Dumitru Coarnă, din ce în ce mai periculos pentru cetăţeni

Încurajaţi de ministru şi de liderul lor de sindicat după Cazul Boureanu, excesele poliţiştilor în trafic continuă: medicul Ciprian Cristescu de la Maternitatea Giulești a fost tîrît pe jos de doi poliţişti, deşi era doar pasager în maşina condusă de soţia sa! Imaginile şocante sînt difuzate acum de toate televiziunile.

Duminică seara, medicul Cristescu se întorcea de la un restaurant unde îşi serbase ziua de naştere. La volan era soţia sa, care a fost oprită în trafic de doi poliţişti de la rutieră. Avea actele în ordine, nu încălcase nici o regulă de circulaţie, însă a fost pusă să sufle în alcooltest, rezultatul fiind negativ.

În acel moment a început calvarul. Pentru că ar fi refuzat să se legitimeze, medicul care era doar pasager, a fost dat jos din maşină şi, sub pretextul că i-ar fi aruncat telefonul pe jos unui poliţist, a fost imediat bruscat. Cînd a căzut pe caldarîm, sub ochii îngroziţi ai soţiei, cei doi poliţişti l-au tîrît pur şi simplu pe jos pînă la maşina poliţiei, ducîndu-l apoi la secţie, unde a fost amendat cu 500 lei. Scena aceasta umilitoare este aproape la fel ca aceea cu fostul deputat Cristian Boureanu, însă lipseşte tocmai elementul cheie: agresiunea doctorului faţă de poliţişti. Totul a fost filmat şi postat pe Facebook.

Ca de obicei în astfel de situaţii, cel care a intervenit pe posturile de televiziune a fost Dumitru Coarnă, liderul sindicatului poliţiştilor care, deşi spunea că nu a văzut acele imagini, s-a exprimat tranşant: comportamentul celor doi poliţişti a fost legal, conform regulamentelor în vigoare! Nici măcar o nuanţă, un semn de îndoială sau un gest de regret că un doctor celebru, șef Secție, a fost umilit şi batjocorit în plină stradă, deşi era doar pasager în maşina condusă de soţie! Cînd a văzut tot filmul, a fost şi mai satisfăcut de reacţia poliţiştilor.

Cazul acesta comportă mai multe discuţii. Este al doilea caz în care o maşină este oprită în trafic fără ca şoferul să fie acuzat de încălcarea unei reguli de circulaţie, tot năduful poliţiştilor revărsîndu-se asupra pasagerului. Şi Cristian Boureanu se afla în aceeaşi situaţie, la fel ca şi profesorul Ciprian Cristescu. Acum cîţiva ani, cînd s-a încercat schimbarea comportamentului poliţiştilor, o astfel de oprire în trafic fără un motiv anume, ci doar pentru „un control de rutină”, era interzisă, fiind considerată un fel de „vînătoare de vrăjitoare”, premergătoare unei negocieri: amendă sau şpagă. Iată că ele au revenit, odată cu planul de amenzi pe care poliţiştii trebuie din nou să-l îndeplinească.

De data aceasta, în maşină erau doi soţi, amîndoi medici. Văzînd că soţia sa este pusă să sufle în fiolă, deşi nu i s-a reproşat că ar fi încălcat vreo regulă de circulaţie, Ciprian Cristescu a avut o simplă reacţie de împotrivire verbală, absolut firească, materializată prin solicitarea poliţistului de a se legitima!

Cred că orice bărbat ar fi reacţionat astfel, încercînd să-şi apere soţia, căci ne imaginăm ce ar fi trebuit să facă dacă poliţistul, sub pretextul unei percheziţii corporale, ar fi început s-o pipăie pe soţia profesorului! Să stea pasiv şi să asiste la scenă? Aducem în discuţie această situaţie ipotetică tocmai pentru că poliţiştii, liderul lor de sindicat şi ministrul de Interne justifică acest gen de brutalităţi tot pe situaţia ipotetică în care ei ar putea fi agresaţi, iar violenţele lor ar fi menite să împiedice acest gen de reacţii din partea cetăţenilor!

În fond, ce le făcuse profesorul Ciprian Cristescu celor doi poliţişti? Le ceruse să se legitimeze, ceea ce era chiar obligaţia acestora înainte de a cere şoferului actele de identitate. Este cît se poate de clar că profesorul era în stare de ebrietate, însă tocmai de aceea, înainte de actele de violenţă ale poliţiştilor, aceştia trebuiau să ţină cont de situaţia profesorului, căci ei erau în deplinătatea judecăţii şi, cu puţin tact, puteau să evite scenele penibile care au urmat!

Pe stradă sînt şi oameni beţi, analfabeţi, needucaţi, obraznici, teribilişti sau proşti de-a binelea, dar asta nu înseamnă că autorităţile trebuie să se comporte cu ei în mod brutal, excesiv, doar pentru a arăta că dispun de lege pentru a-i pune la punct prin violenţă. Ce ar însemna ca şi doctorii, atunci cînd la spital vin oameni beţi sau săriţi de pe fix, să refuze să-i trateze sau să-i ia la bătaie? Cu blîndeţe şi înţelegere multe se pot rezolva fără ca întîmplările respective să ajungă pe prima pagină a ziarelor!

