220 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.