Dispersarea colecţiei David Bowie la Londra

Moartea cântăreţului, compozitorului, actorului şi producătorului de discuri David Bowie, în luna ianuarie a acestui an, la 69 de ani, a siderat întreaga lume.

Se ştiau însă foarte puţine lucruri despre latura sa de colecţionar de artă, pe care o ţinea departe de ochii lumii. Acum, prin scoaterea la licitaţie a unei părţi a colecţiei, ce va avea loc la Sotheby’s Londra în 10 şi 11 noiembrie, iese la iveală şi această faţetă a starului pop-rock britanic. Alegerile sale sunt relevante pentru pasiunea şi gustul său artistic şi pentru influenţa pe care David Bowie a avut-o în epoca sa.

David Bowie în faţa lucrării Croat şi musulman de Peter Howson (1994)

Începând din 20 iulie, pe New Bond Street, prezentarea unei selecţii din piesele-far ale colecţiei a atras o mulţime de vizitatori, înainte ca expoziţia să pornească într-un turneu mondial de la Los Angeles (20 – 21 septembrie) la New York (26 – 29 septembrie), trecând prin Hong Kong (12 – 15 octombrie), urmând să se întoarcă la Londra între 1 şi 10 noiembrie.

“Eclectică, neaşteptată, subtilă, colecţia lui David Bowie este o mărturie unică a universului intim pe care şi l-a creat unul dintre spiritele cele mai creative ale secolului al XX-lea”, afirma Oliver Barker, copreşedinte al Sotheby’s Europa, citat de Béatrice De Rochebouet de la Le Figaro.

Harold Gilman, Interior (Doamna Mounter), 1917

Colecţia cuprinde 400 de piese, ce vor fi vândute în cele două zile, organizatorii avansând o estimare modestă de 10 milioane de lire sterline, ceva mai mult de 13 milioane de dolari. Această politică a preţurilor voit mici, pentru a provoca sala la competiţie, are toate şansele să funcţioneze, cumpărătorii în euro sau dolari fiind privilegiaţi dacă lira sterlină nu-şi va reveni până atunci.

Damien Hirst, Caleidoscop

Ţinând cont de faima starului, estimarea ar trebui să fie cu mult depăşită. Numai un Basquiat, de o provenienţă certă, estimat între 2,5 şi 3,5 milioane de lire sterline, reprezintă o treime din estimare. Şi, potrivit părerii negustorului de artă Enrico Navarra, care a publicat în 2010 trei volume despre acest artist născut în Brooklyn, mort în 1988 în momentul de vârf al carierei sale, “Licitaţia s-ar putea să urce, dată fiind relaţia dintre Bowie şi pictor. Tabloul datat 1984, an a cărui importanţă este minimalizată pe nedrept faţă de 1981 şi 1982, este simbolic pentru o întreagă epocă. Nu întâmplător Bowie a achiziţionat pânza acestui artist care are, ca şi el, un parcurs ce şi-a pus amprenta pe generaţiile următoare”.

Ettore Sottsass, Kartell

Achiziţionarea lucrării Air Power a avut loc imediat după filmul realizat în 1996 de Julian Schnabel. Bowie a jucat rolul lui Andy Warhol, mentor şi colaborator al tânărului afro-american. În plus, Bowie a fost atras şi de relaţia pe care Basquiat o avea cu muzica. “Nu este surprinzător că el nu-şi ascundea dorinţa de a deveni muzician de rock. Opera lui se apropie de rock aşa cum puţini artişti au reuşit”, scria cântăreţul în revista Modern Painters în 1996.

