După demolările comuniste, au urmat distrugerile

Capitala României s-a dezvoltat haotic în ultimii ani. Nu mai există o coeziune urbanistică. Alături de clădiri vechi, unele de patrimoniu, s-au înălțat clădiri noi, moderne, care, prin contrast, strică aspectul orașului. Printre blocuri sau în curțile școlilor sunt terenuri retrocedate în care proprietarul face ce vrea. Multe case vechi sunt în paragină din cauza tergiversării retrocedărilor, iar contrastul cu un „bloc de sticlă“ zgârie privirea.

Există un vinovat sau mai mulți pentru aceste situații? Urbaniștii sunt în consens când răspund: „Bucureștiul este o victimă a politicii“. Cauzele identificate de specialiști sunt incoerența normelor juridice, lipsa de voință a decidenților, întârzierea procesului de retrocedare a proprietăților, dar și birocrația din primării.

„Bucureştiul este o victimă a politicii“

Bogdan Suditu, conferențiar la Facultatea de Geografie, Departamentul de Geografie Umană și Economică din București, spune că afirmațiile cunoscutului urbanist interbelic Gheorghe Vârtosu sunt mai actuale ca oricând. În 1936, acesta afirma: „Bucureştiul este o victimă a politicii. […] Lipsa de autoritate rămâne însă aici ca şi în alte domenii de organizare a capitalei un punct nevralgic îndeosebi de dureros. […] Cetăţeanul nostru în loc de a fi considerat un om care trebuie educat şi forţat să se supuie unor legi, unor regulamente, şi unor uzanţe de care tot el să tragă folosinţă, cetăţeanul nostru este considerat un alegător care trebuieşte menajat», uitându-se că «organizarea unui oraş este un act continuu de autoritate»“.

Conferențiarul apreciază că nimic esențial nu s-a schimbat în ultimii 81 de ani, perioada scursă de la antologica afirmație a urbanistului interbelic. Bogdan Suditu ne mai oferă o imagine plastică a legislației românești „a locuirii“. „Până în 1948, legislația românească a locuirii stabilea termene precise. Contractele de închiriere aveau ca termene zilele de Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru.“ Astfel că toate mutările erau realizate în jurul acestor date: 23 aprilie și 26 octombrie. „Peisajul orașului era marcat de Sf. Dumitru de căruțele (camioanele) de cărat mobilele. Camerele mobilate (de închiriat) disponibile erau anunțate din vreme Oficiilor de închiriere. Lumea s-a schimbat. Chiriași sunt cu miile, camioane și contracte lipsesc…“, spune conferențiarul în cartea sa „Bucureştiul în locuinţe şi locuitori de la începuturi până mai ieri (1459-1989)“.

Urbanism „de parcelă“

Profesorul Suditu susține că principala cauză a evoluției haotice a orașului o reprezintă absența, respectiv lipsa de consistență și coerență a normelor juridice urbanistice. „Bucureștiul a fost transformat după 1989 fără o lege a urbanismului până în 2001, fără un PUG până în 2002, cu o legislație favorabilă derogărilor urbanistice (blocuri între case, spre exemplu, etc.) până în 2011 și un slab control și contravenții nesemnificative pentru construcțiile realizate fără autorizație până în prezent. Bucureștiul s-a dezvoltat fragmentat, incoerent și sub nivelul potențialului său economic“, spune Bogdan Suditu. În egală măsură, nu a existat o voință politică (și, uneori, a cadrului normativ) pentru realizarea de proiecte urbane semnificative, așa cum sunt Proiectul Esplanada, proiecte de regenerare a cartierelor centrale, Proiectul Casa Radio, restructurarea și dinamizarea zonei destructurate prin demolările comuniste din zona Uranus – Rahova etc. El consideră că a fost promovat un urbanism „de parcelă“ în defavoarea unor abordări zonale, de ansamblu, coerente și de calitate.

