Dinu C. Giurescu, notă de lectură la volumul „Pledoarie pentru sol”

În România, pământul agricol este o marfă ieftină. Una dintre cele mai ieftine. Iar de când am aderat la Uniunea Europeană, oricine cu bani, de oriunde, poate veni să cumpere. Integrarea în Uniunea Europeană ne-a adus două inestimabile „beneficii“: pierderea (dispariţia de fapt) a industriei proprii şi desfiinţarea sistemului bancar-financiar propriu. Acum vine al treilea „câştig“: pământul agricol al României va trece într-un număr de ani în proprietatea unor companii din alte ţări. Un tabel recapitulativ (nu este adus la zi) arată comparativ preţurile de cumpărare a terenurilor agricole:

Regula de aur a pieţei capitaliste: o marfă ieftină, de bună calitate, se cuvine cumpărată cât mai repede. Chilipirul nu trebuie scăpat şi se conturează posibilitatea reală ca în câţiva ani, pământul agricol al României să fie cumpărat de terţi din afara ţării.

Cu atari cifre mi-am pus întrebarea: de ce este preţul de cumpărare atât de redus? Calitatea pământului sau alţi factori socotiţi de piaţă determinanţi?

Volumul recent apărut „Al VIII-lea Congres Mondial de ştiinţa Solului. Pledoarie pentru sol“, sub îngrijirea şi din iniţiativa academicianului Cristian Hera.[1]

Este vorba de al VIII-lea Congres mondial al Societăţii Internaţionale de Ştiinţa Solului (SISS) ţinut la Bucureşti în 1964, eveniment de referinţă pentru dezvoltarea agriculturii în deceniile ce au urmat.

Volumul are un cuvânt-înainte – de acad. Cristian Hera – care analizează desfăşurarea Congresului din 1964, ne dă lista Congreselor mondiale în intervalul 1927-2018, ultima declaraţie de la Jaju (Coreea) adoptată în 2014 intitulată imperativ „Să salvăm pământul“. Concluzia academicianului Cristian Hera: „Suntem datori să păstrăm, să respectăm şi să protejăm pământul pe care trăim şi care asigură existenţa poporului nostru, garantează viitorul naţiunii, consolidează durabilitatea securităţii alimentare atât de necesară pentru liniştea şi siguranţa naţională. În consecinţă să ne asumăm responsabilitatea şi să consolidăm tezaurul naţional – Pământul.“

Concluziile dezbaterilor la cel de-al VIII-lea Congres al Ştiinţei Solului şi-au păstrat actualitatea, decenii mai târziu, dacă dorim să asigurăm starea de fertilitate a pământului ţării.

De reţinut că lista preşedinţilor (în număr de 21) aleşi la Congresele internaţionale de ştiinţa solului cuprinde numele unui cărturar român (N.C. Cernescu) (în 1964), precum şi studii semnate de Cristian Hera, Dan Rădulescu, Mihail Dumitru, Cătălin Simota, Nicolae Florea, Victor Gheorghiu, Ruxandra Vintilă.

Volumul editat în 2015 cuprinde şi temele „Cercetarea mineralogică a solurilor“ (Dan Rădulescu); informaţii despre Societatea Naţională română de Ştiinţa Solului (înfiinţată în 1964).

Studiile citate demonstrează magnitudinea temei în general. Intră această ştiinţă a solului în orizontul lumii politice? Din ceea ce ştim, răspunsul este negativ, afară de o excepţie. Autorităţile române de resort au acceptat clauza cumpărării libere a pământului agricol. Un pământ de o excepţională calitate se cumpără în România la un preţ de zece ori mai mic decât în Olanda (unde sunt preţurile cele mai ridicate per ha). De ce stau lucrurile aşa reprezintă o altă temă de cercetare. Dar de ce au acceptat autorităţile de resort din România o atare clauză? Căutătorii de chilipiruri sunt încântaţi! Să accepţi un preţ jos – o atare clauză – pentru că ea reprezintă o condiţie de aderare la UE? Dacă lucrurile stau aşa, rezultatul este pierderea totală a ţării. România nu mai are industrie, nu mai are instituţii de credit, nu mai are un sistem financiar propriu, o să renunţe acum şi la pământul patriei? Ar fi prea mult. Alternativa – renunţarea la această clauză a circulaţiei libere a pământului este preferabilă. O atare renunţare salvează de la înstrăinare, păstrăm cel puţin proprietatea pământului nostru.

*

Volumul apărut sub egida Academiei Române (editor Cristian Hera) cuprinde şi un studiu intitulat Starea şi viitorul solurilor forestiere din România, autori academician Victor Giurgiu, Ovidiu Badea – membru corespondent al Academiei Române şi cercetător de specialitate. Studiul începe cu constatarea stării de fapt, „solurile forestiere ocupă 6,6 milioane ha, respectiv 29% din suprafaţa ţării“. Ce a mai rămas azi?!

Pădurile reprezintă unul dintre puţinele sectoare care urmează să fie prădate, după ce au dispărut industria – inclusiv cea alimentară proprie –, băncile, sistemul financiar, suntem sub controlul FMI, al Băncii Mondiale şi al Băncii Europene. De menţionat că minereurile rare şi rezervele energetice urmează.

Cât de precară este starea economiei româneşti rezultă şi din faptul că avem loc de manevră foarte redus pentru noi investiţii, că impozităm până şi bacşişurile (nemaiauzit până acum).

Volumul „Al VIII-lea Congres mondial de ştiinţa solului. Pledoarie pentru sol“, publicat sub îngrijirea şi cu contribuţia acad. Cristian Hera, demonstrează că oamenii de ştiinţă îşi fac datoria şi ne arată, prin rezultatele lor, ce ar trebui făcut într-o direcţie sau alta. Lipseşte un singur lucru: punerea în aplicare a acestor cercetări.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.