Preliminariile prezidenţialelor americane au intrat în linie dreaptă, la democraţi şi la republicani, Hillary Clinton şi, respectiv, Donald Trump par a fi câştigătorii părţilor spre a candida la şefia Casei Albe, drept care, potrivit tradiţiei, marile cancelarii ale lumii fac deja scenarii ce au în centrul atenţiei ipoteza potrivit căreia fiecare dintre cei doi ar putea deveni preşedinte al SUA. De altfel, rezultatele unui sondaj dat publicităţii zilele trecute arată că, pentru prima oară, Donald Trump a ajuns la trei puncte în urma doamnei Hillary Clinton. Pe de altă parte, dacă ţinem seama că, în ultimii opt ani, la Casa Albă s-a aflat un democrat, în mod firesc acum ar urma un republican. De pildă, în 1992, după republicanul George Bush senior a urmat democratul Bill Clinton, care a avut două mandate; lui i-a succedat republicanul George W. Bush, tot cu două mandate. Rotaţia republicani-democraţi la Casa Albă a continuat, în 2008 devenind preşedinte Barack Obama, care a rămas şi el opt ani la Casa Albă. Ca urmare, întrebarea dacă va fi schimbare ori se va consemna prima excepţie în acest secol, democraţii păstrând preşedinţia, este în atenţia multor analişti şi, cum spuneam, a marilor cancelarii de pe glob.
Nu este, deci, deloc surprinzător că, după ultimele cinci victorii obţinute în cinci state, cu diferenţe de 30-40 puncte faţă de urmăritori, Donald Trump pare reconfortat în poziţia sa de principal pretendent republican la învestitură. Deşi nu a atins matematic numărul delegaţilor, el este deja candidatul natural al republicanilor, aşa că a simţit nevoia să ţină un discurs de 40 de minute în care şi-a prezentat principalele opţiuni pe plan extern în caz că va ajunge la Casa Albă. A făcut acest lucru miercuri, la Washington, când a vorbit despre liniile politicii sale externe odată ales preşedinte. Sigur, trebuie ţinut seama că nu întotdeauna ce s-a zis în campania electorală a şi devenit realitate, dar, în cazul său, Donald Trump a ţinut să împuşte doi iepuri deodată. Mai întâi a vrut să blocheze scepticii şi să abandoneze diatribele, renunţând la declaraţiile sale zgomotoase chiar şi pe teme internaţionale, cu care ne obişnuise. Cu alte cuvinte a vrut să se prezinte ca un politician de centru. În al doilea rând, a dorit să se prezinte în postura de viitor lider al SUA şi al lumii, postură din care vrea să revoluţioneze prezenţa americană pe plan internaţional, anunţând mai puţin intervenţionism şi mai mult izolaţionism.
Înainte de orice trebuie semnalat că el nu a renunţat cu nici un chip la ideea de a construi un zid la frontiera cu Mexicul, la protecţionism şi la naţionalism. ”America, înainte de toate!” sună noul său slogan pe care l-a făcut public încă de la începutul discursului. ”Să redăm grandoarea Americii!” (Make America great again). ”Acest lucru înseamnă să te faci respectat în lume”. Sunt, mai înainte, câteva dintre afirmaţiile prin care Trump vrea să-şi promoveze imaginea de posibil şef al Casei Albe într-un moment în care lumea va trebui să facă faţă unor confruntări deosebite. În context mi se pare semnificativ că el a ţinut să critice deschis faptul că preşedintele Barack Obama a fost sfidat de regele saudit, care nu l-a întâmpinat la sosirea pe aeroportul din Ryad, aşa cum făcuse cu omologii săi din regiunea Golfului. ”Politica mea externă va plasa mereu în prim-plan interesele americanilor”. ”America înainte de toate va reprezenta tema majoră a Administraţiei mele”, a mai declarat Donald Trump, după care a evocat cu nostalgie rolul SUA în cel de Al Doilea Război Mondial.
