„Dumneata intelectual, dar carnea la miliţian!”

Sunt cuvintele sută la sută „optzeciste” ale unui muncitor secui din Baraolt, care a închis o discuţie intelectuală cu profesorul de limba română venit de la Bucureşti.

Desigur, muncitorul a recunoscut cultura, educaţia, cunoştinţele elevate ale interlocutorului său, dar scara de valori a societăţii era inversată şi aşa a înţeles el să definească adevărul „optzecist”.

În anii ’80 „nu mai aveai chef de nimica, nici de amor nu mai aveai chef, eram ca nişte animale”. Se trăia într-o lume inversată, precum în ferma animalelor descrisă de Orwell. Lumea era condusă de precupeţe, vânzătoarele de la Alimentară sau Gostat, de tablagii burtoşi, de aprozarişti etc. A fost o perioadă când visele deveniseră coşmaruri, rateurile subconştientului se ancoraseră în realitatea imediată şi încercau să i se substituie.

Lumea era structurată precum albinele într-un stup. Blocul „semăna foarte bine cu un mixer”, devenind cu trecerea anilor „un amestec ciudat de populaţie provenită din toate categoriile sociale”. Destinul tău era hotărât de profesia sau neajunsurile părinţilor. Încă din clasa întâi „învăţătoarele îşi împărţeau copiii după profesiile părinţilor, tu ai un doctor, dă-mi-l mie pe director, ţie îţi dau strungarul, că eu mai am un zugrav”. Procesul este în vigoare şi azi prin crearea aşa-ziselor „clase speciale” din copii cu părinţi „speciali”. Şcoala „devenise o instituţie politică” unde „se eliminase repetenţia”. Învăţătoarele şi educatoarele, „tovarăşele” încă în viaţă şi în deplină activitate pedagocică, „erau privite ca nişte autorităţi supreme”. Atunci precum şi azi „aveau o sumă de acoliţi pe lângă ele, cum ar fi băiatul măcelarului, fata vânzătoarei de la brânzeturi, care erau favorizaţi pentru că aveau părinţi în posturi «strategice»”. După 1990 a fost cunoscută inflaţia de coroniţe şi de premiul întâi în clasele primare, premii cumpărate de părinţi cu cadouri grase.

Anii ’80 au creat alimentele-simbol care nu se consumau niciodată. Erau păstrate pentru a fi date cadou sau uneori erau puse în vitrină pe post de bibelouri. Kent-ul devenise monedă convertibilă alături de cafeaua şi nesul austriac. Te ajutau să-i cumperi chiar şi pe zei.

Câteva generaţii s-au format în „frica celui apropiat ţie”. Frica era un „sentiment major răspândit la scară naţională”, iar „unii încă mai gândesc ca înainte”, cu frica înfiptă în suflet.

Anii ’80 au uniformizat caractere şi modul de a fi al majorităţii populaţiei educate din adolescenţă în direcţia „nu fi prea deştept, nu te îmbrăca diferit de ceilalţi, la culoarea mediului ca să fii lăsat în pace!”. Continuăm să vedem lumea îmbulzindu-se nu la cozi precum odinioară, ci în alte circumstanţe: la urcarea şi coborârea din autobuz sau metrou, apoi mersul pe stradă nervos, agitat, precipitat, îmbulzeala din pieţe sau magazine, ocările gratuite la fiecare atingere întâmplătoare. Toate acestea sunt realităţi intrate în suflet care nu mai pot fi eliminate decât prin extincţie biologică. Vor muri odată cu noi. Anii ’80 vor intra în istorie, cu puţin noroc, abia peste o sută de ani. Urmele se vor mai păstra în cartierele-dormitor şi caracterele preformate aici, însă fiecare generaţie vine cu potenţialul ei nativ de schimbare, de diferit. Astăzi, adevărul „optzecist” de ieri a fost schimbat într-un regres grotesc-absurd: „Dumneata intelectual, dar banii la Bercea Mondial! Sau la vameşul Blejnar!”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Adrian Majuru 530 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.