Statele Unite şi Rusia au anunţat în urmă cu o zi că au ajuns la un acord pentru încetarea temporară a focului în Siria. Nu este primul asemenea anunţ şi, la fel în cazurile anterioare, şi de această dată realitatea de pe teren va arăta altfel decât cea de la masa negocierilor. Măcar pentru că noul acord permite continuare loviturilor împotriva grupărilor siriene care sunt considerate teroriste de către ONU.
Este foarte puţin probabil ca armata siriană, forţele aeriene ruse şi trupele iraniene să se oprească din ofensiva lor în provincia Alep, la graniţa cu Turcia. Pe cale de consecinţă, este foarte probabil ca si Turcia să continue loviturile de artilerie asupra coridorului Azaz, cu scopul de a trimite în continuare provizii şi muniţie rebelilor anti-Assad, căci căderea Alepului ar însemna, în majoriatea scenariilor victoria lui Assad şi o garanţie pentru o Sirie occidentală sub conducerea sa.
La fel, este foarte puţin probabil ca, în cazul unui armistiţiu, luptătorii Hezbollah să facă cale întoarsă în Liban, la fel şi militiile şiite care au venit din Irak. Şi nici forţele ruse staţionate acum in Siria nu se vor întoarce în ţară. Iar, în cazul în care Turcia şi Arabia Saudită vor pune în practică planul de a trimite trupe in Siria, nici acestea din urmă nu se vor retrage în cazul unei încetări a focului. Acest din urmă acord nu ar face decât să pregătească Siria pentru o confruntare, începută de această dată de pe poziţii întărite.
În acest context, la cartierul general al NATO de la Bruxelles şi la Berlin cresc îngrijorările legate de o posibilă confruntare directă între un stat NATO şi Rusia.
“Uneori mă întreb dacă suntem în 2016 sau în 1962?”, spunea premierul rus Dmitri Medvedev la Conferinţa de Securitate de la Munchen. Siria este Cuba anului 2016 şi riscul unei confruntări internaţionale sporeşte pe zi ce trece, scrie şi Der Spiegel.
Revista germana scrie că oficialii cancelariei de la Berlin sunt preocupaţi că NATO a ajuns aproape de o confruntare cu Rusia. Siria ar putea deveni un test major pentru alianţa militară. Însă situaţia este complexă: pentru a-l contra pe Putin, NATO trebuie să arate că îşi susţine statele membre la nevoie, iar pe de altă parte NATO doreşte să evite cu orice preţ un conflict militar cu Rusia, scrie Der Spiegel.
Oficialii NATO de la cartierul general de la Mons văd că situaţia dintre Moscova şi Ankara este foarte volatilă. “Forţele armate ale celor două state sunt implicate într-o luptă dură la frontiera dintre Turcia şi Siria, în unele cazuri la doar câţiva kilometri distanţă”, spune un oficial NATO.
De când Rusia s-a implicat în Siria, la finalul lui septembrie 2015, riscul unei confruntări între Ankara şi Moscova a crescut cu fiecare zi. Rusia susţine regimul lui Bashar al-Assad, în timp ce Turcia îi susţine pe rebeli.
Conflictul s-a intensificat la finalul lunii noiembrie, când Turvia a doborât un avion militar rusesc, iar acum Putin a pus la cale o alianţă cu kurzii din Siria, inamicii numărul unu pentru preşedintele Recep Tayyip Erdogan. El îi acuză acum pentru atentatul de săptămâna trecută de la Ankara, cu 28 de morţi şi 61 de răniţi. Kurzii sirieni au negat că ar fi implicaţi, însă atentatul şi-a atins cel puţin un scop – a sporit şi mai mult tensiunile dintre Rusia şi Turcia.
Şi Turcia are partea sa în escaladarea tensiunilor. Artileria turcă loveşte acum ţinte de peste graniţă, ale kurzilor sirieni, iar, mai nou, Ankara a anunţat că este gata să trimita trupe în Siria, împreuna cu Arabia Saudită.
Abia acesta ar fi coşmarul pentru Vest – o conftruntare directă între kurzi şi turci ar face ca şi trupele ruse să intre în curând în scenă. Şi atunci, ce s-ar întâmpla dacă militari ai unui stat membru NATO ar trage asupra militarilor ruşi? Oficialii de la Berlin, scrie Der Spiegel, speră că Alianţei nu i se va cere să intervină direct, atât timp cât lupta se va limita la teritoriul sirian şi nu va iradia in Turcia.