Tergiversarea retrocedării clădirilor a condus la un aspect degradant, ca al unor zone din centrul vechi al oraşului

Problema restituirilor și a PUZ‑urilor

O altă cauză a dezvoltării haotice a Capitalei constă în întârzierea procesului de retrocedare a caselor din zona centrală, respectiv absența unor măsuri prin care casele retrocedate să fie menținute funcționale, și nu „încurajate“ a deveni ruine bune de demolat. „De asemenea, în aceste perimetre centrale, absența măsurilor de încurajare sau de obligare a valorificării terenurilor libere a condus la destructurarea a numeroase cartiere, dar și la transformarea acestor terenuri în depozite de gunoi ale vecinilor“, spune Suditu. Acestor probleme li se adaugă „lipsa de coordonare în materie de planificare urbană între Primăria Municipiului București și sectoare“. „Dezvoltarea teritorială și economică a Bucureștiului este incoerentă și ineficientă din cauza cadrului normativ necorelat și contradictoriu în privința atribuțiilor celor două niveluri de administrație. Un exemplu este contradicția dintre Legea 35/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul (lege ordinară) și Legea 215/2011 privind administrația publică locală (lege organică), ce permite sectoarelor Bucureștiului să inițieze și să aprobe un Plan Urbanistic Zonal de Sectoare, care, evident, modifică regulile și mecanismele de viziune unitară ale (depășitului, dar și viitorului) Plan Urbanistic General (PUG) al Municipiului București“, comentează Bogdan Suditu. El mai afirmă că nici instanțele nu au avut în acest timp decizii unitare, retrocedările fiind făcute pe vechile amplasamente. „Caracterul «ordinar» al legislației de planificare urbană, în raport cu cel «organic» al proprietății, a condus în anumite instanțe la retrocedări de terenuri pe vechi amplasamente, adică între blocuri, în parcuri, în curtea școlilor. Ulterior, pe aceste terenuri retrocedate, în contextul caracterului general al «petelor de culoare» din PUG ce traduc funcțiuni și indicatori urbanistici, pe aceste parcele s-au construit legal, dar imoral și contrar logicilor dezvoltării urbane durabile, blocuri și alte construcții care au speculat o poziție favorabilă și o legislație slabă.“

Birocrația din primării

Incoerența obținerii avizelor și autorizațiilor, timpul lung de așteptare au izgonit investitorii. Chiar și oamenii, bucureșteni sau nu, au renunțat să-și construiască locuințe în București, refugiindu-se în localitățile din împrejurimi. „Procesul de autorizare a diferit mult de la un sector la altul (în termen de durată și costuri informale), cu impact negativ supra dezvoltării acestora (cazul Sectorului 5 este cunoscut, ani buni eliberarea certificatului de urbanism având condiționări semnificative). În plus, în intenția de a face investiții în vecinătatea monumentelor istorice (a cărei zonă de protecție ar fi trebuit să fie delimitată exact, dar nu este) sau într-una din cele 98 de zone construite protejate ale Bucureștiului (reprezentând circa 80% din suprafața construită înainte de comunism, printre care și zona centrală a orașului), obținerea «avizului de la Cultură» poate dura peste un an. În acest context, centrul Bucureștiului a devenit neatractiv pentru investiții, impactul negativ fiind evident“, consideră profesorul Suditu.

Lipsa voinței politice, existența unor primari care nu au avut interes pentru București sunt alte motive pentru aspectul haotic al orașului. „S-au preferat proiectele de investiție mici, cu impact emoțional imediat pentru populație (panseluțe și gazon, borduri și asfalt nou), dar nu s-au realizat proiecte mari, care să transforme Bucureștiul (regenerare a cartierelor centrale, mobilitate durabilă și parcări, transport public de calitate etc.)“, mai spune profesorul. Speranța lui se îndreaptă către apariția unei legi a Bucureștiului, care poate salva cauzele dezastrului.