David Bowie, pictură murală

Doi ani mai târziu, David Bowie se destăinuia în New York Times: “Arta este singurul lucru pe care vreau să-l posed. Ea a constituit pentru mine o sursă de inspiraţie inepuizabilă. Ea îmi poate schimba starea de spirit când mă trezesc dimineaţa. Aceeaşi operă mă poate influenţa în moduri diferite, în funcţie de situaţia în care mă aflu”. Bowie, care l-a întâlnit pe Andy Warhol la Factory, în New York, în1971, a fost atras de marile nume ale timpului său. Ele făceau parte din universul lui. “Sunt colecţionar, afirma el. Mi se pare că am colecţionat întotdeana personalităţi, idei…”

Ettore Sottsass, Casablanca

Mica lume a artei îl cunoştea pe artistul, criticul, mecena, editorul, curatorul şi redactorul Bowie care plasa oraşul Londra şi arta modernă britanică în centrul pasiunii sale. În 1994, el s-a alăturat redacţiei publicaţiei Modern Painters, cerc academic deschis exclusiv prin invitaţie. Atunci a realizat interviuri cu artişti ca Jeff Koons, Damien Hirst şi Tracey Emin. În 1998 s-a lansat în editarea de cărţi de artă, împreună cu Karen Wright, redactor la Modern Painters, cu galeristul Bernard Jacobson şi Sir Timothy Sainsbury. Dacă această perioadă va rămâne în memorie, asta se va datora probabil şi datorită uneia dintre celebrele imposturi din istoria artei. Este vorba despre un party în atelierul lui Jeff Koons cu ocazia lansării unei cărţi care celebra viaţa şi opera unui misterios artist, Nat Tate, creaţie în întregime fictivă a prietenului său, romancierul William Boyd.

Jean-Michel Basquiat, Air Power

În calitate de colecţionar, David Bowie căuta artişti cu care simţea un fel de conexiune şi opere capabile să-l emoţioneze sau să-l inspire, după cum afirmă Simon Hucker, expert în artă britanică modernă şi de după război de la Sotheby’s.

Bowie era atras în mod special de artiştii neglijaţi de public, mai ales de arta britanică de la începutul secolului al XX-lea. Achiziţiona în funcţie de preferinţele sale, indiferent de fluctuaţiile cotelor pe piaţa de artă.

Terry O’neill, David Bowie

Printre numele celebre ale colecţiei sale se numără Henry Moore, Graham Sutherland, Frank Auerbach şi Damien Hirst. De acest reprezentant al Young British Artist, Bowie a cumpărat un Caleidoscop din 1995, vibrând de roşu, verde, albastru şi galben, estimat acum la 250.000-350.000 de lire sterline. Îl interesa Damien Hirst pentru încărcătura emoţională a operelor sale, “subiective şi strâns legate de spaimele lui intime, mai ales teama de moarte”.

Cântăreţul a fost atras şi de Arta brută, de suprarealism, de arta africană contemporană, dar şi de design. Îi plăcea excentricul italian Ettore Sottsass, figură-far a Grupului de la Memphis. Casablanca (estimată la 4.000-6.000 de lire sterline), semnată de acesta, este considerată opera fondatoare a designului postmodern.

Romuald Hazoume Alexandra, Obiect găsit, estimat la 5.000-7.000 de lire sterline

Nu este surprinzător faptul că muzicianul cel mai inovator şi mai îndrăzneţ al generaţiei sale asculta muzică la un aparat cu totul atipic. Creată de fraţii Achille şi Pier Giacomo Castiglioni pentru Brionvega, mobila stereo originală este o piesă embematică a designului italian al anilor 1960. Ea este propusă în catalog la preţul de 800-1.200 de lire sterline. Alte exemplare pot fi văzute la Cooper Hewitt Smithsonian Design Museum din New York şi la V&A din Londra.

Încarnare a universului pop, David Bowie iubea tot ceea ce însemna această epocă.

Record mondial pentru o stampă japoneză

Kitagawa Utamaro, Dragoste ascunsă

Casele Beaussant-Lefèvre şi Christie’s au propus recent, într-o colaboare inedită pentru ambele societăţi, desfacerea Colecţiei de Artă din Asia a familiei Portier. Licitaţia a adus un rezultat total de 1,5 milioane de euro, un succes neaşteptat pentru stampa japoneză, şi un record pentru o capodoperă a pictorului din perioada Edo (1753 -1806), Kitagawa Utamaro, L’amour caché (Dragoste ascunsă), adjudecată cu 745.800 de euro.

