Justiția nu este doar o problemă în România, este însuși dezastrul numărul unu. Dacă politicienii ajung uneori să plătească pentru abuzuri, magistrații sunt, pe linie, ocoliți de o asemenea sancțiune. Principalele centre ale reglementării actului de justiție, CSM și Inspecția Judiciară, pot fi numite în acest moment anexe ale serviciilor și ale oricui se află în solda sistemului discreționar. Disciplinarea instanțelor și eliminarea din sistem a uriașei clientele, care pare să domine monstruos această piață a muncii, se impune oricărui observator direct al derapajului public aproape generalizat.
Binomul instalat de Traian Băsescu, sub auspiciile demagogice ale respectării legalității, a funcționat ca un braț al infracționalității în numele legii, compromițând major statul de drept. S-a ajuns atât de departe în pervertirea legalității, încât instituțiile sunt momentan nefuncționale, supradimensionate și imposibil de controlat. Actul de justiție intrat pe mâna unor șefi de instanțe, conectați ca o antenă TV la sistem, nu poate funcționa decât la dispoziția acestora. Așa cum în comunism ordinul nu se discută, ci se aplică, așa pare să fie și acum, dacă nu cumva mai rău.
Legislația stufoasă, contradictorie, lasă loc manevrelor sistemului mafiot, aceasta fiind constituită special pentru așa context „legislativ“. Concursul unor instanțe, la nivel de judecătorii sau chiar mai sus, la distrugerea climatului pe care îl presupune impactul unei justiții corecte, a ajuns la cote de o gravitate alarmantă. Adepții îndepărtării MCV-ului ar prăbuși ultima speranță în justiție, ceea ce a mai rămas din aceasta. Încălcarea procedurilor pe bandă rulantă, ani de zile, sub sistemul pus la punct în mod direct de comisarii lui Traian Băsescu, nu a trezit instituțiile de reglementare.
Nu este exagerat a spune că, ani de zile, în România a funcționat o justiție de tip politic. Anchetele unor jurnaliști pe această temă au primit replici dintre cele mai neașteptate, năucitoare, precum aceea că Inspecția Judiciară sau CSM-ul nu se implică în actul de justiție, de parcă un asemenea lucru și-ar fi permis să ceară cineva. Încălcarea reglementărilor și permiterea accesului în instanțe a persoanelor fără calitate procesuală de exercițiu și folosință a ajuns un sport. Fostul sistem securist, care a generat avocați de lux și magistrați la fel (în fapt, niște cazuri demne de excluderea lor din sistem), prin conexiuni perfect protejate, au transformat în tarabă la vedere unele instanțe din România.
Faptul că la orizont apare răspunderea magistraților, iar statul devine bun de plată în mod direct, urmând să se întoarcă ulterior asupra celor care au încălcat fraudulos proceduri și legi, arată revoluția mult așteptată în domeniul justiției. Actuala justiție a ajuns o mașinărie de distrus societatea, când rolul ei este să construiască o lume stabilă și sigură, echitabilă. Limitarea accesului la poziția de magistrat prin dovedirea experienței reale, intelectuale și practice, va neutraliza actuala stare scandaloasă de la instanțe, unde persoane improvizate și antisociale fac legea.
Cu o justiție reglementată, responsabilă, axată exclusiv pe legi și viziune publică constituțională, europeană, România poate aspira spre un posibil mâine, diferit de cel de acum. Cu magistrați, procurori și alte categorii numeroase situate deasupra legii, țara a ajuns total nefuncțională. Suferința șefului statului, Klaus Iohannis, pentru faptul că ministrul Justiției îi pregătește un rol pe măsura statului de drept, reprezintă un semnal că protecția și aplicațiile absurdului în România au avut și au încă activiști lipsiți de orice conduită publică de reprezentare. Așa arată nostalgicii comunismului, ca adversarii reformei majore a justiției, încercând să scoată lumea în stradă pentru conservarea poziției lor.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.