Motto: „Caracterul fără inteligenţă poate mult, dar inteligenţa fără caracter nu valorează nimic” (Cicero)
Politeţea elitelor cuturale şi politice franceze a primit o palmă din partea contrabandiştilor de cultură românească. Tupeul lor este aidoma tupeului clasei politice româneşti faţă de românii obişnuiţi. Lucrul acesta a fost subliniat şi de ambasadorul Franţei, dl. Philippe Gustin: „Prin definiţie, absenţii greşesc întotdeauna.(…) Reamintesc că invitaţia pentru aceşti autori a venit din partea Franţei. Deci cu atât mai rău pentru cei care au refuzat, iar eu nu vreau să le fac publicitate. (…) E normal ca într-o democraţie să fie exprimate toate opiniile. Dar asta trebuie să se facă respectându-i pe ceilalţi şi mai ales respectându-i pe cei care reprezintă Statul”. La rândul său, scriitorul francez Pascal Bruckner remarca de curând: „A fost o dezamăgire… pentru că atunci când ţara este invitată, iar guvernul plăteşte cheltuielile… este aşteptată o reacţie de solidaritate cu colegii tăi. Am fost surprinşi de această situaţie. Era o ocazie bună să fie cunoscută literatura română, au fost multe materiale în ziarele franceze despre literatura nouă din România. Această neînţelegere cu câteva zile înaintea deschiderii târgului cred că a lezat percepţia literaturii române”.
Realitatea este că elita artificială, de comunişti cuminţi, dar cu aere de revoltaţi, înaintea plăcintelor stipendiate pe care le-au pierdut, şi-a arogat dreptul de a fi elita naturală a României. În realitate sunt nişte uzurpatori de o cruzime desăvârşită.
Să ne închipuim „cvartetul” Liiceanu, Pleşu, Cărtărescu şi fizicianul Patapievici că s-ar afla prin absurd într-un buncăr nord-coreean iar primii trei ar primi misiunea să contureze un sistem literar-filozofic doctrinar care să calmeze spiritele, iar singurul profesionist practician dintre ei să proiecteze o rachetă cu rază medie de acţiune. Realitatea ar demonstra, chiar şi în acest caz redus la absurd, că ei reprezintă realitatea unei elite artificiale, care, în afară de lucrurile comune pe care le uzează de peste 20 de ani, nu este capabilă de nimic. Diferenţa constantă dintre elita naturală şi cea artificială este faptul că insigna de tip GDS nu îţi conferă şi statutul de premiant al societăţii.
Elitele lor, din Franţa în Coreea de Nord, îşi pot proteja ţara şi sunt selectate, democratic sau despotic, după performanţa lor în practică, pe când la noi este o prelungire anatomică şi anacronică a nomenclaturii comuniste, de mafie economică, imobiliară şi politică, linsă metodic de sateliţi culturali stipendiaţi.
Sunt domenii de activitate în care nu te poţi băga dacă nu eşti profesionist. Lucrul acesta se vede foarte bine, de pildă, în medicină. Între bâlbâielile contabilului ratat Nicolăescu şi drama profesională pe care o trăiesc cu adevărat specialiştii sistemului – care trebuie să-i suporte acestui ignar ifosele de reformator – se află o falie vizibilă între profesionişti şi stupizii care-i conduc! Doctorii din Occident, precum şi din România ştiu foarte bine că nu pot simula performanţa în faţa unei situaţii critice, a unei intervenţii chirurgicale de pildă. Dar medicii români se văd nevoiţi să se supună reformelor simulate ale unor uzurpatori ai profesiei. Tot astfel, în domeniul militar, nu se poate funcţiona doar ca simplu activist, ideolog, analist, strateg de birou cu burtă ataşabilă şi puternic stipendiată. Apoi, tot aşa, şi în literatura de performanţă. Şi aici, editurile şi lectorii occidentali sunt dispuşi să accepte autori, dar acolo nu merg micile pile de genul „îl cunosc pe dl. Pleşu, dă bine”; aici trebuie să convingi editorul şi piaţa. Irită foarte mult tocmai aceste cocarde agitate la piept, papioane cadrilate sau apartenenţa la vreun grupuscul, toate acestea nu îţi conferă poziţia de elită. Dovadă că realitatea a rejectat aceste grupuri odată lipsite de sprijin politic. Putem vedea cum au decăzut intelectualii lui Băsescu, boieri ai minţii nomenclaturiste.
Lipsiţi de sprijinul material, propagandistic şi logistic, s-au pulverizat ca baloanele de săpun, din clipa în care protecţia potentatului a dispărut. Elita subvenţionată de stat a marginalizat realele valori, elita naturală, care ar fi reprezentat un pericol mortal pentru aceşti obedienţi ai burţii, dar pentru ţară, ar fi fost colacul de salvare, o şansă de reală redresare. De aici hemoragia creierelor în afara graniţelor.
Elita artificială şi în cel de-al 12-lea ceas eludează rolul de uzurpator faţă de elita naturală, având concursul evident al clasei politice. Şi aceasta pentru că aceşti boieri ai burţii nu deranjează în profunzime succesorii politici post 1989, iar prin ipocrizia lor culturală au dat o nuanţă de faţadă elegantă, cum întotdeauna a impus eticheta snobilor.
Cangrena politică în alianţă cu elita artificială cu rol de infestare socială descompune de peste 20 de ani societatea românească, aducând România de astăzi într-o poziţie foarte vulnerabilă faţă de vecinătăţile care şi-au păstrat dinamismul politic şi vitalitatea culturală. Pe de altă parte, România nu are astăzi un procuror general deşi dispune de cea mai coruptă clasă politică din istoria ei, dar şi din Europa prezentului.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.