Toate aceste acte de violenţă exagerată provocate de poliţişti în trafic se petrec cu o periodicitate îngrijorătoare şi pentru că sînt încurajate de liderul de sindicat Dumitru Coarnă şi de ministrul de Interne, Carmen Dan, care, în loc să-i îndemne pe poliţişti ca, în conformitate cu legea, să apeleze la forţă doar „ca masură excepţională”, aşa cum se prevede în „Codul etic şi deontologic al poliţistului”, au dat mesaje încurajatoare pentru astfel de poliţişti, cerînd chiar schimbarea legilor pentru înăsprirea acţiunilor în forţă!

Să vedem însă care este cadrul legal în baza căruia trebuie să acţioneze poliţiştii atunci cînd intră în relaţia cu cetăţenii. Legea 360/2002 privind „Statutul polițistului” are cîteva precizări generale extrem de importante:

Aceste prevederi ar trebui să fie permanent în preocupările celor care conduc instituţiile de forţă ale statului şi ar trebui să fie repetate mereu în cadrul pregătirii profesionale a poliţistului, nu să le încurajeze actele de violenţă. În sinteză, Legea 360/2002 prevede ca:

– poliţistul să nu abuzeze de calitatea sa oficială

– INTERDICŢIA de a-i provoca unei persoane suferințe fizice ori psihice

– este infracţiune depășirea atribuțiilor de serviciu.

Sînt lucruri foarte simple care generează respect din partea opiniei publice faţă de omul ce reprezintă autoritatea. Nimeni nu susţine că poliţistul trebuie să fie timorat în faţa infractorilor, însă asta nu înseamnă că poliţistul trebuie să vadă în orice persoană un posibil infractor, căci în lume există, cum spuneam, şi oameni care, din diferite motive, fără a fi neapărat infractori, au un comportament deviant. Cu ei, un poliţist trebuie să fie antrenat şi instruit să se poarte în aşa fel încît să aplaneze un conflict, nu să-l adîncească!

Mult mai explicit este însă „Codul de etică şi deontologie al poliţistului”, afişat chiar pe site-ul Ministerului de Interne, în care sînt detaliate situaţiile în care poliţistul poate apela la forţă, dar şi limitele unor astfel de acţiuni:

Astfel, acest „Cod etic şi deontologic al poliţistului” prevede foarte clar cîteva lucruri fundamentale care trebuie respectate în cadrul unor acţiuni speciale în relaţiile poliţistului cu cetăţenii:

– poliţistul are obligaţia de a-şi face cunoscută identitatea, or, în filmările din cazul profesorului Ciprian Cristescu se aude cum acesta îi cere în mod repetat poliţistului să se recomande. Intervenind într-o emisiune, Dumitru Coarnă îl întreba pe reporter care este legea care îl obligă pe poliţist să-şi decline identitatea! Iată: art. 14, al. 2 din „Cod etic şi deontologic al poliţistului”!

– acţiunile în forţă se fac gradual şi proporţional, or, în acest caz, ce poate fi proporţional, cînd doi poliţişti îl tîrăsc pe asfalt pe un om aflat în stare de ebrietate?

– apelarea la forţă trebuie să se facă doar în situaţii de absolută necesitate, nu ori de cîte ori crede un poliţist că trebuie să-şi arate autoritatea

– chiar şi atunci cînd este obligat să apeleze la forţă, poliţistul trebuie să aibă în permanenţă în vedere „respectarea demnităţii umane”, ceea ce, în imaginile acelea, nu se vede

– orice măsură privativă de libertate se poate lua doar dacă există cîteva indicii că persoana respectivă este în situaţia iminentă de a produce o infracţiune, or, în cazul nostru, cei doi medici mergeau acasă şi au fost opriţi în trafic fără să comită vreo încălcare a legii.

– mai presus de orice reglementare, acest Cod deontologic interzice oricărui poliţist să aplice ÎN ORICE ÎMPREJURARE acte care pot fi interpretate ca fiind inumane şi degradante sau constrîngeri fizice ori psihice!

Dacă ar fi cunoscut şi respectat toate aceste prevederi legale care definesc comportamentul unui poliţist, în mod sigur nu ar fi existat nici cazul Cristian Boureanu, nici cazul profesorului Ciprian Cristescu!

Faptul că acum poliţia ameninţă că va deschide şi în cazul medicului Ciprian Cristescu o acţiune penală pentru ultraj nu face altceva decît să încurajeze poliţiştii să continue aplicarea forţei dincolo de prevederile legii, fără nici o limită!

În aceste condiţii, trebuie să ne amintim că, acum cîţiva ani, mii de poliţişti scandau în faţa Palatului Cotroceni lozinci extrem de dure la adresa Peşedintelui României de atunci, Traian Băsescu. „Ieşi afară, javră ordinară!”, strigau atunci poliţiştii. Acest fapt nu este ultraj la adresa unei autorităţi? Atunci, şi eu, ca şi mulţi alţi ziarişti, i-am încurajat şi chiar lăudat, dar se pare că am greşit grav, căci, iată!, totul a fost interpretat greşit de către poliţişti şi acum ei cred că pot face absolut orice şi în raport cu cetăţeanul de rînd!

