Mihaela Teleoacă, Silvana Negruțiu și Valentina Zaharia sunt protagonistele montării „Rovegan“, cu text și regie semnate de Catinca Drăgănescu. „Capra cu trei iezi“ a fost una dintre poveștile de groază ale copilăriei noastre. Spectacolul produs de Asociaţia ARENA şi de Centrul de Teatru Educațional Replika pliază documentarea socială și fantasmele copilăriei într-o istorie de familie din România acestor ani. Pornind de la cartea Lilianei Nechita „Cireșe amare“, montarea dezvoltă un traseu al femeilor care pornesc pe urmele resurselor necesare pentru a-și susține familia.
Pe cât de seci sunt termenii acestei descrieri telegrafice, pe atât de provocatoare sunt secvențele care adună clișee ale trecerii de la iluzie la spaimă și înapoi la speranțele unei concesii salvatoare pentru toată lumea. „Migrația motivată de sărăcie dinspre Europa de Est spre Occident“ include povești de familie, treceri dintr-un personaj în altul pentru o oarecare siguranță a zilei de mâine. Ajutorul care se transformă în tiranie, sprijinul care trece ușor-ușor spre abuz și renunțarea la iluzii sunt întretăiate de orchestrări ale versurilor din poveste, pe piese celebre italiene. De la „Felicita“, prin tarantele și alte refrene celebre, „Trei iezi cucuieți“ se duce mută de la speranță la deziluzie, ca un aparat care înregistrează cardiograma spaimelor și în familie, și în străinătate.
Munca și fuga
Cel mai tare te lovește în „Rovegan“ ușurința cu care lucruri pe care le consideri clișee din cauza repetiției în presă își recapătă materialitatea. Poveștile despre căutarea unui loc de muncă care se transformă în căutarea unei scăpări devin istorii de familie, istorii ale unei întregi societăți pentru care femeia devine ceva între cal de bătaie și ultimă speranță. Iar poveștile au aici palierele lor de vârstă și orientare profesională. Numai suferința rămâne aceeași, de la casnică la mica speranță a olimpiadelor școlare.
În mod neașteptat, diferența dintre cele două lumi – acasă și în străinătate – între care se rătăcesc pașii femeilor printre îngrijire și victimizare se reduce la zero, atunci când e vorba de ce li se solicită: să presteze. Între singurătatea copiilor dintr-un sat din Moldova și cea a bătrânilor izolați în propriul lor apartament occidental, din care doar răutățile în rodaj intrate în crescendo, până la agresiune, le mai asigură legătura cu ceilalți, drama tinde să se dubleze. Apoi, când din punct de vedere afectiv personajele s-au fixat în pieptul spectatorului, o să înceapă filmarea cu persoanele care trăiesc toate astea, inclusiv bărbatul care nu „poate“, dar „trebuie să scoată ceva“.
Spectacolul se joacă azi, de la ora 19.00, la Teatru FIX (Cuza Vodă nr. 10) din Iași. Intrarea la eveniment este liberă, pe bază de rezervare.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.