După Alep, infernul mai capătă un nume – Mosul

Doar două mari oraşe din Orientul Mijlociu mai sunt acum apărate de jihadiştii din Statul Islamic – Alep şi Mosul. Căderea acestor oraşe poate fi un moment hotărâtor în desfăşurarea războiului împotriva organizaţiei teroriste. Luni, 17 octombrie, o coaliţie condusă de guvernul irakian a început asediul oraşului Mosul.

600 de kilometri mai la vest, în Alep, luptele între facţiunile jihadiste, rebeli şi forţele loialiste durează de ani de zile, acum regimul Assad beneficiind şi de sprijinul Rusiei şi bombardând fără discriminare zona de est a celui de al doilea oraş ca mărime din Siria. Acum, odată începută ofensiva asupra oraşului Mosul, rămâne de văzut dacă forţele aeriene americane din Irak vor reuşi să reducă numărul victimelor din rândul civililor şi dacă oraşul va evita o cădere într-un conflict sectar sângeros.

Când al doilea oraş ca mărime din Irak a căzut în mâinile organizaţiei Stat Islamic, toată lumea a fost şocată că această grupare care atunci, în iunie 2014, abia începea să se facă cu adevărat cunoscută a reuşit să înfrângă armata irakiană antrenată de americani. “Mosulul a căzut ca un avion fără motor”, spunea un negustor care a fugit atunci la Erbil, capitala mult mai paşnicului Kurdistan Irakian, aflată la nici 200 de km mai la est.

Nu toţi locuitorii au fugit din oraşul ocupat de Statul Islamic în câteva zile. Populaţia sunnită nu a văzut în militanţii jihadişti un pericol mai mare decât administraţia şiită de la Bagdad. La fel s-a întâmplat şi în provincia Niniveh, unde Mosul este capitala, o provincie majoritar sunnită. Ceea ce s-a întâmplat în Mosul a fost ruşinos pentru administraţia de la Bagdad – o armată care fuge cu zile înainte de sosirea jihadiştilor şi lasă în urmă sute de Humvee-uri, armament greu şi o bancă în care se aflau circa 500 de milioane de dolari. Secretarul american al Apărării declara în 2015 că SUA le pot oferi irakienilor consilieri militari, nu însă şi hotărârea de a lupta.

La aproape doi ani şi jumătate de la ruşinoasa cădere a Mosulului, armata irakiană a început ofensiva pentru recucerirea oraşului de pe Tigru. “A sosit ceasul, iar momentul victoriei este aproape. Anunţ astăzi începerea operaţiunii pentru eliberarea provinciei Niniveh”, a declarat la primele ore ale dimineţii premierul irakian Haider al-Abadi.

Operaţiunea a fost pregătită de mai bine de jumătate de an, cu o suplimentare a trupelor americane din Irak până la circa 5.000 de militari şi consilieri pentru antrenarea forţelor irakiene. Militarii irakieni şi luptătorii kurzi Peshmerga constituie grosul celor 300.000 de luptători care au început asediul poziţiilor Statului Islamic din Mosul. Operaţiunea poate deveni cea mai importantă din Irak de la invazia americană din 2003. Trupele sunt susţinute aerian de coaliţia internaţională condusă de Statele Unite împotriva organizaţiei Stat Islamic.

Pregătirea politică a atacului a dat mult mai mult de furcă decât aspectul militar. De altfel, majoritatea analiştilor consideră că Bagdadul va înregistra o victorie militară în Mosul, însă victoria politică este încă departe.

Un prim semnal vine dinspre miliţiile şiite susţinute de Iran, care au ţinut să participe la acest asediu. Guvernul şiit de la Bagdad a refuzat însă, pentru că intrarea în oraş a miliţiilor şiite ar echivala cu un adevărat măcel între acestea şi rezidenţii sunniţi. O altă problemă ţine de dorinţa expresă a Turciei de a participa la ofensiva cu cele câteva sute de militari care se află detaşaţi în Irak, în ciuda protestelor şi ameninţărilor Bagdadului, care nu acceptă prezenţa trupelor turce pe propriul teritoriu. Însă Ankara are un interes limpede în zonă – limitarea revendicărilor kurde. Ca şi în Siria, Turcia încearcă să creeze în Irak o zonă tampon pentru a limita extinderea teritoriilor cucerite de kurzi.

