×
×
Noi
Citite
Recomandate
Ultima oră
Actualizat acum 7 minute
24 Ore
7 Zile
30 Zile
Data
Miercuri, 20 septembrie 2017, 17:32
EUR (€)
-0.0001 ↘
4.5989 RON
USD ($)
-0.0098 ↘
3.8275 RON
• • •
Diplomaţia între ignoranţă şi mersul pe contrasens

Spre UE când ne-am îndreptat
Credeam că mergem la ospăţ:
Ne-am dus cu geanta diplomat
Şi am rămas cu traista-n băţ! – Gheorghe Leu, „Când pleca odată, la război, un om”

Diplomaţia românească este admirabilă, este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire. Nenea Iancu a anticipat puţintel viitorul diplomaţiei româneşti, cu care avem neplăcerea să fim contemporani.

Aghiotanţii politici, căci partidul e în tot şi în toate, sunt premiaţi din când în când cu câte un post de consul sau ambasador, spre nenorocirea românilor care de multe ori sunt nevoiţi să apeleze la serviciile lor.

La fel ca orice instituţie a statului român, diplomaţia a devenit o pepinieră de sinecuri fie pentru odraslele potentaţilor, fie pentru cei cărora partidul le răsplăteşte credinţa şi obedienţa. Indolenţa şi nepăsarea sunt peceţile pe care diplomaţia românească le arborează cu mândrie. Imaginea în exterior a României este la fel de precară şi găunoasă, lipsită de orice perspectivă, ca şi pregătirea celor plătiţi din bani publici s-o apere.

A trecut puţin timp până să mă hotărăsc să scriu pe această temă, tocmai pentru faptul că este un subiect vast, sensibil şi de multe ori aproape insesizabil, precum un fenomen ezoteric, dar zilele trecute am purtat o discuţie absolut întâmplătoare cu un om simplu care mi-a creat impresia că face zilnic exerciţii de nepăsare şi nimic din ce s-ar putea întâmpla rău în ţara asta nu l-ar mai putea afecta. M-a înspăimântat resemnarea asta mioritică şi m-am rugat lui Dumnezeu, ca şi când m-aş fi întors dintr-o zona lovită de molimă, să nu mă fi atins virusul nepăsării şi al resemnării.

Pe plan internaţional, la momentul actual, România reprezintă ceva mai mult decât nimic, deşi am avut predecesori care încă ne mai fac cinste: Mihail Kogălniceanu, Alexandru Marghiloman, Take Ionescu, Nicolae Titulescu sau Corneliu Mănescu. Nicolae Titulescu a fost de două ori preşedinte al Ligii Naţiunilor (1930 şi 1931).

Cine s-ar mai gândi, la acest moment, ca un român să fie numit secretar general al ONU sau şeful unei structuri internaţionale importante?

Cum s-ar putea face auzită vocea unei Românii lipsite de credibilitate şi demnitate, care s-a lăsat tăvălită în cel mai josnic mod posibil, că aproape am ajuns să ne întrebăm cine mai suntem, câţi mai suntem şi încotro ne mai îndreptăm? Ăsta e marele nostru blestem: o masă supusă, resemnată, incapabilă să se mobilizeze pentru un mare proiect sau pentru o mare idee. Mă întreb dacă noi, românii, nu am părăsit deja scena istoriei sau dacă nu cumva am părăsit cu totul ţara asta.

Toată lumea dă vina pe clasa politică ca principala vinovată a tot ce este rău în această țară de parcă această clasă politică ne-ar fi fost catapultată la comandă de către o forţă obscură şi nu ar fi avut girul oamenilor care au votat-o.

Dar ce ne facem dacă într-adevăr clasa asta politică ne-a fost impusă, ce ne facem dacă într-adevăr oameni cu un trecut sinistru şi personaje groteşti au fost anume selectate să arunce în derizoriu credibilitatea noastră ca ţară şi naţiune?

