Îndrăzneşte să crezi în România, sloganul PSD pentru alegerile parlamentare, a stârnit mai multe dispute decât candidaturile penalilor, reclamate de Ioahnnis şi de partidele prezidenţiale ale acestuia, PNL şi USR. Chiar PNL, pentru a profita de implicarea prezidenţială directă în campania electorală, şi-a făcut un slogan propriu, copiind sloganul PSD la care a adăugat şmechereşte cuvintele meşteşugite ”condusă de oameni cinstiţi”, adică să crezi în România numai dacă aceasta ar fi condusă de PNL+USR, deoarece PSD ar pune oameni necinstiţi la conducerea ţării. Deşi mulţi nu au înţeles manevra şi au spus că PNL ar fi plagiat sloganul PSD, de fapt liberalii s-au folosit de el pentru compromiterea principalilor adversari.
M-am întrebat şi eu, ca omul simplu, ce vrea să spună pesedeul lui Dragnea prin acest slogan. Şi de ce atâta supărare că ar fi fost plagiat de către PNL. Acest slogan, de fapt, ne îndeamnă să credem necondiţionat în programul politic al PSD şi, la modul general, să avem încredere în toţi aleşii acestui partid. Dar una este să ai încredere într-o persoană, mai ales într-un politician, şi alta în propria ta ţară. Ţara o iubim necondiţonat, sau măcar aşa ar trebui să fie, problema noastră se referă la politicienii care ne conduc de atâta amar de vreme şi care acum prin acest slogan nu mai conving pe nimeni. Poate doar electoratul fidel, plus câţiva nehotărâţi.
Românii au încredere în ţara lor, nu în conducătorii lor. Şi asta se vede clar şi din spaţiu. Ei vor investiţii generatoare de locuri de muncă, prosperitate şi instituţii puternice pentru ca să poată trăi decent, să aibă siguranţa zilei de mâine. Ei vor un sistem de sănătate eficient şi o educaţie solidă pentru copii lor, ca să nu ajungă mână de muncă necalificată a altora. Dacă ne gândim bine, acest slogan sună ”că dracu” cum spunea un fost premier. Este că şi cum ni s-ar cere să avem încredere în Munţii Carpaţi, sau în Dunăre. Este adevărat, românii au încredere în natura şi frumuseţile ţării lor, cea în politicieni le lipseşte şi nu putem să-i acuzăm pe ei de acest lucru.
Însă Dragnea se pare că a dobândit puţin curaj. A început să-i răspundă unui alt proaspăt cuvântător care, de când şi-a luat Puşca(lău) şi cureaua lată, vorbăreţ mai e deodată. Şi, cum a învăţat primele trei cuvinte: penali, integritate şi justiţie, acum le repetă zilnic. Bineînţeles că mai le încurcă el, dar acest lucru este scuzabil, bebeluşul prezidenţial are mai puţin de doi anişori în funcţie, îi cresc dinţişorii şi acest lucru îl face să fie mai zgomotos şi irascibil. Mămica lui politică îl învaţă să treacă de la lăptic şi piure de fructe la cărniţă de adversar politic. Şi bebeluşul Dragnea învaţă acum să vorbească corect şi să muşte, cu dinţişorii proaspăt apăruţi, din zonele mai cărnoase ale dreptei.
Nici gemenii Alinuța şi Nicuşor nu stau liniştiţi. Numai că ei, nou-născuţi în funcţia de lider de partid, sug încă lăpticul cu miere de la mămica lor europeană. Mai greu cu mușcatul, pentru că nu au încă dinţişori atât din cauza fragedei pruncii politice, dar şi din motive de siguranţă, să nu muşte din greşeală sfârcul politic al mamei Merkel. Iar cu vorbitul, mai au până atunci, Alinuța nu ştie sau nu vrea să alăture anumite cuvinte, în aşa fel încât să rezulte o propoziţie coerentă. Mă refer în special la cuvintele Naţional, Unire şi Basarabia. Nicuşor încă se chinuieşte să lege mai multe silabe, dar nu-i iese nici de frică. Să-l ajutăm noi: frip-tu-rism. Ce-i ăla? Să-i întrebe pe candidaţii lui, îi vor explica cu lux de amănunte. Poate aşa va înţelege şi el…
Revin însă la Dragnea, care a ajuns să se adreseze electoral și clasei medii, el şi partidul lui ocupându-se până acum numai de pensionari, bugetari şi unii miliardari. Însă nu a trecut hopul, să poată pronunţa corect şi litera ”R”, de la reformă. Însă poate face exerciţii, că orice copilaş care învaţă să vorbească. Îi sugerez următoarea poezioară ajutătoare: ”Dragnea nu ştia să zică, rău, răţuşcă, rămurică/ Dar de când băiatu învaţă, poezia despre rață/Dragnea a-nvăţat să zică, rău, răţuşcă, rămurică”. Pentru relaţia sa politică cu Iohannis, se poate antrena pentru început cu ”Şase saşi în şase saci”, urmând să reducă apoi, proporţional, atât numărul de saşi cât şi cel de saci până va ajunge la câte unul din fiecare. De asemenea, pentru tradiţionala susţinere electorală a BOR, îi recomand să exerseze cu ”Eu pup poală popii, popa pupă poală mea”. Bafta multă, Liviu! Hai că poţi!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.