Aşa cum avem o lege de deconspirare a colaborării cu fosta Securitate, este la fel de necesară o alta, privind apartenenţa la noile structuri cu acelaşi profil. Din motive aparent diferite, însă la fel de grave în evoluţia lor, lucrurile au atins de multă vreme punctul critic. Și atunci, şi acum, amestecul instituţiei respective în fracturarea legii fiind apocalitic. Lipsa de transparenţă instalată prin embargou informaţional, cum altfel?, a dus la reinstalarea vechii matrice statale. Unele instituţii se află oficial deja deasupra legii, producând actuala atmosferă de coşmar a uriaşelor manevre financiare. Ajungerea unui personaj ca Traian Basescu în fruntea ţării a dat şi mai multă intensitate regimului securistic, chipurile sub auspiciile reformei şi democraţiei. Lucrurile sunt cu atât mai grave cu cât camarila fostului şef de stat nu a înţeles absolut nimic din uriaşa deteriorare a democraţiei, a minimei normalităţi supravieţuitoare, pe care a produs-o. Asemenea curentelor extremiste din care face parte electiv, reforma securistică a reuşit să creeze antagonisme cu înalt grad de risc asupra vieţii publice. Securitatea statului este o instituţie aflată dincolo de bine şi de rău, însă ea nu poate fi epicentrul vieţii politice, aşa cum se întâmplă la noi într-un ritm de neoprit. După zece ani de golănie securistică făţişă, România a ajuns praf şi pulbere. Dacă societatea nu va înţelege pericolul reprezentat de Traian Basescu în manipularea instituţiilor şi nocivitatea reţelelor aşa-zis politice pe care le-a confecţionat, la concurenţă cu derapajele existente, reforma îşi va continua agonia patologică.
O fi fost, nu o fi fost lovitură de stat în anul 2012, când s-a ajuns la suspendarea fostului preşedinte, însă cu certitudine urgenţa debarcării sale a reprezentat o necesitate. Dovadă voturile care au fost exprimate pentru demitere. În această parte a lumii, loviturile de stat se petrec într-o paradigmă pe care Turcia o aplică în toată amploarea. România nu este foarte departe de o asemenea punere în scenă a celor mai tulburi interese, de aici şi de aiurea. Le este, probabil, foarte greu serviciilor secrete să se rupă de conexiunile atât de importante în care au funcţionat, mai exact, în consecinţa modului de funcţionare a fostei Securităţi. România are atâtea probleme legate de dezvoltare, de eliminarea fricii din societate şi implementarea normelor democratice încât acestea au ajuns o formă a inutilităţii prin imobilismul social întreţinut de respectivele bastioane ale regimului criminal. Instituţiile de forţă coordonează mafiot totul, de la ministere la cele mai simple structuri din teritoriu. Fii, rude, neveste, parteneri de afaceri, amante s-au înlănţuit într-o reală sufocare instituţională, generând un infern al conflictului de interese.
Nici aşa-zisele mici probleme, cele care atentează la viaţa oamenilor, nici uriaşa devalizare a resurselor ţării nu fac obiectul serviciilor, pentru că ar fi un nonsens. În toate acestea le regăsim chiar pe acestea implicate prin terţi, dacă nu direct. Nu avem legi care să delimiteze competenţe, să stabilească însăşi democraţia. Dacă am avea, serviciile ar fi una dintre anexele noastre instituţionale. Este foarte greu de spus dacă nu cumva întreaga noastră clasă politică nu este formată din oameni ai serviciilor. Mari cazuri de corupţie sunt trecute pe linie moartă prin evidentă şi inacceptabilă protecţie. În acest moment, România nu are cu adevărat nici lege, nici siguranţă, nici viaţă politică. Avem o reprezentare nesfârşită a potenţialului serviciilor afirmată în pretinsa viaţă politică, reuşind să torpileze întregul potenţial naţional.
O nouă legislaţie care să delimiteze prezenţa serviciilor în viaţa politică, plasându-le strict în regimul siguranţei sub toate aspectele, şi atât, ar fi, ceea ce tot numim, deocamdată, eronat, Revoluţie.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.