Educaţia după orarul aeroporturilor

Schimbarea din temelii a lumii, pe care o trăim, este cea mai teribilă iluzie vândută tuturor, căreia riscăm să-i devenim victime la scară globală. Dispariţia pixului, paginii albe şi a cărţilor importante trase la copiator, deseori cu riscurile unor sancţiuni dramatice, a lăsat loc amprentelor digitale şi informaţiei curente aparent cât întreaga istorie a cunoaşterii. Formalul urcă în glasuri şi poziţionări mai ceva decât alarmele crizei. Chiar generaţiile ajunse la maturitate la finele secolului trecut cu greu se mai regăsesc în contextul prezent. Celelalte, de dinainte, se află într-o agonie ale cărei cauze sunt cele două sisteme. Mediul educaţional se digitalizează, de parcă acesta ar fi unicul lor scop. Aceste maşinării geniale, prin fascinaţie fabulatorie, pot frânge omul la fel de uşor ca luxul exorbitant sau drogurile. Școala şi-a pierdut identitatea clasică, mai mult decât oricând, mereu greu încercată de provocările istoriei. Ce mai pot face pedagogia, statul, corpul profesoral, cercetarea? Toată cunoaşterea anterioară pare carbonizată în acest imperiu al unei noutăţi livrate de algoritmii eşecului generalizat. Asumarea unei condiţii intelectuale a ajuns una dintre bizareriile societăţii. Grevele, scandalurile televizate din universităţi au ridicat numai pancartele contractuale, nimic altceva. Modernizarea şcolii nu poate avea loc într-o uitare absolută a stâlpilor vieţii intelectuale, oricâtă digitalizare şi softuri vom implementa. Cele două căi, memoria umană şi memoria electronică, sunt din registre diferite, care ar trebui bine lămurite.

Experimentarea excesivă a educaţiei după imensul bagaj al ştiinţei padagogice reprezintă un amatorism cu teribile consecinţe. Sunt tot mai îndepărtate perioadele când autorii manualelor şcolare proveneau dintre cei care se ilustrau drept dascăli de excepţie la respectivele niveluri de studiu. Dezechilibrul dintre ştiinţele umaniste şi cele „exacte”, dictate de o economie în derivă, a lăsat soarta educaţiei la înălţimea unor contabili. Mecanismul formării a ajuns tot mai exterior instituţiei şcolare din cauze care vor trebui, şi care pot fi corectate. Investiţia fără rezerve în învăţământul mediu reprezintă cheia unei vieţi universitare de nivel internaţional, calea spre emanciparea intelectuală generală.

Tineretul nu se mai regăseşte determinant în actualul sistem, nici nu are cum, balastul curriculei fiind una dintre cauze. Educaţia a ajuns să funcţioneaze după orarul aeroporturilor când altceva ar trebui să fie decisiv. Fără idealism, cercetare ştiinţifică, efervescenţă, burse de studiu, salarizare decentă, tot presupusul efort politic actual pentru promovarea învăţământului este zădărnicie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.