Deşi nu a pronunţa cuvântul izolaţionism, el a susţinut că o să fie regândit şi a avertizat aliaţii SUA şi îndeosebi ţările NATO că trebuie să-şi achite partea în domeniul cheltuielilor militare. ”Am cheltuit mii de miliarde de dolari în avioane, rachete şi echipamente, am investit în armata noastră pentru a apăra Europa şi Asia. Ţările pe care le apărăm trebuie să-şi achite costul apărării lor. Dacă nu, Statele Unite trebuie să fie gata să lase aceste ţări să se apere singure”, sună avertismentul răspicat al lui Donald Trump, care, cum se vede, are o altă viziune faţă de cea actuală.
Respingând ceea ce el numeşte ”sirenele globalismului”, acelaşi Donald Trump a denunţat ”aroganţa” politicii externe americane în Irak, Libia şi Egipt, pronunţându-se pentru mai puţin intervenţionism extern din partea Washingtonului. ”Totul a început cu ideea periculoasă că noi putem transforma în democraţii de tip occidental ţările care nu au nicio experienţă sau nici un interes să devină democraţii de tip occidental”, a declarat el făcând aluzie evidentă la intervenţia în Irak din martie 2003.
Dovedindu-se un republican autentic, el l-a criticat pe actualul şef al Casei Albe, Barack Obama, pentru că a abandonat aliaţii SUA, îndeosebi Israelul. ”Prietenii noştri trebuie să se bazeze pe acordurile pe care le-am semnat cu ei”, a zis el, denunţând abandonarea de către Administraţia democrată a proiectului de apărare anti-rachetă din Polonia şi Cehia sau abandonarea, în 2011, a preşedintelui egiptean, Hosni Mubarak. În acest punct trebuie semnalat că, după venirea sa la Casa Albă, democratul Obama a abandonat proiectul antirachetă pe care Administraţia Bush plănuise să-l instaleze în Polonia şi Cehia, optând pentru amplasarea lui în România, la Deveselu. Ca urmare, mi se pare firească întrebarea privind viitorul sistemului antirachetă de la Deveselu: va fi menţinut sau va fi abandonat în favoarea reluării celui din Polonia şi Cehia, ştiut fiind, totodată, că influenţa diasporei celor două popoare este foarte consistentă?
Donald Trump a insistat asupra unei teme foarte sensibile – costurile apărării, pronunţându-se, pe de o parte, pentru mărirea bugetului american al apărării şi, pe de altă parte, pentru raţionalizarea ajutorului militar destinat străinătăţii, punct foarte important şi dacă-l abordăm şi din perspectivă românească, ştiut fiind că Bucureştiul tot vrea trupe şi echipament militar din SUA. În egală măsură, acest partizan al liniei izolaţioniste şi-a axat discursul pe respectul pe care America trebuie să-l regăsească în lume după cei opt ani de preşedinţie ai democratului Barack Obama.
”Prietenii şi duşmanii noştri trebuie să ştie că dacă trag o linie roşie, voi respecta această linie roşie”, spunea el, anunţând că, odată ajuns la Casa Albă, va relua legăturile cu Rusia şi China, graţie ”talentului său de negociator”. ”Nu suntem condamnaţi să fim adversari”,declara el, referindu-se direct la Vladimir Putin şi la Rusia. Cum era de aşteptat, Donald Trump a insistat şi asupra ”islamismului radical”, pe care, reluând linia Partidului Republican, l-a definit drept inamicul nr. 1 al ţării, promiţând că-l va anihila, ”zilele sale fiind numărate”. Nu a menţionat însă care sunt mijloacele prin care va face acest lucru.
Contrar a ceea ce lăsase să se înţeleagă în timpul preliminariilor, el a dat asigurări că ”războiul şi agresiunea nu vor fi primul meu instinct”. ”Nu putem avea o politică externă fără diplomaţie, o superputere înţelege că prudenţa şi reţinerea sunt adevăratele semne ale forţei” – sunt afirmaţiile prin care vrea să-şi arate adevărata faţă de posibil şef al Casei Albe.
Cam acestea ar fi, în esenţă, liniile directoare ale politicii externe a lui Donald Trump în caz că el va ajunge preşedinte al SUA pe care analiştii, jurnaliştii şi politicienii din toate colţurile lumii le întorc deja pe toate părţile, întrucât au toate motivele s-o facă. În această serie ar trebui să se înscrie şi cei din România, dat fiind că este vorba de perspective ce nu pot fi neglijate sau lăsate la voia întâmplării. Vor avea oare această capacitate? Mă îndoiesc.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.