Doar halatul este alb

Medicul Georgeta (Jesi) Filip își găsește refugiul în pictură. „Toată viața mi-a plăcut să pictez. Mă refugiez în pictură și, când sunt în fața pânzei, uit de toate problemele, sunt într-o lume a mea, o lume plină de suflet și culoare“, povestește Jesi Filip.

Pentru ea, fiecare tablou este o trăire, o fărâmă de suflet amestecată în culoare și așternută pe pânză. O fereastră a sufletului deschisă spre cei care știu să se bucure de un demers artistic sincer. Tablourile doamnei Filip sunt extrem de sincere, pictate fără pic de „ipocrizie“, în culorile ei se simte adevărata bucurie de a picta.

„Eu pictez mai mult peisaj, flori, dar în ultima vreme nu am mai pictat flori, nu știu de ce. Poate de la invazia asta de flori peste tot, de la florărie, nu știu, dar nu mă inspiră…“, mai spune. Cu toate acestea, tablourile ei sunt umane, fără să se încadreze într-un anume stil, tocmai pentru că stilul abordat de „medicul din fața șevaletului“ este cel al sufletului. „Pictez ceea ce simt. De aceea nu am ajuns la performanța să am un stil al meu. Dar asta nu umbrește bucuria de a picta“, se destăinuie pictorița în halat alb.

Am început să vorbim despre pictură începând de la tabloul „Soare la Grădiște“, despre acea „zonă așa de frumoasă, încât este păcat să nu o imortalizezi. Am avut niște pomi foarte frumoși, niște pomi înfloriți, a fost o primăvară tare frumoasă“. De fapt, pentru Jesi Filip doar halatul este alb. În rest, viața ei, sufletul ei, tablourile ei sunt inundate de culoare. O culoare potrivită, în funcție de starea sufletească a pictoriței, care răzbate din fiecare lucrare.

Vin macii

„Îți găsești timp“

Dan Orghici: Cum se împacă pictura cu medicina?

Jesi Filip: Foarte bine! Cred că dacă nu aș picta mi-aș găsi un alt refugiu, dar așa mă relaxează, mă liniștește. Te încarci negativ de foarte multe ori la serviciu și ai nevoie acasă de o refulare. Și atunci, pentru mine, să mă duc în natură, să pictez sau să-mi imaginez ceva, să ai o viață paralelă, într-adevăr, este un refugiu.

De obicei, medicina îți ocupă tot timpul, te face să citești, să cauți lucruri noi…

Dacă-ți place ceva, îți găsești timp. Într-adevăr, acasă mai fac gospodărie, mai gătesc, mai pun o oală pe foc și… dacă mă apuc și să mai și pictez… Aleluia! Se arde mâncarea. Dar medicina îți este și ea o pasiune, dacă vrei să faci ceva, trebuie să faci ca lumea.

Ce ați mai făcut în perioada aceasta?

Anul trecut, cam în perioada aceasta, am fost în Olanda. A fost o expoziție foarte frumoasă, la Essa, reprezentanța NASA în Olanda, și a fost foarte frumos și inedit, un conglomerat de nații, din toată Europa. Eu m-am dus cu foarte multe lalele, cu mori de vânt.

Drumul

„Un fel de Grigorescu“

Aţi vrut să faceţi o tematică olandeză?

Da! Nu le-a plăcut. Le-au plăcut foarte mult iernile, probabil cum la ei nu este iarnă. Am avut undeva la 40 de tablouri. A fost bine. Mi-am scos banii de drum și cheltuieli.

Și pe lângă toate acestea mai sunteți și mamă, deci există timp?

Dacă vrei, poți, sunt un om activ, reușesc să le fac pe toate.

Interesant răspunsul „Dacă vrei, poți!“. Ne plângem de lipsa timpului. Ce ați mai pictat în ultima vreme?

Vrem să facem o expoziție, împreună cu domnul Mircea Zdrenghea, undeva la Sibiu, în octombrie, nu pot să spun cu o tematică anume. Am făcut o casă țărănească, cu niște oameni pe prispă. Mircea Zdrenghea excelează în pictura țăranului român, un fel de Grigorescu.

Da, într-adevăr, este un urmaș al lui Grigorescu, are un stil „grigorescian“.

Da.

O iarnă

„Ne-am încurajat împreună“

Doamnă doctor, sunteți asimilată școlii domnului Nedel, vă considerați o „nedeliană“ a maestrului?

Desigur, maestrul Nedel este inegalabil, dar pentru mine a fost o mare șansă să fiu ultima lui elevă. Este un urmaș al lui, fără să-i fie elev, un doctor stomatolog, de la Alba, care face tablouri ca ale lui. Eu, mai puțin. Mă bucur că maestrul mi-a deschis puțin ochii, m-a îndrumat. Îl iubesc și mi-e foarte dor de el, dar încerc să-mi găsesc drumul meu. Este foarte greu să ai stilul tău, să zici: acolo este un Filip. Acolo este, într-adevăr, talentul și acolo este, într-adevăr, recunoașterea. Încă încerc. Când ajung acolo, atunci sunt mulțumită, până atunci, nu. La un moment dat, am avut norocul să-l întâlnesc pe regretatul pictor Aurel Nedel. Aceasta a fost una dintre șansele cu care te întâlnești o singură dată în viață. Am învățat mult de la maestrul Nedel. Am expus împreună, ne-am încurajat împreună și am muncit mult alături de el.

Aerul fierbinte din cabinet (unde am stat la povești) parcă se mai încălzește când își aduce aminte cu nostalgie și cu regretul pierderii unui mare artist și a unui prieten.

Și acum, o ultimă întrebare: oare ce se mai întâmplă cu statuia maestrului Nedel?

Este păcat, mare păcat. Bustul stă și acum în curte și sunt numai promisiuni, știţi bine câte și toate neîmplinite.

Un vernisaj al unei expoziții cu nume interesant, de ce nu „Soare la Grădiște“, iată ingredientele artei plastice care ar putea stârni interesul unei persoane mai puțin familiarizate cu luminile și umbrele ce construiesc poezia unei picturi, a rolului cultural al colecționarului aflat într-o societate în criză de identitate, colecționar ce susține, în fond și la urma urmei, viitoarele galerii.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Dan Orghici 114 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.