Avem o clasa diplomatică lipsită de curaj mai ales acum când împrejurările internaţionale ne pot fi favorabile. A existat la un moment dat, şi aici mă refer la anul 1990, iniţiativa ,,Podul de flori”, denumirea iniţială a acestei acţiuni culturale fiind ,,Prutul lacrimilor noastre să-l acoperim cu flori”. Podul semnifica frăţia, dorinţa de apropiere, istoria comună a celor doua ţări. Această primă deschidere a graniţelor dintre România şi Moldova s-a materializat în mii de flori aruncate în apa Prutului de pe ambele maluri. Spre deosebire de alte evenimente majore ale primilor ani de libertate de după 1989, ,, Podul de flori” a fost prea repede şi nedrept uitat, ignorat sau desconsiderat. Următoarea împrejurare favorabilă a fost anul 2014, aşa cum l-am denumit generic ,,Ucraina” şi pe principiul rusesc îmbunătăţit, dar inventat de americanii în Kosovo, numit determinarea popoarelor puteam şi noi să încercăm o unificare a celor două regiuni istorice româneşti din Ucraina cu o populaţie predominant românească Bucovina şi ţinutul Herţei. Din păcate, anul 2014 a fost din nou fatidic pentru România şi din cauza faptului că era un an electoral. Cu puţin curaj, situaţia României atât economică, strategică cât şi teritorială poate era cu totul alta. Dacă nu o să avem curaj să negociem Moldova cu Rusia, s-ar putea să nu mai rămânem cu nimic din idealurile înaintaşilor noştri care şi-au dat viaţa pentru acestea. Trebuie să fim isteţi ca într-un joc de şah şi să avem înţelepciune, viziune, dar şi calcul matematic, dar până la urmă acestea ar trebui să fie calităţile unui bun diplomat.

Dragi diplomaţi, să ştiţi că Dumnezeu şi natura nu au milă cu cei slabi și vicioşi şi ar trebui să înţelegeţi că este momentul ca această ţară să înceapă să se autoguverneze pe principii solide şi sănătoase şi mai ales pe acţiuni născute din patriotism.

Am spus-o şi am să tot o repet că în diplomaţie ca şi în politică nu există prietenii decât de interes şi momentane, iar întotdeauna libertatea unei naţiuni are un preţ.

Trebuie să ne gândim că în relaţiile internaţionale un diplomat trebuie să aibă un standard compus din câteva elemente: obligaţia faţă de popor, propria noastră onoare, interesul naţional. Rolul unui diplomat este să dezvolte relaţiile diplomatice şi economice între state, să promoveze cultura românească, să sprijine populaţia românească, un bun diplomat evită distrugerea coeziunii între cetăţeni prin cultivarea dispreţului faţă de ceea ce înseamnă românesc şi nu în ultimul rând rolul unui diplomat este să înţeleagă ceea ce locuitorii altei ţări gândesc. Dacă ne gândim că există o singură regulă: că toate aceste puteri democratice îşi urmăresc doar propriile interese economice şi strategice.

După cum se observă în ultimul timp, ONU şi NATO nu mai reuşesc să creeze un echilibru în lume aşa cum l-a gândit Woodrow Wilson pe securitate colectivă, iar diplomaţia nu trebuie dirijată în mod expres de experţi, ci pe baza acordurilor deschise realizate la vedere, aşa spunea Wilson în 1919 la Conferinţa de la Paris. Această optică a reuşit să evite lumea de un nou război mondial. Dar dintotdeauna după bunăstare vine criza, iar după criză vine un razboi. După Primul Război Mondial a fost înfiinţată în 1919 Liga Naţiunilor, după al Doilea Război Mondial în 1945 a fost înfiinţată Organizaţia Natiunilor Unite. După ultimele evenimente se observă că acest ONU nu mai răspunde aşteptărilor pentru care a luat naştere, deoarece membri ai acestei organizaţii încep să aibă viziuni şi opinii diferite şi se pare că ne îndreptăm spre alt echilibru al puterilor, altul decât a fost în Europa până la Primul Război Mondial.

