Dinu Patriciu – ferpar şi carnaval funebru

Trecerea lui Dinu Patriciu în lumea drepţilor a stârnit obişnuitele bocete publice. Aşa au plecat dintre noi Adrian Păunescu, Sergiu Nicolaescu, chiar şi Aristide Buhoiu şi Mădălina Manole. Unii cu salve de tun, alţii însoţiţi de un adevărat carnaval funebru demn de sfârşitul unui erou al neamului sau chiar al unui împărat.

Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul cunoscutului om de afaceri. Dinu Patriciu a fost ”unul dintre marii arhitecţi ai lumii”, „un mare colecţionar”, ”un vizionar”, un ”deschizător de drumuri” pentru că a înregistrat firma cu numărul 00000001 etc. Performanţa sa, în afară de faptul că un an sau doi a ocupat locul 1 în clasamentul celor mai bogaţi români, oscilează între aceste priorităţi de început de lume democratică şi tunuri greu de egalat, pe lângă care au mai încăput şi câteva ţepe. Nu ştiu cu ce aer îl plâng cei care au pierdut sau chiar au fost falimentaţi de afacerea Micro. Nu ştim care sunt performanţele financiare de la ziarul „Adevărul” sau de la grupul de media pe care l-a fondat. Vedem doar consecinţele gândirii sale. Marea dezvăluire cu dosul de palmă tras unui copil, după felul în care l-a susţinut, promovat şi dus în instanţe, l-a ajutat pe Traian Băsescu să câştige al doilea mandat. Prin inundarea chioşcurilor din România cu cărţi reeditate prost şi pe maculatură, Dinu Patriciu şi ai săi bravi oşteni au îngropat editurile şi producţia de carte din ţara noastră. Au transformat-o într-o mită penibilă pentru snobi şi pretinşi cititori de ziare. Să nu uităm de marea profeţie a mogulului arhitect şi petrolist. Patriciu a fost cel care a speriat România cu sfârşitul monedei euro în următoarele câteva luni. Arhitectul petrolist devenit mogul şi rege al pieţelor din magazinele mici a fost un columnist mediocru, un vizionar animat de proiecte moarte în fundături (vezi benzinăriile din Franţa, fondul imobiliar din Germania şi celebra reţea falită destinată casnicelor obsedate de preajma blocului). Probabil că toţi cei care l-au jumulit şi l-au însoţit în aceste proiecte ratate încearcă acum să-i ridice o statuie pentru a apuca şi ei un locşor de amoraşi în preajma ”titanului”. După ce au învăţat geografia lumii pe banii lui Dinu Patriciu, după ce l-au tocat de bani şi i-au îngropat proiecte ratate din start, ei încearcă să înalţe nişte copii ale lui Dan Voiculescu, Ioan Nicolae, George Constantin Păunescu şi Viorel Cataramă pe un loc din galeria marilor români. De bună seamă că la anumite capitole Dinu Patriciu i-a întrecut pe cei pomeniţi mai sus. Dinu Patriciu a avut avion, vapor, colecţii de artă şi un enorm cor de lăudători. Îl puteţi revedea în aceste zile omagiindu-şi ”modelul”.

Două lucruri mai importante au marcat existenţa publică a lui Dinu Patriciu. A pus umărul la începuturile mişcării liberale şi a contribuit substanţial la renaşterea ei. A finanţat-o, dar a şi divizat-o. Modelul pe care Dinu Patriciu l-a imprimat colegilor săi de partid i-a marcat şi nenorocit pe aceştia (limitându-i drastic în putere şi influenţă) în toate aceste două decenii şi jumătate. Dinu Patriciu a fost cel care le-a dat tuturor aspiranţilor la liberalism sentimentul că trebuie să intre în politică pentru a se îmbogăţi. El a fost maestrul amestecului de politică liberală şi afaceri veroase. Alături de el s-au aşezat Viorel Cataramă şi, mai apoi, tot felul de caricaturi şi murături, de la Cristian Boureanu până la rapacele Marin Anton.

Al doilea fapt important legat de numele său a fost privatizarea Petromidia. În perioada în care fabricile se dădeau ca sacii cu orez trimişi ca ajutoare la sinistraţi iar Petromidia a fost refuzată de compania turcă Akmaya, Dinu Patriciu, cu ajutorul lui Dorin Marian şi Cătălin Harnagea (aflaţi în imediata vecinătate a lui Emil Constantinescu), a preluat rafinăria şi a repus-o pe picioare, dând mai apoi staului român o ţeapă uriaşă (cu acordul lui Adrian Năstase pe dosarul accizelor neplătite, convertite în acţiuni). Petromidia i-a ridicat gradul, rangul şi valoarea lui Dinu Patriciu, propulsându-l în mare om de afaceri şi spirit liber, în cugetător şi mare petrolist (deşi nimeni nu ştie cât şi ce rol a jucat partenerul său american în această afacere).

Gloria românească a lui Dinu Patriciu a venit abia de la vânzarea Petromidiei către KazMunaiGaz, un ”exit” învăluit în mister până în ziua de astăzi şi despre care numai naivii cred că a valorat două miliarde şi jumătate de dolari.

În rest, poveşti frumoase despre un arhitect talentat care s-a aventurat în afaceri şi a dat un tun important, arzându-se pe degete de câteva ori şi lăsând mulţi parteneri cu buza umflată.

S-a dus un crai al tranziţiei şi toţi admiratorii îi caută un loc de statuie pe un postament renovat şi rămas liber.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.