Un interviu excepțional cu Bogdan Crețu, director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide” din Iași şi conferențiar doctor la Catedra de Literatură română din cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, acordat pentru oamenidepoveste.ro, în care s-au analizat problemele actuale din educație și politic. Fiind cadru didactic, dl. Crețu a oferit răspunsuri referitoare la condiția studentului contemporan, dar și la „criza doctoratelor”, atât de nocivă pentru cadrul politic românesc.
Întrebat despre „bubele” sistemul educațional actual, Bogdan Crețu a spus: „Cea mai mare problemă este lipsa de continuitate. Altfel spus, nu există o gândire corentă în spatele zecilor de schimbări pe care le-a suferit învăţământul în ultimele decenii (peste 60 de modificări ale legii educaţiei vi se pare puţin?). Ar mai fi, apoi, subfinanţarea: când plăteşti un profesor debutant cu 1.000 de lei şi îl mai trimiţi şi peste dealuri ca să-şi câştige pâinea, nu te poţi aştepta ca cei mai buni elevi să îşi dorească să devină profesori. Deja se îngustează foarte mult posibilitatea de a selecta potenţaili dascăli buni. Or, cercul e vicios: un sistem care nu îşi produce propria elită nu are cum să creeze elite. Deşi puţini, banii sunt foarte prost administraţi: împărţindu-i în funcţie de numărul de elevi sau de studenţi (per capitam), împingi în formalitate criteriul calitativ. Este ceea ce se întâmplă de ani buni în învăţământul nostru, care nu îşi mai propune să facă posibilă performanţa şi, mă tem, nici măcar mediocritatea onorabilă.”
Discuția îndreptându-se către un subiect delicat, studenții români, dl. Crețu mărturirește că nu este o cauză pierdută, ci că se pot face încă multe lucruri pentru dezvoltare: „Studentul român este produsul (şi victima) sistemului de învăţământ al ultimilor ani. Ideea de învăţământ superior s-a devalorizat foarte mult, de ce să nu o recunoaştem? Nu am nici o ezitare să afirm că vechiul sistem, socotit comunist sau de inspiraţie sovietică, era mult mai atent la calitate. Prin urmare, de cele mai multe ori studentul ajunge în amfiteatre cu o indiferenţă totală, când nu sastisit de ceea ce ar trebui să înveţe. Cel mai dificil este să-l obişnuieşti să gândească pe cont propriu, să deprindă acea facultate obligatorie pentru oricine vrea să îşi deschidă un drum al său, în orice domeniu: spiritul critic. Or, pentru asta, trebuie să se lepede de ticurile la care şcoala l-a obligat şi, mai ales, să îşi schimbe mentalitatea. Ceea ce este foarte dificil. Slavă Domnului că mai există şi cei pasionaţi, bine orientaţi, faţă de care te simţi şi mai responsabil. Există curiozitate, există deschidere, există o disponiblitate specifică vârstei de a abandona clişeele anchilozate. Cu studenţii mei se poate lucra, asta e clar! Lipseşte însă, de ani buni, spiritul de competiţie şi, prin urmare, se îngustează probabilitatea de a face performanţă.”
Doctoratul este o etapă într-o carieră academică, altfel devine o zorzoană inutilă
În ceea ce privește stoparea fenomenului nesănătos al doctoratelor plagiate, ce se petrece în ultima perioadă în sfera politică românească, Bogdan Crețu a oferit un răspuns tranșant: „Atacul la normalitate pe care politicienii l-au dat şi în acest domeniu demonstrează precaritatea clasei politice, dar şi prostia ei. Doctoratul este o etapă într-o carieră academică, altfel devine o zorzoană inutilă, snoabă. Zilele trecute, un primar de sector prins cu mâţa în sac regreta că a cedat şi el acestei mode. A devenit, deci, nu o necesitate, ci o modă. Fenomenul poate fi oprit într-un singur fel: prin asigurarea independenţei politice a structurilor sistemului de învăţământ.”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.