Eu cred că acest echilibru va începe să apară în formatul zonal şi nu numai. Ţările latine ca Franţa, Spania, Portugalia, Italia şi de ce nu România se vor uni, cele din zona nordică şi popoarele germanice asemenea. Aceasta este doar o viziune parţială a ceea ce s-ar putea întâmpla mai devreme sau mai târziu în Europa.
În acest context în care asistăm la reconfigurări geopolitice şi geostrategice semnificative pe plan mondial încă din anul speranţei poporului românesc – 1989, nu era dezirabil ca fostul şef al SRI să fie obligat, chiar prin lege, să stea o vreme departe de astfel de funcţii, de contacte nesupravegheate cu străinii şi abia după trecerea unor ani să poată reveni pe astfel de funcţii? Îl ştim om de cuvânt și mare patriot, dar ar fi bine să mai facem apel uneori la înţelepciunea populară ca să înţelegem că orice om e supus greşelii şi are vulnerabilităţi, că pavăza bună care poate trece primejdia rea, iar cine are urechi de auzit ar fi trebuit să audă deja.

Şi dacă ar fi să rămânem în registrul înţelepciunii populare, am afla că nimic nu-i nou sub soare, iar istoria se repetă la nesfârşit, doar noi suntem actorii diletanţi care nu învăţăm niciodată rolul.

În anul 1949 apărea în Regatul Unit un roman de mare excepţie – ”O mie nouă sute optezeci şi patru”, scris de George Orwell. Încă de la apariţie au existat voci și minţi vizionare care au receptat romanul ca pe un semnal de alarmă, alţii l-au considerat doar o distopie învechită, însă el devine tot mai actual pentru ceea ce înseamnă manipularea maselor. Romanul ar trebui recitit la un interval de timp mai lung sau mai scurt, în funcţie de memoria fiecăruia, ca să ne reamintim că nu suntem decât nişte actori într-o piesă în care e datoria noastră să ne jucam rolul cât mai bine cu putinţă. Ar fi interesant să analizăm câteva elemente din romanul orwellian, să aruncăm o privire în jurul nostru şi să ne întrebăm dacă nu cumva suntem deja într-o lume orwelliană.

Orwell ne vorbeşte despre Fratele cel mare, un personaj fictiv, care urmăreşte fiecare individ pas cu pas, prin intermediul unui tele-ecran. Paralela dintre personajul orwellian şi realitatea zilelor noastre este de prisos a fi reluată. Merită doar amintit că am ajuns să preluăm ideea denumind astfel fie reality show-uri, fie o lege, fie chiar modul nostru de viaţă, uneori conceptul fiind sursa glumelor şi bancurilor cotidiene. Romanul mai face referire la un alt personaj, Partidul care dezvoltă politica unui război continuu, cu scopul de a consuma orice surplus economic, oamenii săraci să fie sub control, iar energia, creativitatea și timpul liber ale oamenilor să nu fie valorificate în alte scopuri care ar deturna politica Partidului.

Menţinerea unui război perpetuu, avertismentele periodice că vom intra într-o nouă criză economică, goana noastră zilnică între job şi lucrurile cotidiene pe care le avem de îndeplinit, timpul petrecut într-un trafic infernal sau pe holurile instituţiilor pentru rezolvarea unor probleme cetăţeneşti seamănă izbitor cu metodele personajului orwellian de a controla masele. După Irak, Afganistan, ne îndreptăm atenţia şi către Libia şi Siria, iar între timp, aflăm că în Coreea de Nord s-a testat deja cu succes o bombă cu hidrogen, toate reprezentând sursa unor viitoare conflicte militare. Oare ce urmează?

În cartea lui Orwell, marea majoritate a populaţiei – “prolii” (clasa de jos) – nu reprezentau interes şi nici nu erau supravegheaţi – Prolii şi animalele sunt liberi – spune autorul. Atâta vreme cât Partidul le oferea în mod regulat mâncare, alcool, loterie şi pornografie, prolii erau consideraţi a fi inofensivi. Ideea lui Orwell a apărut mai întâi la un poet latin, Juvenal, care se remarcă printr-o critică aspră şi pitorească a viciilor, reproşând contemporanilor săi că nu mai cereau statului decât mâncare şi lupte cu gladiatori, reuşind astfel să fie distrasă atenţia plebei de la lucrurile importante. Astăzi grila programelor TV este obligatoriu completată cu pornografie, fete siliconate etalându-şi luxul obţinut din prostituţie fiind promovate ca modele de reuşită pentru tinerele cu aspiraţii şi miliardari analfabeţi gata să le îndeplinească visul. Şi tot din aceleaşi surse aflăm că imunitatea diplomatică e bună ca să nu plăteşti amenzi de parcare, să mergi pe contrasens, să nu opreşti când poliţia îți face semn și mai ales să omori cântăreţi și apoi să pleci acasă liniştit... Nu credeţi că e suficient pentru un tânăr al cărui părinte întârzie în fiecare zi la serviciul stresant și prost plătit să îşi fi format deja modelul de urmat, în lipsa unei alternative?

