Într-o Românie care geme sub povara corupţiei, pentru eliminarea căreia sunt folosite bugete şi sferturi de măsură sau mai puţin de atât, a fost găsită, în sfârşit, soluţia salvatoare: sancţionarea deontologică a judecătorului Gabriela Baltag, de la Tribunalul Neamţ, care a avut obrăznicia să-i solicite demisia însuşi preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Însă marea operă de înfăptuire a noului stat democratic nu se opreşte aici. Sunt vânate, în continuare, de data aceasta disciplinar, alte două exemplare îndrăzneţe, judecătorii Risantea Găgescu şi Damian Dolache, fostul complet de apel, care a pronunţat o fostă decizie penală definitivă, cu privire la acelaşi subiect pasiv. Cu toţii sunt plimbaţi, de luni întregi, într-o suferinţă mută şi prelungă, prin faţa inspectorilor judiciari şi a Consiliului Superior al Magistraturii. În tot acest timp, cei doi judecători de la Curtea de Apel Bucureşti, cu sabia excluderii din magistratură deasupra capului, în noile lor complete de judecată, pentru că au fost despărţiţi nu numai din completul de apel, dar şi din secţie, precum şi judecătorul pus pe drumuri de la mare distanţă trebuie să judece maldărele de dosare răsturnate în faţa lor, adică munţi de destine umane. Ce mai contează?!
Consider că cea mare parte din independenţa judecătorului a fost pierdută odată cu introducerea, pe vremea ministeriatului Macovei Monica-Luisa, a sancţiunii disciplinare constând în exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă fapta nu constituie infracţiune, precum şi a sancţiunii deontologice, dar cu efectul unei veritabile sancţiuni disciplinare, prin blocarea la promovare, pe o perioadă de 3 ani, constând în exprimarea părerii cu privire la probitatea profesională şi morală a colegilor.
Operaţiunea juridică de verificare a soluţiei judecătorului nu poate fi realizată decât de către instanţele de control judiciar. Sacramental. Prin urmare, în mod normal, nimănui, în afara unei instanţe de judecată legal învestită, nu ar trebui să i se permită să analizeze legalitatea şi temeinicia unei soluţii pe fond. Cu toate acestea, în schizofrenia realităţii noastre juridice, inspecţiei judiciare i-a fost acordată însăşi puterea de cenzură a unei soluţii definitive, care, astfel, o transformă într-o autentică şi excepţională instanţă de control judiciar, cu atribuţii în acest sens, dar care nu este reglementată ca atare de nici o lege, fundamentală, specială sau ordinară. Practic, inspecţia judiciară are dreptul de a examina şi reinterpreta probele din dosar, putând să ajungă la o concluzie proprie, diferită de opinia completului de judecată reflectată în soluţie. Înspăimântător. O suprainstanţă, în afara legii. O fisură legislativă intenţionată şi extrem de periculoasă, după cum, de altfel, s-a dovedit, introdusă în mod demagogic, pentru a se crea iluzia că, prin aceasta, judecătorii nedrepţi vor fi pedepsiţi. Judecătorii corupţi şi imorali sunt cunoscuţi foarte bine, de mult timp, şi nu sunt deranjaţi decât parte dintre aceştia şi în anumite circumstanţe. Unii sunt extraşi, din când în când, tocmai pentru a mai da, la momentul care impune, o grea lovitură imaginii justiţiei, pe baza certitudinii că mulţimea o va considera coruptă şi indecentă în mod global.
Cu referire la calitatea mea de judecător declarat definitiv lipsit de deontologie profesională, împotriva aceluiaşi subiect pasiv, am constatat că, după sancţionarea deontologică a colegului meu de la Tribunalul Neamţ, pentru care eu, din nefericire, am fost un tulbure izvor de drept, a fost publicată, pe data de 22.II.2016, pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, cu energie şi viteză de reacţie, direct la rubrica noutăţilor, decizia de acum mai bine de doi ani, din data de 1.XI.2013, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis, în mod definitiv, valabilitatea sancţionării mele deontologice, pentru a-mi fi exprimat părerea cu privire la probitatea profesională a actualului preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fost procuror în vremea comunismului. Un singur coleg judecător, de la Curtea de Apel Cluj, a reacţionat public, sesizând că măsura publicării după atâta vreme a deciziei respective nu poate să însemne altceva decât un avertisment în masă, pentru magistraţii care vor mai avea îndrăzneala. Un singur judecător şi a fost de ajuns ca postarea să fie retrasă. Dovadă că, la scară mult mai mare, uneori, un singur om poate schimba lumea.
P.S.: Prin adresa nr.4.761/24.II.2016, Consiliul Superior al Magistraturii mi-a adus la cunoştinţă faptul că publicarea deciziei din data de 1.XI.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la rubrica „Noutăţi”, a fost determinată de o eroare, care, ulterior, a fost remediată.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.