Dosarul Microsft este marele scandal al momentului. Este vorba despre licențe de utilizare a unor programe de calculator vândute la un preț exagerat de mare, din care politicienii români care s-au perindat în diverse funcții din Ministerul Educației au primit șpagă. Această știre arată de fapt un efect. Al corupției, în primul rând. Ar trebui însă să existe și o analiză a cauzelor.
Vorbim de sute de milioane de euro cheltuiți în principal pe licențe pentru sistemele de operare Windows și pentru suita de aplicații de birou cunoscută sub numele de Microsoft Office (adică Word, Excel, Power Point și Outlook). Toată lumea folosește aceste programe. E normal să plătești licență pentru utilizarea lor. Mai greu iese în evidență faptul că această licențiere plătită de statul român nu înseamnă că s-a cumpărat un produs. În realitate, din cauza politicii de marketing a companiei Microsoft, care încurajează acest tip de tranzacție, licențierea plătită de statul român însemna închirierea de programe, pe o perioadă limitată de timp. Cu alte cuvinte, la sfârșitul intervalului pe care se întinde acest contract, statul român pierde dreptul de utilizare a acestor programe, dacă nu-l reînnoiește, plătind alte sute de milioane de euro. Statul român a plătit (și probabil va mai plăti) sute de milioane de euro pentru o listă cu serii care certifică faptul că programul cu care un funcționar trimite un mail conținând un filmuleț amuzant de pe YouTube unui prieten este utilizat legal. Acest tip de licențiere nu include în preț instalarea sau întreținerea tehnică a acestor programe. Pentru asta se încheie contracte de mentenanță cu diverși furnizori de servicii. Microsoft livrează doar o listă de serii.
Cele mai multe dintre licențele din celebrul dosar Microsoft erau destinate Ministerului Educației. Aici, politica din ultimii 15 ani a fost una de încurajare fățișă a unui monopol. În programele școlare pentru învățământul preuniversitar nu există conceptul de “procesare de text” ci de “Word”, nu există “calcul tabelar” ci doar “Excel”, nu există “software de prezentare” ci doar “Power Point” și, în fine, nu există “sistem de operare” ci doar “Windows”. Or, nu este deloc important cum este organizată structura de meniuri din programul Word, cu mult mai important este pentru un elev să învețe ce înseamnă editarea unui text: pargrafe, stiluri, fonturi etc. Asta nu numai pentru că există pe piață multe alternative la omniprezentul Word, dar și pentru că nu se știe dacă, în viitor, Word va mai fi sau nu soluția cea mai folosită pentru editarea de text. Învățământul românesc ignoră faptul că produsele Microsoft sunt tot mai concurate de sistemele Apple. De exemplu, acest articol nu este scris în Word, ci într-un program care se numește Pages și care nu rulează sub sistemul de operare Windows, ci sub Mac OSX.
Tinerii noștri pleacă de pe băncile liceului cu un handicap: ei știu să utilizeze Word și au mari dificultăți în a se adapta chiar și unei versiuni mai noi a acestui program, ce să mai vorbim de un altul, diferit. Sigur, nu vorbim în acest caz de absolvenții unui profil de informatică, ci despre cei mulți de la celelalte profile, care trebuie să știe să utilizeze un calculator la nivelul cel mai elementar. Exemplele de acest gen pot continua, până la alcătuirea unei cărți pe această temă. Esența este că sistemul de învățământ din România este un client captiv al lui Microsoft, exact în același fel în care un sat izolat din munți este clientul captiv al unui singur operator de cablu TV, sau de energie electrică. Dar asta în condițiile în care alternativele la Microsoft sunt numeroase și perfect accesibile.
O alternativă pentru domeniul public este înlocuirea în multe instituții a produselor Microsoft cu programe open-source. Există sistemul de operare Linux, care este complet gratuit. Iar bonusul este generos, acest sistem de operare nu este afectat de viruși. Cum? Am fi putut să nu plătim sute de milioane de euro pentru închirierea de licențe și să folosim în loc produse gratuite? Adică fără să plătim vreun ban public? Răspunsul este: da și nu. Da, licențele nu ar fi costat nimic. Dar acele programe trebuie instalate și apoi întreținute, iar utilizatorii lor trebuie să urmeze niște cursuri de utilizare, toate acestea costă bani. Dar chiar și așa, o asemenea schimbare de strategie ar însemna crearea de locuri de muncă în sectorul IT, dezvoltarea reală a unei industrii de servicii care are într-adevăr ceva util de făcut, nu să vândă doar niște cartoane cu serii de produse.
În mod cert, Linux-ul nu este un panaceu. Nu pot fi înlocuite toate sistemele de operare Windows și toate aplicațiile Microsoft Office cu Linux și Open Office. Dar există multe locuri în care această înlocuire este nu numai o soluție de reducere a costurilor, dar e chiar necesară. Exemplul tipic este cel al marilor aplicații la nivel guvernamental care se ocupă de o anumită chestiune. Cum ar fi aplicația de la Fondul de Pensii, care folosește o bază de date Oracle și terminale web pentru introducerea și prelucrarea informațiilor. Oracle funcționează identic pe un server cu Windows sau pe unul cu Linux. Utilizatorii pot face exact aceleași lucruri folosind Internet Explorer (specific Microsoft) sau Mozilla. Ce împiedică statul român să înlocuiască scumpele licențe Microsoft cu Linux? Cât despre aplicații specifice, acolo unde chiar este nevoie de ele, în zona fiscală de exemplu, dacă tot nu avem informatizare, de ce să dăm bani pe licențe, în loc să cuplăm efectiv industria de software românească la marile proiecte guvernamentale?
Așadar, aici nu este nicidecum vorba despre tânăra și performanta industrie românească de IT care a fost inevitabil coruptă de rapacitatea politicienilor români. Pentru simplul fapt că industria IT, despre care se amintește cu admirație cu orice ocazie, nu are prea multă legătură cu niște tranzacții de cartonașe colorate, pe care sunt înscrise serii, pentru legitimarea utilizării unor programe. Industria IT la care ne referim atât de admirativ este cea care dezvoltă programe pentru clienții lor. Concret, programatorii români dezvoltă o aplicație software anume, care urmează în cele mai mici detalii cerințele clientului. O firmă de software de acest gen nu scrie sisteme de operare și nici suite de aplicații de birou.
În școli, mai ales în ceea ce privește elevii, folosirea produselor Microsoft este chiar contraindicată să rămână singura opțiune. Software-ul educațional nu are nevoie de nici un produs Microsoft. E suficient să vă reamintiți că sistemul de operare Android de pe smartphone-urile și tabletele atâtor români nu este altceva decât tot o versiune de Linux. Dacă numărul licențelor Microsoft din învățământ ar fi măcar înjumătățit, iar programele școlare ar renunța să mai fie doar niște evanghelii Microsoft, am avea costuri mai mici și copii mai deștepți.
Ne place să credem că avem o industrie IT. De ce n-o folosim?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.