De ce? Pentru că, atunci când un număr mare de persoane sunt implicate în acte de corupţie (hai să fim amabili şi să zicem 50%), problema nu este să aducem corupţii în faţa justiţiei, ea este cine anume-i cel ALES să fie judecat. Iar chestiunea asta, „cine este ALES?“, se întâmplă aproape inevitabil, fără a avea în minte consideraţii politice. Iar acest necaz este valabil în oricare ţară, nu numai în România.
Este din ce în ce mai rău. În condiţiile unor presiuni străine, ca oamenii să fie condamnaţi pentru corupţie, s-a ajuns ca măsuri de siguranţă juridice să fie ignorate, o mulţime de oameni să facă puşcărie fără o judecată corectă, iar asta, ca s-o spun pe şleau, a devenit acceptabil chiar şi în ţările care presează România să facă asemenea „soiuri“ de împărţire a dreptăţii. Astfel de situaţii fac ca un sistem judiciar, pe vremuri unul temeinic, solid, să se degradeze şi să devină – să folosim şi noi un cuvânt suprauzitat – corupt.
Ce se poate face? Se poate face ceva deloc complicat.
În primul rând, să luăm la mână condamnările incorecte, cele care reflectă înseşi problemele existente în prezent la DNA. Invitaţi doi judecători, sau doi procurori respectabili dintr-o ţară cu un sistem judiciar similar, să zicem Franţa, care, împreună cu un judecător sau procuror român, vor ancheta plângeri referitoare la procese cu sentinţe eronate. Dacă se va dovedi că acele procese au fost, într-adevăr, incorecte, victimele ar trebui să fie imediat descarcerate şi puse în libertate, iar aşa-zisele „vinovăţii“, şterse din cazierul lor.
S-ar putea întâmpla ca unii care cu adevărat s-au făcut vinovaţi de corupţie să ajungă liberi. Deloc nu-i bine să fie aşa, dar dacă DNA şi-ar fi făcut treaba cum se cuvine, acestea nu s-ar petrece. Procurorii şi judecătorii care au dovedit că au procedat cum nu trebuia într-un caz sau altul s-ar cuveni să fie sancţionaţi, sau chiar îndepărtaţi din funcţie. Astfel de măsuri vor duce, cu timpul, la refacerea sistemului judiciar, la punerea în funcţiune a unuia ultraperformant.
Reconstituiţi DNA, în poziţiile de comandă trebuie puse persoane numite de partidele politice, dar fiecare dintre ele trebuie să fie aprobată de majoritatea partidelor. DNA va investiga corupţia şi va pune ceea ce a găsit pe masa sistemului judiciar, apoi ar trebui să urmărească evoluţia probelor aflate în procesul de justiţie. DNA trebuie structurată astfel încât să nu poată fi influenţată de politicieni, de numiri etc. În Statele Unite, odată cu scurgerea vremii, am descoperit că este neapărat necesară o structură în interiorul căreia oamenii pot face o carieră pentru tot restul vieţii, unde sunt „izolaţi“, feriţi de presiuni politice; am priceput că numai în cadrul unei asemenea structuri corupţia poate fi abordată într-un mod sistematic şi corect *.
Apoi, trebuie să se dea o amnistie în ceea ce priveşte corupţia. Să zicem că se vor ierta toate cele petrecute până astăzi, ziua X, orele 24.00, dar orice se va întâmpla din următorul minut de după miezul nopţii, oricare altă formă de corupţie, continuată sau nouă, va fi sancţionată cu pedeapsa maximă prevăzută de lege. Declararea amnistiei trebuie să fie făcută foarte rapid, fără multe alte anunţuri şi comentarii. Amnistia trebuie să fie absolută, dar – şi insist asupra acestui „dar“ – în prealabil trebuie decis exact ce anume se include în amnistie. Calea amnistiei este unica pentru că, atât timp cât nu va fi utilizată, numărul mare de corupţi ce trebuie cercetaţi va da DNA mai mult „material“ de unde poate să aleagă pe cine va pune sub lupă şi pe cine nu. Această cale a amnistiei este un remediu pentru corupţie şi motivul-cheie pentru care DNA nu a fost niciodată o organizaţie eficientă. După o amnistie nu va mai fi o problemă cine anume va fi anchetat pentru corupţie: oricine şi toţi cei care se apucă de acte de corupţie şi care, desigur, sunt prinşi cu mâţa în sac.
Deşi mulţi se opun în prezent acestei idei a amnistiei, este necesar să se procedeze astfel, pentru a se putea lua puterea din mâinile celor care se ocupă în clipa de faţă de cazurile de corupţie. A proceda astfel ar însemna că dosarele nu vor mai putea fi fluturate ameninţător deasupra capetelor unora, pentru a obţine favoruri sau sprijin politic. Ar face inutilă întrebarea: „Pe cine anchetăm?“, pentru că acel „cine?“ devine acum perfect vizibil. Pe oricine se angajează în acte de corupţie.
În egală măsură, lucrurile trebuie împinse, în continuare, înainte. Legi rezonabile trebuie să se aplice în mod egal tuturor cetăţenilor, într-o manieră corectă şi transparentă – acesta este adevăratul stâlp de rezistenţă a democraţiei. România dispune de minţi excepţionale în materie de legi şi justiţie. Românii ştiu ce este drept şi corect. Românii pot îndrepta această problemă.
Kiki Skagen Munshi,
fost consilier pentru Afaceri Publice
al Ambasadei SUA la Bucureşti
Membru onorific al Asociaţiei
Magistraţilor din România
* Această idee şi altele în ceea ce priveşte combaterea corupţiei aparţin fostului şef al Biroului Anticorupţie din New York.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.