Pe măsură ce ne apropiem de Convenţia Republicană, care ar trebui să oficializeze candidatura lui Donald Trump la alegerile prezdenţiale din 8 noiembrie, apele din Partidul Republican devin tot mai tulburi, în loc ca lucrurile să stea invers, fapt ce se datorează personalităţii incomode a miliardarului respectiv şi luărilor sale de poziţie deranjante adesea pe plan intern american, dar şi internaţional.
În acest context complicat a venit aproape ca un trăsnet ştirea că, după opt ani de cvasi-tăcere, George W. Bush, predecesorul lui Barack Obama la Casa Albă, a decis să iasă din această stare pentru a salva Partidul Republican. El a petrecut „ultimii opt ani într-o relativă abstinenţă politică”, notează influentul ziar „The New York Times” în ediţia sa de luni. Însă, de curând, „fostul preşedinte George W. Bush a revenit pe scena politică pentru a susţine mai mulţi senatori conservatori (republicani-n.n.), care fac campanie electorală spre a fi realeşi, dar şi pus în dificultate de candidatura (la prezidenţiale – n.n.) a lui Donald Trump”. Luna trecută, prin intermediul purtătorului său de cuvânt, George W. Bush a anunţat că el „nu va susţine candidatura lui Donald Trump şi nu va participa la Convenţia naţională republicană, care se va ţine la Cleveland, în iulie”, scrie în continuare cotidianul citat.
Tatăl lui, fostul preşedinte George H. W. Bush (cel care i-a succedat lui Ronald Reagan, la Casa Albă, şi în timpul căruia avut loc primul război din Golf – n.n.), şi fratele lui, Jeb Bush, fost candidat în alegerile primare pentru a obţine învestitura Partidului Republican, ridiculizat de Donald Trump în cadrul acestor alegeri, „au declinat invitaţia”. „Considerat drept toxic la finele celui de al doilea mandat al său şi după ce a părăsit Casa Albă cu două războaie în cârcă (este vorba despre conflictul din Irak şi despre cel din Afganistan – n.n.), o criză financiară şi o cotă de popularitate foarte scăzută, revenirea lui George W. Bush pe scena politică arată că el este din nou o undă de sănătate printre conservatori”, opinează The New York Times. La ora actuală, 47% dintre americani au o opinie mai favorabilă despre fostul lor preşedinte, după cum arată un recent sondaj efectuat de Universitatea Quinnipiac (Connecticut), şi „este popular îndeosebi printre elitele republicane”, conchide ziarul citat.
Gestul fostului preşedinte Bush jr. nu este singular printre figurile republicane de prim-plan, aşa încât mi se pare foarte pertinentă întrebarea pe care şi-au pus-o mulţi comentatori americani de prim-plan: rezistăm sau colaborăm cu Donald Trump? Din această perspectivă, la începutul lunii mai, a stârnit multă vâlvă declaraţia lui Paul Ryan, preşedintele Camerei Reprezentanţilor, care a spus că, în acest stadiu al lucrurilor, „nu este pregătit” să susţină candidatul republican. Paul Ryan este republicanul ales în cea mai înaltă funcţie la nivel federal, aşa încât declaraţia sa a fost reluată de toată presa americană, iar vorbele sale au fost percepute drept „o extraordinară” de „The New York Times” şi „Washington Post”.
După ce Trump obţinuse victoria în statul Indiana, iar cei doi rivali ai săi Ted Cruz şi John Kasich s-au retras din competiţie, miliardarul şi-a asigurat considerabil desemnarea sa drept candidat republican la scrutinul prezidenţial din noiembrie. Faptul respectiv a obligat liderii partidului, care nu doreau învestitura lui, să facă o alegere dificilă: să-l susţină sau nu pe Trump în confruntarea cu candidatul democrat, aproape sigur Hillary Clinton? „Rezistenţă sau colaborare? „, a rezumat cronicarul politic de la „Washington Post”, Eugene Robinson. Mai multe mari figuri ale partidului au optat pentru prima variantă. Am amintit de cei doi foşti preşedinţi Bush, tatăl şi fiul. Paul Ryan a lăsat uşa deschisă, cerându-i în mod expres lui Trump să contribuie la unificarea rândurilor partidului.
Amintitul ziarist de la „Washington Post” scria: „Până azi, figuri de bază ale partidului au ales, în majoritatea lor, colaborarea, şi nu rezistenţa”. Pe urmă, Reince Priebus, preşedintele Comitetului Naţional Republican – organul conducător al partidului -, a anunţat, la 3 mai, că, de acum, Donald Trump este candidatul prezumtiv al partidului şi că acesta trebuie să se unească în jurul lui. Alţii, precum senatorul John McCain, fost candidat la Casa Albă, au declarat că vor susţine „candidatul partidului”, evitând cu grijă să-l numească pe Trump. Este o susţinere stânjenitoare, dar nu mai puţin reală. Ca urmare, nu e de mirare că publicistul Eugene Robinson compară Partidul Republican cu Roma asediată de barbari, pentru el mesajul elitelor republicane fiind foarte clar: „Suntem toţi, vizigoţi!”.
Pe de altă parte ar trebui semnalat că ultima tragedie din America, asasinatul din Orlando comis de Omar Maiteen, fiul unor afgani, i-a oferit un nou prilej lui Trump să atace comunitatea musulmană din SUA, ceea ce i-a redus decalajul pe care-l avea faţă de Hillary Clinton în cursa pentru Casa Albă. Mai precis, potrivit ultimului sondaj efectuat de Reuters/Ipsos, candidata democrată la alegerile prezidenţiale are acum 10,7 puncte avans faţă de republican: 45,5% faţă de 34,8%; 19,7% declarându-se fără preferinţă. Cu alte cuvinte, s-a confirmat din nou principiul potrivit căruia cele mai tragice fapte diverse îşi pun amprenta asupra campaniei electorale. Trump i-a atacat iarăşi fără menajamente atât pe preşedintele Barack Obama, cerându-i chiar demisia, cât şi pe contracandidata sa în alegerile prezidenţiale şi propunând ca SUA să închidă frontierele în faţa musulmanilor sau să fie supravegheată comunitatea musulmană. Reamintesc că, pentru Donald Trump, ameninţarea teroristă este legată direct de imigraţie – opinie la care subscriu în prezent circa 40% dintre americani.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.