Diplomația în pericol

Numirea ca ambasador a lui George Maior, Statele Unite, prelungeşte simbolistica şi practicile statului totalitar. România este departe de separarea serviciilor secrete de mediul politic, prin lipsa unei legislaţii care să nu permită supremaţia unora sau altora, ci predominanţa interesului public, naţional.

Sunt tot mai multe mărturii din sistemul public, resimţite în exteriorul lui cu brutalitate, că serviciile secrete decid absolut totul în România. Faptul că o instituţie care se ocupă de siguranţă, unde sunt atâtea probleme rămase în aer, neluate în discuţie, intră în prezumtiva fineţe a exerciţiului politic ne situează fără apel alături de ţările africane. Adică, alături de cei unde nu există nici politică, nici siguranţă, ci exclusiv teroare.

Oamenii politici din România sunt aliniaţi unor comandamente asupra cărora nu s-a insistat destul. Supoziţia că foarte mulţi politicieni ar fi ofiţeri acoperiţi lasă cale liberă tuturor posibilităţilor. Dezastrul actual, moral şi economic, are, fără îndoială, legătură cu această apartenenţă care transformă siguranţa statului şi politica în sisteme mafiote, secretizate.

Societatea civilă, societatea pur şi simplu, este exclusă în mod impardonabil de la propria ei reprezentare. Un fost şef al serviciilor secrete poate reprezenta performanţa unor sisteme specifice, mediul academic pe care l-a slujit, în niciun caz el nu poate fi numit într-o funcţie care să reprezinte democraţia. La o adică, el poate candida pentru o demnitate, având acest drept ca orice cetăţean. Nimic nu îi limitează libertatea sau drepturile. Numirea lui arată linia sistemului, promovarea, înţelegerea lucrurilor. Suntem în faţa unui abuz care nu doar că trebuie sancţionat, însă el poate constitui încă unul dintre paragrafele reformei tot mai îndepărtate.

Siguranţa, în aceste condiţii, reprezintă o urgenţă maximă. Acest viol colectiv care a fost şi a rămas Securitatea trebuie să înceteze. Nu de alta, dar ambasadele României, care au obligaţia să fie în mod predominant interfaţa între români şi ţările unde sunt acreditate, vor fi identificate a fi drept simple şi anoste agenţii de spionaj, plasându-ne în sfera de democraţie a Coreei de Nord.

Interesul naţional poate fi decis doar de către o reprezentare publică realmente democratică, iar responsabilizarea indusă de serviciile secrete este una care este proprie doar acestora. Predarea democraţiei unei categorii, respectiv serviciilor, sau oricărei alteia, reprezintă un caz grav care pune în discuţie întreaga structură decizională din statul român actual. Fraudarea voturilor, corupţia, mizeria cotidiană, degradarea instituţională se regăsesc în acest tip de abordare unilaterală, avându-l drept suport. Nu dispreţul faţă de serviciile secrete, însă limitarea sferei lor de influenţă se impune.

Mentalitatea instalată uşor-uşor de Traian Băsescu o vedem continuată într-un mod la fel de făţiş, inerţial.
Indiferent a cui este decizia de numire a lui George Maior, ea este un eşec regretabil, un semnal de alarmă. Ea poate amplifica şi inspira desăvârşirea în continuare unui stat securistic, mafiot, parte a sistemului concentraţionar de oriunde. Cei care au cerut această numire nu au decât să-l trimită pe George Maior manager la firmele lor, nu reprezentant al României într-o ţară de la care românii aşteaptă susţinerea democraţiei.

Distanţa pe care serviciile trebuie să fie obligate legal să o păstreze faţă de imixtiunea în mediul politic este una de siguranţă publică şi democratică. În măsura în care românii se vor mai lăsa conduşi de Securitate, nu va mai exista nicio soluţie de ieşire din impasul actual.

După generaţiile formate în spiritul Securităţii, când foşti colaboratori ai acesteia s-au dovedit mult mai zeloşi decât sinistra instituţie, care nu au fost igienizate o secundă, firul s-a reînnodat. Comparaţiile cu trecutul apropiat, invocarea acestuia reprezintă o necesitate în analiza fenomenului instituţional şi al mentalităţii publice actuale. Nu este admisibil ca România să mai aibă în corpul ambasadorilor oameni ai serviciilor secrete. Asta constituie un blocaj al activităţii ambasadelor, al relaxării şi responsabilizării unor activităţi în esenţa lor de natură civilă.

După acoperiţii din Justiţie, infestarea mediului diplomatic este o altă problemă. Serviciile secrete să rămână în poziţiile lor, fără a submina alte compartimente, aşa ar fi normal. George Maior, dacă se dorea, putea fi trimis reprezentant pe probleme de siguranţă, consulare etc., în niciun caz ambasador. O democraţie trebuie să investească în moralitate, din aceasta derivând siguranţa şi democraţia, încrederea partenerilor. Inversarea acestor lucruri elementare a pus carul istoriei de-a lungul drumului pentru că alţii au alte mijloace de transport mult mai sofisticate.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.