Pentru a preveni un asemenea scenariu, lideri din statele NATO încep să explice că Turcia nu va putea conta pe sprijinul alianţei într-o confruntare cu Rusia, dacă aceasta va fi provocata de un atac iniţial al Turciei. “NATO nu-şi poate permite să fie atras într-o escaladare militară cu Rusia ca rezultat al recentelor tensiuni dintre Rusia şi Turcia”, a declarat ministrul de Externe al Luxemburgului, Jean Asselborn.
Dacă Turvia ar fi responsabilă pentru această escaladare, spun oficialii de la Bruxelles şi de la Berlin, atunci Ankara va puta invoca Tratatul NATO, Articolul 4. Acesta arată că statele membre au dreptul de a cere consultări “oricând, în opinia lor, este ameninţată integritatea teritorială, independenţa politică sau securitatea oricărei părţi semnatare”. Turcia a invocat deja acest articol în timpul conflictului din Siria, iar rezultatul a fost detaşarea unor baterii Patriot din Germania la frontiera cu Siria, în estul Turciei.
Însă cu adevărat important este Artocolul 5, care garantează că “un atac împotriva unuia sa a mai multor membri din Europa sau America de Nord va fi considerat un atac împotriva tuturor”. Ministrul Asselborn spune însă că “garanţia este valabilă doar atunci când un stat membru este atacat în mod clar”.
“Nu vom plăti preţul unui război declanşat de Turcia”, a spus un diplomat german, citat de Der Spiegel. Este suficient ca un singur stat membru să îşi exercite dreptul de veto în Consiliul Nord Atlantic pentru ca alianţa să nu fie implicată într-un asemenea conflict. Însă, spune diplomatul german, nu se va ajunge atât de departe. De ce? Există un acord cu SUA şi cu majoritatea aliaţilor ca o asemenea solicitare a Turciei să fie primită cu multă răceala, scrie Der Spiegel.
NATO monitorizează cu îngrijorare confruntarea dintre Rusia si Turcia. Întotdeauna există riscul ca Rusia să atace poziţiile turce de pe teritoriul Turciei. “Atunci am avea o problemă”, spune un oficial NATO. Într-un asemenea caz, Turcia ar putea să invoce Articolul 5, iar dacă în NATO nu va exista unanimitate, atunci ar fi o nouă mare victorie a lui Putin.
Iar posibilitatea aceasta este luată in calcul. Der Spiegel scrie că Franţa flirtează în mod evident cu Rusia, iar premierul Manuel Valls a vorbit în favoarea cooperării cu Rusia la Conferinţa de Securitate de la Munchen. Germania, scrie revista citată, face parte din grupul criticilor moderaţi ai Rusiei, cei care se opun ambiţiilor geopolitice ale Rusiei, însă se tem să rupă contactele cu Moscova.
Această luptă dintre “ulii” şi “porumbei” în cadrul NATO se axează acum pe întărirea prezenţei militare în flancul estic al NATO. Pentagonul a anunţat că îşi va spori bugetul pentru prezenţa sa în Europa la 3,4 miliarde de euro, o creştere de patru ori. În ţările din flacul estic vor sosi tancuri, piese de artilerie grea şi trupe americane, astfel încât, în caz de urgenţă, să poata fi mobilizaţi rapid 20.000 de militari americani. Germania, scrie Der Spiegel, va înceac să facă tot ce poate pentru a preveni o asemenea mobilizare militară în statele din flacul estic al NATO, care ar putea anula Actul Fondator NATO-Rusia din 1997.
Germania acţionează extrem de prudent, deoerece este supusă presiunii imigranţilor. Este o presiune pe care o alimentează ofensiva rusă în Siria din acest moment, iar pe de alta parte o presiune prin care Turcia poate influenţa deciziile Berlinului. Iar această situaţie este exploatată chiar de propaganda rusă. “Se pare că în creierul lui Merkel s-a produs un scurtcircuit”, scrie Komsomolskaya Pravda. “Un miel flirtează cu un şacal. Am vrea să o întrebăm pe Merkel: Împărtăşiţi valorile lui Erdogan? Sunteţi fericită să vedeţi cum stau jurnaliştii în inchisorile lui?”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.