Cum Statul Islamic are în Mosul 3.000 – 4.500 de luptători, iar forţele irakiene şi cele aliate numără 30.000 de militari, jihadiştii vor recurge la lupte de gherilă urbană şi au înţesat oraşul cu explozibili, după cum relatează publicaţia libaneză L’Orient Le Jour.

Folosirea populaţiei civile drept scut uman este o certitudine, motive pentru care se aşteaptă ca sute de mii de oameni să fugă din oraş după începerea ofensivei. Drama umanitară a fost luată în considerare de guvernul irakian, care a instalat două tabere uriaşe pentru refugiaţi în zonă. Chiar şi aşa, experţii ONU estimează că este aproape imposibilă gestionarea unui val de refugiaţi estimat şi la 150.000 de persoane într-un interval de câteva ore. ONU estimează că în doar câteva săptămâni, circa un milion de persoane ar putea fi strămutate din Mosul. “În cel mai rău caz, ne vom îndrepta către cea mai mare operaţiune umanitară din lume în acest an”, spune secretarul general adjunct al ONU pe probleme umanitare, Steven O’Brien. Iar această dramă umanitară, dublată de cea similară din Alep, nu poate face decât să ducă la un nou val de refugiaţi în Europa, la finalul acestui an.

Perspectiva acestei catastrofe umanitare a oferit Rusiei un argument pentru a riposta la acuzele occidentale (ale Statelor Unite şi Franţei) legate de “crimele de război” comise de armata rusă şi cea siriană în Alep. Preşedintele Vladimir Putin a declarat ironic că “speră” că SUA şi aliaţii lor vor face tot ce pot pentru a nu exista nicio victimă civilă în timpul bătăliei pentru Mosul.

Înfrângerea jihadiştilor din Mosul este doar o chestiune de timp. Statul Islamic nu mai deţine resursele necesare pentru o rezistenţă îndelungată şi favorizează retragerea în zone ce pot fi mai uşor apărate, preferând să câştige mai degrabă timp decât teritorii.

Rolul principal va fi jucat în următoarele luni de facţiunile kurde care doresc să-şi extindă puterea şi în Mosul, după ocuparea oraşului petrolier Kirkuk. Cele două localităţi nu fac parte din Kurdistanul Irakian, însă liderii de la Erbil doresc să-şi extindă influenţa aici, fapt ce poate duce la ciocniri cu forţele armate ale guvernului de la Bagdad. Aceeaşi tendinţă este vizibilă şi în Siria, cu diferenţa că aici kurzii sirieni se văd contraţi de forţele militare ale Turciei.

Ceea ce va mai îngrijora va fi evoluţia din Mosul şi provincia Niniveh după eliberarea oraşului. Nu sunt excluse incursiuni ale miliţiilor şiite şi chiar implicarea lor în operaţiuni de purificare etnică şi religioasă, împotriva kurzilor şi a sunniţilor. De aici şi până la apariţia altor organizaţii sunnite radicale în Irak nu este decât un pas.

Populaţia de confesiune sunnită din Mosul a rămas după retragerea armatei irakiene, iar militanţii Statului Islamic au instituit aici o administraţie proprie care nu de puţine ori a funcţionat mai bine decât cea a guvernului federal de la Bagdad. Tradiţional, Mosul este un oraş multietnic şi multiconfesional, cu o comunitate kurdă dominantă şi cu o comunitate arabă care a sporit aici în perioada regimului lui Saddam Hussein. La fel ca şi în provinciile vestice ale Irakului, ocupate rând pe rând de Statul Islamic în 2014, sunniţii din Mosul nu au opus rezistenţă jihadiştilor şi chiar au privit ocupaţia ca pe o şansă de a se impune în acest mare oraş. Această realitate trebuie luată în calcul de guvernul de la Bagdad, unul exclusiv şiit, dacă premierul al-Abadi vrea să aibă o minimă şansă de a pacifica ţara.

Cât priveşte soarta Siriei dupa o eventuală victorie a regimului în Alep, aceasta depinde de negocierile de pace cu Rusia şi SUA în prim-plan, ci şi de alegerile prezidenţiale din SUA. Hillary Clinton a sugerat că îşi doreşte instituirea unei zone de interdicţie aeriană în nordul Siriei, pentru crearea unui sanctuar pentru refugiaţi. Ce se poate întâmpla însă în acest “sanctuar” atât timp cât el nu va fi patrulat de bocancii NATO şi/sau ruşi nu este greu de estimat – el poate deveni nucleul teritorial al unui nou “stat islamic”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.