Închei ca de obicei cu o cugetare: „Sunt pe lumea aceasta oameni care, incapabili să se ridice pe ei măcar cu un deget, ţintesc să se înalţe pe ruinele altora” – Niccolo Machiavelli.

Ciprian DemeterPublicat Marţi, 12 septembrie 2017
1600
 | 10
 | 10
+Adaugă
Comentarii
2000
Trimite
Dante@Teo
0
Niciunde in lume, salariile diplomatilor nu sunt impozitate!. Nu stiu daca chestia vine de la CUZA, Napoleon sau Castro, dar asta e adevarat!. Romanica fiind unica si inegalabila, am putea initia noi un astfel de demers care, cu siguranta, ar echilibra bugetul de stat. Despre salarii de 5.000 euro, eu n-am auzit prin diplomatia romaneasca, dar exemplifica macar cu un caz, daca cunosti asa ceva!!. Daca nu, manea manescu, perla lui Ciprian!. Chiria si intretinerea se platesc de catre stat pentru personalul trimis in strainatate dar nu i-as dori nimanui sa locuiasca, spre exemplu, la Ambasada Romaniei la Paris in locuintele puse la dispozitie angajatilor!. Prietenii stiu de ce , vorba Bergenbier!. La diplomatii straini salariile primite permit ca acestia sa-si inchirieze singuri locuintele si sa-si plateasca intretinerea acestora. La noi nu este posibil acest lucru !. Sau cel putin cam asa este acum, dar foarte posibil sa se schimbe!. Iar despre telefon privat sau combustibil auto pentru vehicule personale, sunt vorbe de claca auzite prin vecini sau, mai sigur, abuzuri ale titulariloe aterizati prin diplomatie!. Orice munca are avantaje si dezavantaje, dar sa-mi spui, te rog, cand o sa auzi de cazuri de coruptie prin diplomatie asa cum auzi in politica romaneasca, prin onorabila justitie, prin politie sau cam pe unde vrei sa-ti arunci privirea prin societatea romaneasca!. Dar , pana la urma, orice padure are uscaturile ei si nu ar trebui sa aruncam cu pietre in nimeni. Cu exceptiile de rigoare, desigur, pe care ni le iarta divinitatea.
Publicat Miercuri, 13 septembrie 2017
+Răspunde
Ileana Rollason
+2
@Ciprian Demeter : draga! daca România ar fi prospera, oamenii n-ar fi saracit de la '89, si factorii de decizie (de la Petre Roman, "miliardarul" Catarama, Nastase Adrian, Constantinescu, Basescu-infractorul si Johannis-GDS) nu si-ar fi batut joc de ce se construise bine-ntre 1945-1989, pe fondul "Bucuresti, Mic Paris" al anilor '30 (de care "comunismul" nu se-atinsese, abia acuma au aparut monstruozitati pe calea Victoriei...), lumea s-ar fi-mbulzit sa investeasca. Asa, într-o tara falimentara, care si-a distrus si industria, si patrimoniul istoric ("restituirile" blestematului de Nastase Adrian), nici dracu' (în afara de SUA) nu mai investeste (în "scuturi"). În R. Moldova, majoritatea se declara "moldoveni", nu mai sunt sedusi de unirea cu România. Si pe basarabeni, bestia de Basescu si-naintasii demult i-au parasit. Nu stiu, de altfel, daca ideea refacerii României Mari ar avea trecere fata de Marile Puteri (daca n-ar avea consecintele pe care le-a avut, în Ucraina, miscarea rusofona, fiindca de Kosovo, impus în Europa de catre SUA, mijloc de-a o slabi, de-a-i planta si ceva musulman, daca nu chiar fundamentalist, nu-i de discutat, nu asta-i subiectul). Voi însiva scriati (si degeaba, ca nu v-a luat nimeni în seama) de criza învatamântului din România, de analfabetii "functionali" pe care i-a produs si produce. Unul de-aia-i Melescanu. Si-altul a fost Basescu. Si-un serafic, Emil Constantinescu. Si-nca ceva: nu cu "Rusia" trebuie sa negocieze România soarta românilor din tarile limitrofe, ci cu autoritatile respectivelor tari. Ce era daca Basescu ori Johannis le cereau conturi autoritatilor de la Kiev? ca de schimbat granitele-n UE, numai prin prin aderare se poate. Ori, moldovenii nu mai vor si Ucraina a devenit o ruina, pentru reconstructia (omeneasca, inclusiv) careia nici 10 planuri Marshall n-ajung. Asa-i cu pionii SUA pe alte continente. Carora, la vreme, Corlatean, li se si-nchinase. Si Ucraina, o adera si ea la UE, peste vreo 100 de ani.