Case de patrimoniu naţional, în antiteză cu cele comuniste

Vinovații reglementărilor

Urbanistul Alexandru Pânișoară, partener RISE Consortium și consultant pe probleme de drept al urbanismului la Ministerul Culturii și Identității Naționale, face un istoric al succesiunii actelor normative, la solicitarea Cotidianul. El consideră că dezvoltarea necontrolată a Bucureștiului se menține și în prezent, vinovații fiind atât primarii și societatea civilă, cât și dezvoltatorii imobiliari. „Principalul motiv este acela al lipsei planificării și în mod special al lipsei unor politici publice asumate de decidenții care au ocupat scaunul de primar de-a lungul timpului. Însă nu există un singur vinovat, în dezvoltarea unui oraș există cel puțin trei mari actori care contribuie la direcția acestuia, respectiv administrația publică, în mâinile căreia se află decizia, societatea civilă și dezvoltatorii. Fiecare are un cuvânt de spus, însă acest cuvânt a fost puternic modelat de contextul socio-cultural.“

FSN își cunoștea prioritățile

„Întrucât dezvoltarea unui oraș se realizează prin activitatea de urbanism, dimensiunea acestuia a fost marcată în România de anul 1989, când, prin Decretul-lege nr. 1/1989, dat de Consiliul FSN, care purta titlul «privind abrogarea unor legi, decrete și alte acte normative» abroga și Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale și Decretul nr. 56/1978 privind organizarea Comisiei centrale de partid și de stat pentru sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale și a comisiilor locale de sistematizare. Sistematizarea era activitatea prin care se realizau organizarea și dezvoltarea localităților, ceea ce numim astăzi urbanism“, ne-a relatat Alexandru Pânișoară.

Dezinteres politic total

11 ani mai târziu, în 2001, a apărut prima lege în România privind urbanismul și amenajarea teritoriului, Legea nr. 350/2001. Peste 15 ani, în 2016, au apărut și normele de aplicare a acestui act normativ. „Până la apariția acestei legi, urbanismul se realiza în baza unei legi ce reglementa autorizarea executării lucrărilor de construcții, Legea nr. 50/1991, și a unei hotărâri de guvern prin care se aprobase Regulamentul General de Urbanism. O altă problemă o constituie organizarea teritoriului. Această activitate este reglementată de cea mai veche lege din țară încă în vigoare, Legea nr. 2/1968 «privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România». În ceea ce privește dezvoltarea Bucureștiului, acesta nu a dus și nu duce lipsă de instrumente de planificare, însă problematica s-a pus și se pune la implementarea acestora“, afirmă Pânișoară.

Primul PUG, nerespectat

În 1995 a fost lansat concursul „București 2000“, care urmărea realizarea unui proiect de amenajare a centrului Bucureștiului: Bulevardul Unirii – Piața Unirii – Casa Poporului. La acest concurs au participat nume grele din arhitectura internațională. În anul 2000 s-a aprobat Planul Urbanistic General (PUG), un instrument de planificare ce are un caracter director și de reglementare. Implementarea acestuia nu s-a făcut întocmai, fiind modificat de investitori privați prin Planuri Urbanistice Zonale (PUZ), în funcție de interesul economic particular al fiecăruia. „Prin această ciuntire sistematică, fără a ține cont de direcția generală de dezvoltare stabilită prin PUG, Bucureștiul nu a mai cunoscut o dezvoltare coerentă și sustenabilă. Bucureștiul prezintă carențe mari în ceea ce privește gestionarea patrimoniului cultural, a mediului, a spațiilor publice și a fondului construit, aplicându-i-se numeroase sancțiuni de infringement încă în vigoare“, comentează urbanistul.