Sala a fost plină la dispersarea acestei colecţii a familiei fondatoare a Cabinet Portier.

Kitagawa Utamaro este un artist ale cărui opere apar extrem de rar în licitaţii. Pentru o expoziţie monografică ce i-a fost dedicată la Grand Palais, iubitorii de artă au venit din întreaga lume: Statele Unite, Marea Britanie, Japonia, China.

Licitaţia au fost incendiară. Toate cele 90 de loturi şi-au găsit cumpărător. Cunoscătorii aşteptau lotul cu numărul 6, L‘amour caché, din seria Antologie poetică: secţiunea dragoste, de Kitagawa Utamaro. Acest foarte rar portret de femeie ţinând o pipă în mână, care este de fapt portretul unui bărbat în travesti, a apărut acum pentru prima data într-o licitaţie, după ce fusese expus ultima dată în 1980, la Galeria Huguette Bérès din Paris şi la Tokyo.

Un colecţionar aflat în sală a determinat urcarea preţului la de peste şase ori estimarea. Cumpărătorul este “Gagosian al stampei japoneze”, un ilustru negustor de artă american care trăieşte în Japonia.

Toshusai Sharaku, Portretul actorului Segawa Tomisaburo II, Vas din perioada Edo, şi Kitagawa Utamaro

Un alt portret de actor, Iwai Hanshiro, interpretând un rol de femeie, de Utagawa Kunimasa (1773-1810), a atins, de asemenea, preţul remarcabil de 78.680 de euro.

Cumpărătorii n-au achiziţionat numai capodopere. Au luat cu ei şi amintiri preţioase ale unuia dintre cei mai mari colecţionari de artă asiatică de la începutul secolului al XX-lea, Henri Portier. Ultima dată, colecţia sa a apărut la licitaţie în 1902, la Drouot. “Străbunicul meu avea atunci o filială de vânzare a mătăsii în Staele Unite, care era în dificultate. A trebuit să vândă o mare parte a colecţiei sale”, mărturisea colecţionarul.

Acest vizionar care era Henri Portier, care studiase la Institutul Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale, s-a stabilit la Paris în 1908. El a înţeles rolul de ambasador al operelor de artă. Într-o frumoasă carte celebrând 100 ans du Cabinet Portier, apărută în 2009, colecţionarul apare înr-o fotografie alături de Clemenceau, Pichon, Balfour.

Cei trei strănepoţi ai lui, Patrick, Emeric şi Thierry Portier, cel din urmă singurul care şi-a făcut o profesie din antichităţile asiatice, au decis să vândă colecţia şi au adus un omagiu bunicului lor în prefaţa catalogului: “Am învăţat să iubim arta asiatică alături de bunicul nostru, André Portier, fără să-l fi cunoscut pe străbunicul nostru. În apartamentul lui, situat chiar sub cel al lui Jean Cocteau şi al lui Jean Marais, o încăpere era consacrată Asiei. Această cameră ne-a fost deschisă ca un muzeu în care nu puteam atinge obiectele. Legendele japoneze şi chinezeşti au prins atunci viaţă din povestirile bunicului nostru…”.

Emoţia a fost accentată de faptul că Pierre-Yves Lefèvre, care a condus licitaţia, era un vechi prieten al familie Portier.

Alice Jossaume, expert în vânzări la Beaussant-Lefèvre, s-a specializat pe lângă tatăl celor trei, Guy Portier. La fel, Géraldine Lenain, directorul internaţional al departamentului Asia de la Christie’s France, a fost un discipol al lui Guy Portier.

“Adora frumuseţea, femeile şi peisajele. Putea petrece ore în şir în faţa stampelor povestind ce vedea”, îşi aminteşte Géraldine Lenain, care observă şi că, treptat, colecţionarii chinezi încep să fie interesaţi de arta japoneză.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.