Divan Film Festival

Micul sat Cetate de pe malul Dunării şi-a câştigat un loc pe harta festivalurilor internaţionale de cinema graţie unei originale manifestări internaţionale, Divan Film Festival, Divanul degustătorilor de film şi artă culinară. Găzduit de Portul Cultural Cetate, patronat de poetul Mircea Dinescu, festivalul, ajuns la ediţia a VI-a, celebrează atât filmul, cât şi arta culinară din regiunea Balcanilor. Una dintre zonele europene cu identitate culturală pe cât de diversă, pe atât de bine păstrată într-o lume globalizată, Balcanii se află în centrul atenţiei lumii cinematografice în ultimul deceniu. Pe lista celor mai premiate cinematografii europene în ultimul timp se numără Turcia şi România, urmate de aproape de Grecia. Iată un motiv în plus de a celebra aceste creaţii şi de a le analiza specificul, filiaţiile şi contextul favorabil într-un festival necompetitiv, dar foarte înclinat înspre reflecţie şi analiză.

Divan Film Festival a reunit un public numeros

Tema ediţiei de anul acesta, Drumuri şi răspântii, a fost ilustrată atât de tematica filmelor de lung şi scurtmetraj, de ficţiune şi documentare grupate în diverse cicluri, dar şi de comunicările prezentate de critici, istorici şi teoreticieni din România, Anglia, Serbia, Croaţia,Grecia şi Bulgaria în simpozionul devenit tradiţional. Nu numai teoreticienii au analizat savoarea specificului cultural şi al influenţelor reciproce, ci şi ”degustătorii”, adică actorii, regizorii, scenariştii, actorii şi distribuitorii care au profitat de spectacolele gastronomice urmate de ospeţe, adică toţi participanţii la Divan Film Festival.

Yol, un film cu trei premii la Cannes

Ela, Panda şi Madam

Foarte potrivite cu tematica ediţiei au fost cele două documentare de lungmetraj incluse în programul orchestrat de criticul Marian Ţuţui, directorul artistic al festivalului. Alyah DaDa, debutul regizoral al Oanei Giurgiu, binecunoscută până acum pentru cariera sa de producător, este o foarte documentatată şi ingenios structurată istorie a unei comunităţi evreieşti din România. Distinşi reprezentaţi ai acesteia s-au refugiat, în urma persecuţiilor anti-semite declanşate în anii ‘30 în Palestina, unde au înfiinţat o localitate al cărei nume dă titlul filmului. Călătoria lor este cartografiată cu respectul adevărului istoric, al bucuriei descoperirii supravieţuitorilor, fără excese retorice. Celălalt lungmetraj din familia documentarului, Pădurea de Sinişa Dragin, se inspiră şi el din evenimente relevante pentru trecutul secol al XX-lea. În 1947, Iosip Broz Tito, prim-ministru al Iugoslaviei, a vizitat pentru întâia oară România, iar regimul comunist i-a oferit drept cadou de protocol tabloul Crângul desfrunzit de Ion Andreescu. Obsesia criticului de artă Radu Bogdan pentru opera lui Andreescu a dus la o călătorie în ţara vecină pentru fotografierea, cu aprobări din sfere înalte ale politicii, a tabloului înstrăinat. Ocazia scoaterii tabloului din ramă a provocat descoperirea unei instalaţii de ascultare plasate în secret de omul de încredere al lui Tito în biroul liderului iugoslav şi a dus, evident, la represalii contra trădătorului. Dozate în forma unei naraţiuni de suspans, evenimentele sunt relatate cu ajutorul materialelor de arhivă, dar şi al comentariului voice over şi al unor dialoguri imaginare între cei din culisele puterii, rezultatul fiind uneori subminat de excesul de artificiu.

Miresele, pelicula regizorului grec Pantelis Voulgaris

Programul de lungmetraje al ediţiei a inclus filme din ţările vecine care au ilustrat parcă urmările vocaţiei acestei zone de ”butoi cu pulbere al Europei”. Două drame semnate de regizorul grec Pantelis Voulgaris urmăresc efectele dezastruoase la nivelul unor destine feminine. În Mica Anglie, două surori se îndrăgostesc de acelaşi bărbat care dispare în bătăliile celui de-al Doilea Război Mondial, în timp ce în Miresele un grup de femei tinere se îmbarcă pe un vapor pentru a încerca să scape de dezastrul provocat acasă de războiul greco-turc, la capătul drumului aşteptându-le soţii găsiţi prin corespondenţă în America. În Turneul, semnat de sârbul Goran Markovic, urmărim peripeţiile unei trupe de actori din Belgrad, confruntaţi cu ororile războiului din Bosnia şi Herţegovina din 1993. Cât despre Drumul/ Yol, multipremiatul internaţional film din 1982 al regizorului turc Yilmaz Güney, acesta îşi alege eroii din rândul altor victime ale conflictelor fără sfârşit din Balcani, bărbaţii kurzi supuşi persecuţiilor de tot felul în Turcia.

Dan Nuţu, un James Dean naţional

Secvenţă din Pădurea, regizat de Sinisa Dragin

La capitolul lungmetraje de ficţiune, România a fost reprezentată de un film important, realizat înainte de Revoluţie, care abordează drama avorturilor ilegale, Ilustrate cu flori de câmp de Andrei Blaier, omagiat la 40 de ani la premieră. Pelicula a fost deseori evocată după premiera filmului lui Cristian Mungiu 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile şi a curs multă cerneală pentru a compara modul de tratare a spinosului subiect înainte şi după 1989. Văzut azi, filmul lui Blaier poate părea uneori melodramatic din pricina comentariului muzical excesiv sau prea eliptic în sugerarea cauzelor reale ale tragediei tinerelor victime. Cert este că rezistă foarte bine imaginea cu relief realist a lui Dinu Tănase şi unele creaţii actoriceşti, dintre care cea mai modernă îi este datorată lui Dan Nuţu. Invitat de onoare al festivalului, actorul, devenit azi iniţiatorul importantului atelier de film documentar Aristoteles, dovedeşte aceeaşi modestie şi spontaneitate care l-au făcut celebru în epoca în care a dat un alt înţeles noţiunii de june-prim în cinemaul românesc.

Drumuri şi răspântii a fost tema acestei ediţii a Divan Film Festival

Dan Nuţu rămâne un James Dean naţional, o efigie a impulsurilor de înnoire în chinuitul nostru cinema socialist din anii ’60-’70.

Selecţia de scurtmetraje a festivalului de anul acesta a oferit destul de multe titluri memorabile, dintre care cele mai multe sunt producţii naţionale sau co-producţii dintre România şi alte ţări. Merită mai ales amintite Ela, Panda şi Madam de Andrei Răuţu, povestea scurtei călătorii la mare a unei june corporatiste stresate, împreună cu bunica ei (Tatiana Iekel), Sthorzina de Dan Andrei Radu, care marchează drama copiilor lăsaţi în grija bunicilor de părinţii plecaţi la muncă în străinătate (temă reluată de Calea Dunării de Sabin Dorohoi), sau Nu există-n lume asta, debutul în regie al scenaristei şi scriitoarei Andreea Vălean.

Iulia Verdeş şi Dan Bordeianu, prezentatorii Divan Film Festival

Amfitrionul Festivalului, scriitorul Mircea Dinescu, într-o demonstraţie de artă culinară

În mod cert, a VI-a ediţie Divanul degustătorilor de film şi artă culinară a fost una dintre cele mai bune, o oază de film balcanic însoţită de gastronomie rafinată şi muzica bună a concertelor oferite de trupele Trei parale, Impex şi Mambo Siria.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.