Fostele cămine muncitoreşti – locuinţe insalubre

Lipsă acută de profesioniști

„Ca urmare a vânzării către privați a proprietăților și a retrocedărilor, Bucureștiul a rămas fără fond funciar, iar proprietățile private foarte numeroase rezultate au blocat dezvoltarea, aceasta devenind foarte oneroasă și litigioasă. Lipsa unei viziuni și neasumarea unor politici publice au permis ca fiecare să facă ce vrea în București, iar forța financiară a dezvoltatorilor a subminat interesul general, lăsând puterea de decizie, în mod indirect, în mâinile acestora. Culpa este undeva la mijloc și este alimentată de o administrație incapabilă, coruptă de interese particulare și de lipsa educației, atât antreprenorială, cât și civilă, formându-se un cerc vicios. O rezolvare există, la nivelul administrației publice, însă acest lucru se poate face doar prin creșterea performanței acesteia, aducerea unor persoane competente, profesioniste și integre“, spune răspicat Alexandru Pânișoară.

Povestea PUG-ului

În 2010, administrația locală a Capitalei avea obligația legală să actualizeze Planul Urbanistic General (PUG). Acest lucru nu s-a întâmplat nici până în prezent, fiind chiar necesare modificări ale Legii nr. 350/2001, care prevedea această obligație. „În anul 2000, Universitatea de Arhitectură și Urbanism «Ion Mincu» din București (UAUIM) elabora PUG-ul, echipa de elaborare era condusă de urbanistul Sandu Alexandru. Deși PUG-ul din 2000 a fost un eșec total, noul PUG este realizat de același institut UAUIM. În prezent, etapa de fundamentare a noului PUG a fost încheiată, însă cea de elaborare nu este încă demarată din cauza lipsei unui suport topografic actualizat și în format electronic. Noul PUG se dorește a fi unul flexibil, adaptabil, în sistem GIS. Însă municipiul București, beneficiarul PUG-ului, nu are o evidență a imobilelor pe care le mai are în proprietate. Totodată, realizarea cadastrului municipiului București este intenționat îngreunată, când se vor face măsurătorile vor ieși la iveală contractele publice încheiate pentru suprafețe care nu vor corespunde cu cele măsurate“, reclamă Pânișoară.

Lipsește consultarea publică

În 2018, municipiul București va fi obligat să aprobe noul PUG. „Întrebarea este cum se va putea într-un timp atât de scurt să se realizeze consultarea publică. De unde se va ști care sunt dorințele cetățenilor? Ce facem în contextul autonomiei locale în care Bucureștiul este puternic influențat de teritoriul ce-l înconjoară? Există o abordare integrată și cum se va asigura cooperarea? Ce direcție de dezvoltare se dorește de la București pe următorii 10 ani și care vor fi instrumentele ce se vor folosi pentru asigurarea implementării acestei direcții?“, se întreabă retoric urbanistul. Răspunsul îl dă singur și constă „în procedura de consultare publică, care, din păcate, nu se va realiza corespunzător, ci doar formal, urmând ca noul PUG să aibă aceeași soartă cu cel anterior, iar Bucureștiul, capitală europeană, să-și păstreze ultima poziție în clasament – un oraș vulnerabil“, mai spune Pânișoară.

Cu voie de la Primărie

Care sunt direcțiile de realizare a noului PUG al orașului, nu am putut afla de la prorectorul Institutului de Arhitectură „Ion Mincu“ – Facultatea de Urbanism, profesorul Tiberiu Florescu, cel care coordonează Proiectul de Revizuire Plan Urbanistic General al Municipiului București. Acesta ne-a transmis că „având în vedere calitatea mea de Coordonator de Proiect în cadrul contractului Revizuire Plan Urbanistic General al Municipiului București, am făcut în această dimineață demersurile necesare către Primăria Capitalei pentru a primi acordul pentru comunicarea de presă solicitată, în acord cu prevederile acestui contract. Din păcate, până la această oră nu am primit niciun răspuns, așa încât nu pot da curs solicitării dumneavoastră în cursul acestei dimineți“.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Gabriela Dinescu 208 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.