Publicat Miercuri, 13 septembrie 2017
+Răspunde
parere
+1
Suveranitatea poporului trebuie să fie în faptă punerea în lucru a puterii tuturor, țărmurită de hotarele dreptății și urmînd după un duh de frăție. NICOLAIE BĂLCESCU,
Publicat Miercuri, 13 septembrie 2017
+Răspunde
QX
+4
Anvergura oricarei activitati (daca nu se merge la noroc sau ghici) e data de calitatea si cantitatea energiei investite. Si-n diplomatie (ca si in economie, educatie si sport), chiar de apar nativi exceptionali, fara o cultura studiata si probata, rezultatetele intamplatoare tin de mama natura, iar dezastrul actual este rezultaul trucajelor politicie - opere a ageamiilor (majoritari cumparatori de imunitate pentru infractiuni contra statului si natiei). La o asa calitate, asa rezultate.
Publicat Miercuri, 13 septembrie 2017
+Răspunde
Ghita Bizonu'
+3
Ins aia uiktat5a ceva - diplomatii aia predecedori erau oameni politici! Sa mzi98c asa"afirmati" in tara. Care faceau polica tarii . Astia de acum sunut nister pulifrici miluiti ca mabasadori samd . Dar nu7 sjnt singuri .. mai sunt si caricaturile nopastre de olameni politici! Care n u stiu ce e aia politica nationala .. si stiu decat cu faza cu statu in genunchi si suptu' si spera ca va fi binje daca presteaza bine. Chiar asa avem cumv vre=un interes national? Cu ai zis interes national cum esti acuzat de ceausism, hitlerism, autarhism samdism .. Urul notru mai e al nostru? Hodrocarburile noastre mai sunt ale noastre? Lenul padurilor? Pai vedeti? Ce politica externa doriti de la tara care nu a reusit sa isi salvgardeze interesele pe teritoriul propriu? Si stunci de unde diplomatie la un functinar care are un sef care se lauda cum p;resteaza in genunchi?
Publicat Miercuri, 13 septembrie 2017
+Răspunde
Hadrian
+1
Ai vrut sa spui Corneliu Manescu dar "izvorul" documentarii i-a confundat si el.
Publicat Miercuri, 13 septembrie 2017
+Răspunde
Dante
+3
Stau si ma intreb daca intre CORNELIU MANESCU si manea manescu este vreo diferenta?. Cu siguranta este doar o scapare intr-o clipa de zbucium sufletesc a autorului!. In ceea ce priveste diplomatia romaneasca aceasta este o oglinda a societatii romanesti. Gasesti in ea de toate, dar cel mai adesea te apuca greata si mila!.Toate guvernarile si-au infiltrat napastuitii in diplomatie, rari fiind aceia care au onorat o astfel de functie. In ceea ce priveste resursele alocate ambasadelor si functionarilor nu avem ce discuta!. Iar in ceea ce priveste marile orientari politice ale tarii acestea nu depind de diplomatia romana. Va mai aduceti aminte de suptul licuriciului sau alte gaozarii presedintiale??. Acum , mai recent, auzeam de niste expulzari reciproce de diplomati - de ordinul sutelor de persoane de fiecare parte!. Adevarat vorbim de Rusia si USA!. Cu ce ne prezentam noi , spre exemplu: la cele peste 7-8 milioane de romani aflati in afara granitelor tarii noi avem maximum 300 consuli!!. Cine sunt consulii ?. Acele persoane chemate sa sprijine comunitatile de romani si sa ajute la solutionarea tuturor problemelor juridice, de stare civila, de evidenta persoanei, de pasapoarte, notariale, etc!. Si aici aterizeaza toti amicii politici de care nu mai vrem sa auzim sau pe care nu vrem sa-i mai vedem pe la Bucuresti!. Cu consecintele de rigoare. Si inca o chestie ce tine de responsabilizarea si importanta sociala a diplomatiei. Luati noua lege a salarizarii si vedeti ce coeficient de salarizare are un ambasador - 4,35 parca!!. Stiti cat are un primar dintr-o localitate de 5000 locuitori??. Cam tot atat cat si un procuror sau judecator cu pana la 5 ani vechime, undeva spre 5,5 -6,0!!. Deci cine vrea in diplomatie sa vina cu bani de acasa si cu chilotii stransi in fund!. Nu exista independenta si demnitatea functiei si mai ales, lipsa criteriilor de promovare si afirmare. Zicea nenea IANCU - o lume de plans, o lume de ras!!. Din pacate pentru aceasta tara..........
Publicat Miercuri, 13 septembrie 2017
+Răspunde
Teo @ Dante
0
De ce nu amintiţi câte ceva despre salariile uriaşe ,în valută (de peste 5000 euro), pe care le primesc pe perioadele cât lucrează în exterior. NEIMPOZABILE! Nu plătesc chirii, întreţinere, telefon, carburanţi etc. Le plăteşte bugetul adică noi toţi!
Publicat Miercuri, 13 septembrie 2017
+Răspunde
c.g.
+4
ROMANIA este bajocorita in ultimii 28 de ani de amestecul abundent in treburile sale interne a: rusilor, '' colegilor americani '', '' poporului ales '', mecantililor Europei: francezii, englezii, germanii, iar diplomatia din tara asta, cu mici execeptii, este si ea o ruina asa cum este si tara ROMANIA care dupa dec.'89 a fost supusa la mega hotii si mega banditisme economice in democratie originala si capitalism de cumetrie montate in locul tovarasiei de cei mai inversunati dusmani interni ai tarii noastre, de sila nici nu ii mai amintesc ii stim toti romanii ! In rest sa fim sanatosi si la punga grosi !
Publicat Marţi, 12 septembrie 2017
+Răspunde
c.g.
+2
ROMANIA este bajocorita in ultimii 28 de ani de amestecul abundent in treburile sale interne a: rusilor, '' colegilor americani '', '' poporului ales '', mecantililor Europei: francezii, englezii, germanii, iar diplomatia din tara asta, cu mici execeptii, este si ea o ruina asa cum este si tara ROMANIA care dupa dec.'89 a fost supusa la mega hotii si mega banditisme economice in democratie originala si capitalism de cumetrie montate in locul tovarasiei de cei mai inversunati dusmani interni ai tarii noastre, de sila nici nu ii mai amintesc ii stim toti romanii ! In rest sa fim sanatosi si la punga grosi !
Publicat Marţi, 12 septembrie 2017
+Răspunde
Recomandate
Ce a făcut de fapt Florian Coldea în Irak?
Publicat acum 4 ore şi 31 minute
Trump: Un regim depravat, bandă de criminali!
Publicat acum 23 ore şi 38 minute
Ziariștii acoperiți, în pericol
Publicat acum 23 ore şi un minut
Centrul Atenţiei
alarm off
Dosar Cotidianul
4 articole/ Actualizat Duminică, 17 septembrie 2017
alarm off
Mostra de la Veneţia
7 articole/ Actualizat Duminică, 10 septembrie 2017
alarm off
Cotidianul cititorilor
19 articole/ Actualizat acum 3 ore şi 33 minute
Ioan Buduca

După ce au apărut ziarele, a fost posibilă manipularea în masă, prin propagandă ideologică. După ce au apărut televiziunile, propaganda prin ideologie s-a transformat în propagandă de tip publicitar.

Ioan BuducaPublicat acum 21 ore şi 49 minute