Eu, care nu consum alcool, aş fi ultima persoană care să încurajeze pe cineva să bea un pahar în plus, însă lumea în care trăim nu este formată numai din oameni educaţi, culţi sau prudenţi, ci şi din beţivani, proşti, inculţi, needucaţi. Dacă am fi toţi nişte sfinţi, nici n-ar mai fi nevoie de poiliţişti, ne-am descurca singuri, însă rolul acestora este tocmai acela de a aplana conflicte iminente între oameni, nu să nască astfel de situaţii care pot compromite rolul unei autorităţi! Sigur, în situaţii excepţionale, ca măsură extremă, se poate apela la forţă, în limitele descrise mai sus, dar şi această metodă nu trebuie să ducă la umilirea unei persoane!

Beţia unui om, spre deosebire de prostie, trece pînă în dimineaţa următoare! De ce să fie umilit noaptea un doctor cu prestigiul profesorului Ciprian Cristescu, ştiindu-se că a doua zi, cînd se trezeşte, el face posibilă în sala de naşteri apariţia unui bebeluş, provocînd o imensă bucurie unei familii? Nu e prea mult?

Şi, toate acestea, doar pentru ca doi poliţişti să creadă că, ori de cîte ori se vor întîlni pe stradă cu un om beat, pot să-l tîrască pe asfalt ca pe un cîine şi chiar să-l bage în puşcărie pentru ultraj, în loc să-l ajute să ajungă acasă în siguranţă, aşa cum fac poliţiştii din întreaga lume! Şi, pentru că tot invocă şefii poliţiei legile americane sau germane, ar fi bine să afle că oamenii aflaţi în stare de ebrietate PE STRADĂ sînt duşi în adăposturi speciale, sînt spălaţi, hrăniţi, iar a doua zi, cînd se trezesc, li se dă nota de plată şi amenda pentru tulburarea liniştii publice, dacă aceasta a avut loc!

Ca o concluzie a cazului profesorului Ciprian Cristescu, nu trebuie uitat că familia venea de la un restaurant unde se sărbătorea aniversarea doctorului şi se îndrepta spre casă. Dacă nu ar fi fost opriţi în trafic în mod absolut nejustificat, cei doi medici ar fi ajuns acasă liniştiţi şi astăzi am fi discutat despre altceva!

De pildă, despre postarea fiicei lui Dumitru Coarnă pe Facebook! Enya Florina Coarnă, fiica liderului sindicatului poliţiştilor, scrie în apărarea tatălui său:

„Rușine să vă fie, vouă celor care criticaţi și atacați un om căruia îi pasă de voi! Ați vrea ca cineva să se lupte, să se streseze, sa-și pună sănătatea (deja precară) în pericol (fizica și psihică) fără niciun fel de remunerație, nu? Să vă fie Rușine pentru ca ați îndrăznit să contestați faptul că are și a avut probleme de sănătate deosebit de grave. Așa cum a afirmat și el, tatăl meu, nu vă doresc să treceți vreodată prin așa ceva dar ar fi bine să știți că nu este în regula să te legi de lucruri de genul acesta. Din cauza oamenilor ca voi este România în așa hal. Dezgust. Atât pot spune. Îmi este lehamite de ceea ce se întâmplă în țara mea. Eu, fiica lui Dumitru Coarnă și singurul său copil, am ales să nu locuiesc în țara noastră superbă din cauza voastră, oamenilor de nimic. Mulţumesc din suflet însă celor care apreciază eforturile tatălui meu.”

Pentru acest text scris de fiica sa la adresa poporului român, Dumitru Coarnă nu şi-a cerut scuze, fiind, probabil, mîndru de opinia Enyei Florina Coarnă, fetiţa lui care a ales să trăiască în străinătate pentru că îi este lehamite de ceea ce se întîmplă în ţara aceasta, aşa cum şi noi sîntem scîrbiţi de felul în care nişte poliţişti se comportă pe stradă cu semenii lor!

Dar fata lui Coarnă are un „motiv serios” să fie revoltată. Nişte jurnalişti au îndrăznit să scrie că tăticuţul ei a ieşit la pensie la 45 de ani, pe caz de boală, cu 1.700 de lei, pensia lui ajungînd acum la 4.500 lei şi a fost angajat la sindicatul poliţiştilor, de unde primeşte 9.000 lei pe lună. Deci, Dumitru Coarnă încasează lunar 13.500 lei! Păi, e frumos, domnul Coarnă, să ne jignească fiica dvs. în aşa hal, în loc să ne spună că acesta este motivul pentru care aţi minţit cînd l-aţi apărat pe fostul ministru de Interne, Gabriel Oprea, în cazul morţii poliţistului Gigină? Chiar aşa? Să justificaţi violenţa unor colegi poliţişti, aflaţi la vînătoare de clienţi pe stradă, doar pentru a vă păstra postul călduţ de la sindicat? Nu este ăsta un „ultraj” la adresa bunelor maniere?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.