Eliberarea lui Adrian Năstase şi scandalul cărnii de cal

Un senator umflat de patetism şi vorbe goale trompeta luni seara pe nerăsuflate despre locul în istorie al lui Adrian Năstase. Şi despre faptul că fostul deţinut ”face politică şi atunci când respiră”. Din păcate, acest gânditor de serviciu al PSD-ului (mai ales pe la televiziuni) numai că n-a spus că, spre deosebire de idolul său, Traian Băsescu face politică şi atunci când bea, dansează şi face amor! Ca tacâmul patetismului ieftin să fie complet, fiul lui Adrian Năstase a făcut şi el o afirmaţie demnă de Corneliu Vadim Tudor sau chiar de Gigi Becali. Cum că ”nimeni nu îi va putea lua dreptul de a-şi iubi tatăl”. Enormitate perfectă, livrată probabil pe un bileţel. Trebuie să recunoaşteţi că ziua de luni a atins cote alarmante de paranoia, patetism, vorbe goale sau chiar de elogii fără cap şi fără coadă. Un domn mititel de la organizaţia nu ştiu cât a PSD-ului din sectorul 1 a şi găvărit că ziua eliberării părintelui său spiritual este ziua în care s-a născut a doua oară. Parcă ar fi renăscut vlăstarele din Emil Bobu şi Suzana Gâdea. Aşa se face că ieri, la apariţia în sala de judecată, Adrian Năstase, cu al său inteligent şi cult dosar sub braţ, a fost aplaudat ca la fotbal. Să se fi răsucit populaţia României aşa de tare încât pesedişti din cartierele muncitoreşti să fi purces în marş pentru o asemenea dovadă de simpatie? Greu de crezut, mai ales că sala în care s-a desfăşurat mult trâmbiţatul recurs părea mică pentru asemenea valuri de admiratori şi activişti. Nu depăşea dimensiunile unui porumbar. Ba dacă ţinem cont de faptul că jurnaliştii n-au încăput în sală şi că s-au călcat pe bombeuri cu cei câţiva membri ai familiei, ajungem repede la concluzia că manifesatrea de simpatie era cel puţin dreasă de acasă, ca să nu zic înscenată. Nu vreau să zic că n-a existat şi o răbufnire de simpatie. Măcar prin Capitală şi mai ales în faţa televizoarelor. Din condamnat şi responsabil de perioada de corupţie a guvernării sale, Adrian Năstase, cel căruia i-au fost reproşate excesele, abuzurile şi proprietăţile mascate destul de prost, a fost victimizat şi transformat într-un soi de statuie politică. Televiziunile au muncit cu sârg la o asemenea operaţiune gonflată. Ele chiar au ajuns la situaţia de a ni-l propune pe Adrian Năstase nou, curat, ferchezuit şi bun de ridicat în poziţia de speranţă naţională pentru ziua de poimarţi.

Cu o viteză nebună, ultimele luni au răsturnat imaginea premierului corupt şi au făcut din acuzatorii săi publici şi electorali, susţinători. Adrian Năstase a fost un subiect la fel de patetic ca şi carnea de cal sau incinerarea lui Sergiu Nicolaescu. Toată naţia a ajuns să aibă păreri, să sufere pentru dosarul plimbat sub braţ prin dube şi săli de judecată şi să soarbă propoziţiile cam şchioape ale lui Mihnea Năstase. De bună seamă că săracii încremeniţi în faţa televizoarelor n-au mai avut timp să se întrebe de unde i-au răsărit lui Adrian Năstase şi cele 700.000 de euro, achitate la Inspectoratul de Stat în Construcţii, şi cum i-a mai apărut o vilă la Azuga. Cum au mâncat carnea de cal şi apoi s-au revoltat pentru atacul la imaginea României, compatrioţii noştri s-au înghesuit să plângă pe umerii lui Adrian Năstase ca la apărarea Munţilor Carpaţi.

Înţeleg izbucnirea rudelor în ultima zi de detenţie a fostului premier român. Dar nu accept şi nici nu înţeleg excesul unor ziarişti şi panseurile cretine ale unor navetişti prin televiziuni. Şi nici nu pot să iau toată tevatura din ziua eliberării ca pe o manifestare de seriozitate politică. Ştiu că unii şi-au pregătit cu minuţie victoria în alegeri, că alţii şi-au coafat niţel şi posteritatea, dar nu pot să înţeleg cum o manifestare de simpatie într-o cameră înghesuită s-a transformat în entuziasm naţional. Fie am descoperit tehnica de a guverna cu o televiziune, fie suntem capabili să răsucim de la orice concluzie, condamnare, inclusiv de la execuţii publice (ca în cazul cuplului Ceauşescu!?). Dar de la asta până la a transforma eliberarea lui Adrian Năstase într-un soi de sărbătoare a nevinovăţiei politicianului PSD mi se pare un drum destul de lung pe care nu pot să remarc nici victoria presei, nici a justiţiei, nici măcar a raţiunii.

Mă tem că în spaţiul carpato-dunărean am mai brevetat un comportament public pe care îl vom plăti cu vârf şi îndesat.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.