Nu avem proiecte publice care în integralitatea lor să producă deschiderea spre modernizarea ţării. Speranţa că multinaţionalele, care, mai nou, îşi virează infracţional banii peste graniţă, vor dinamiza economia ar trebui să înceteze. În plină activitate anticorupţie nu apar, suspect, rezultatele, respectiv întoarcerea la bugetul statului a marilor fraude. Nici nu sunt semne că acest fapt s-ar putea întâmpla în viitorul apropiat. În schimb, România se angajează în cheltuieli imense, necenzurate de posibilităţile de sustenabilitate ale societăţii. Iluziile sprijinului extern, miză şi a actualului guvern, în lipsa unor proiecte, au luat locul oricărei dezbateri publice. Propaganda comunistă a fost înlocuită permanent cu o altă formă eludantă de distragere a atenţiei. Sunt prea multe puncte nevralgice pe care actuala putere, moral asemănătoare unui morman de fiare vechi, nu vrea să le atingă. Alternanţa la putere nu mai înseamnă nimic, într-atât de uniformizat este relieful politic. Mesajul public al puterii, de la guvern, preşedinţie, parlament, este unul absolut tipic totalitarismului.
Cu paşi siguri, România este redirecţionată spre schemele care au desfigurat-o neîntrerupt. Un climat decis de compromisa clasă politică, şi nu de situaţia realităţii moral-economice, cum ar fi normal, printr-un dezechilibru arătând aproape exemplificativ constituirea unui sistem piramidal mafiot. Singurele manifestaţii de amploare sunt ale pensionarilor cu venituri semnificative, nu ale acelora care chiar ar trebui să iasă în stradă, în primul rând. Sistemul represiv s-a constituit în aşa manieră încât a instituit o disciplină represivă, blocând revendicări vitale. În absenţa unei vieţi sindicale complexe, fără reacţii semnificative, fără profesionişti de cea mai bună calitate, ameliorarea condiţiei sociale nu poate avea perspective. Întărirea statului totalitar drept garanţie a unui posibil progres, cum observăm cu stupefacţie generală, nu va fi decât încă o deturnare a istoriei.
Lipsa viziunii politicii româneşti în raport cu aceea a UE, ca ofensivă a interesului naţional, regional, în care să se integreze, face incomodă însăşi prezenţa ţării la nivelul negocierilor, prin tot mai anemicul mandat public, electoral. Lipsa proiectelor româneşti arată dispersia din politica internă, prozelitismul clientelar, unde instituţiile publice sunt folosite doar pentru intermedierea unor imense reţele infracţionale. Statul român face o figuraţie mai mult decât contestabilă, iar pentru aceasta cetăţenii români vor trebui să plătească un preţ nimicitor. Nimic din societate nu mai funcţionează firesc, evoluat, liber. Stabilitatea microsistemelor este continuu ameninţată, distrusă de acest mod de a face politică pentru interesul strict al politicienilor.
Proiectele actualilor politicieni au drept obiectiv propria lor situaţie, nimic altceva. Destructurarea acestor reţele mafiote constituite după modelul organizatoric totalitar, invincibil, ar trebui să intre în atenţia DNA-ului. Corupţia românească este un sistem mortal, o forţă realmente de temut, ameninţătoare în care instituţiile publice au ajuns verigi ale unor interese mafiote. Reformarea acestui sistem reprezintă o urgenţă maximă, în măsura în care justiţiei i se cere o implicare decisivă, determinantă.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.