Creat în 1978 la Salt Lake City din iniţiativa lui Robert Redford şi destinat, la început, să prezinte retrospective şi lecţii de cinema, Sundace Festival s-a îndreptat rapid către cinema-ul independent, realizat în marginea sistemului hollywoodian.
Stabilit din 1981 la Park City, în Utah, şi integrat Sundance Institute în 1985, Festivalul a devenit întâlnirea de neocolit a cinema-ului independent internaţional.
La deschiderea celei de a 31-a ediţii, în acest an, în 23 ianuarie, Robert Redford a lansat un puternic mesaj privind libertatea de expresie, referindu-se la atacurile teroriste din Franţa.
Kurt Cobain. Montage of Heck
“În mod clar cred că există un atac la libertatea de expresie în mai multe locuri, nu exclusiv la Paris”, a spus el, asigurând regizorii prezenţi că Sundance va rămâne un “loc sigur” pentru această libertate. “Credem în diversitate, credem că libertatea de expresie este fundamentală pentru noi. Veţi vedea aici filme care vor contraria multă lume, dar asta înseamnă diversitate”, a adăugat actorul, unul dintre miturile cinema-ului politic american din anii 70, dacă ne gândim la Toţi oamenii preşedintelui, Votaţi-l pe McKay, Cele trei zile ale Condorului…
Festivalul a fost inaugurat cu o comedie neagră, The Bronze, regizată de Bryan Buckley, pe un scenariu scris de Melissa Rauch împreună cu soţul său, Winston. Melissa Rauch interpretează rolul unei gimnaste, Hope Annabelle Gregory, câştigătoare a unei medalii de bronz la Olimpiada din 2004. Un film cu multe scene fruste, care a fost, de altfel, destul de controversat.
Scenă din Z for Zachariah
Până la 1 februarie, data de închidere a Festivalului, au fost programate peste 200 de filme, dovedind vitalitatea producţiei independente.
Dintre ele, 10 sunt recomandate în special de critici, unele făcând deja să curgă multă cerneală în publicaţiile de specialitate şi nu numai.
Pe primul loc se situează documentarul Kurt Cobain: Montage of Heck, produs de HBO şi Universal şi prezentat în afara competiţiei. Este primul documentar autorizat de familia liderului trupei Nirvana de la moartea sa din 1994. O peliculă bazată pe multe documente inedite, ce pătrunde în intimitatea rockerului. Realizatorul a folosit peste 200 de ore de material audio, dar şi filme de familie care n-au fost văzute niciodată de public, tablouri, sculpturi şi desene păstrate de rudele sale.
The Diary of a Teenage Girl
Realizatorul lui, Brett Morgen, a mulţumit la proiecţia filmului lui Courtney Love pentru că i-a permis să consulte arhiva cântăreţului de la Nirvana. În cele 132 de minute cât durează documentarul, convorbiri ale personajului cu apropiaţii săi, cu mama, sora, Courtney, basistul Krist Novoselic… alternează cu secvenţe de animaţie, pornind în special de la carnetele de crochiuri şi de la caietele de schiţe, precum şi cu numeroase imagini filmate în intimitatea cântăreţului care s-a sinucis. Documentarul nu se opreşte asupra muzicii, acordând un loc important copilăriei muzicianului pentru a explica tendinţele sale autodistructive.
Criticii au semnalat şi partea slabă a filmului, insistând asupra întrebărilor neinspirate puse de Brett Morgen celor intervievaţi şi ajungând la concluzia că este un documentar autorizat, dar nu şi un film pasionant.
Greta Gerwig, protagonista din Mistress America
Alături de filmele de ficţiune, Sundance este reputat pentru selecţia sa de documentare, americane sau internaţionale, adesea inventive, originale prin temele abordate şi prin forma în care acestea sunt tratate.
Un alt documetar aclamat este Going Clear: Scientology and the Prison of Belief, de Alex Gibney (The Armstrong Lie sau Enron), datorită privirii incisive asupra sectei lui Ron Hubbard, care are numeroşi adepţi la Hollyood. Filmul evidenţiază comportamentele intimidante ale lui David Miscavige, unul dintre cei mai puternici guru ai Bisericii, prieten apropiat al lui Tom Cruise, dar şi numeroasele fraude şi escrocherii de care este acuzată Biserica Scientologică.
Potrivit The Guardian, filmul sintetizează revelaţiile printr-un montaj abil.
Vincent Cassel în pelicula Partisan
Documentarul a relevat şi informaţii compromiţătoare despre Tom Cruise. The Hollywood Reporter povesteşte, printre altele, că actorul ar fi cerut unui detectiv s-o urmărească pe soţia sa, Nicole Kidman. Gibney explică în pelicula sa că scientologia era împotriva relaţiei lui Cruise cu actriţa australiană. Faptul că tatăl acesteia este psiholog o făcea extrem de periculoasă în ochii conducătorilor sectei.
În timpul filmărilor din Anglia pentru pelicula Eyes Wide Shut, la sfârşitul anilor ‘90, Tom Cruise s-a îndepărtat de Biserica Scientologică. Pentru a-l recâştiga, aceasta a făcut tot ce a putut pentru a-l convinge că relaţia cu Nicole Kidman era nefastă pentru el. Documentarul susţine şi faptul că Biserica a încercat să-i întoarcă pe copii împotria mamei lor.
Keanu Reeves în Knock Knock
Sunt povestite, de asemenea, manipulările menite să-l facă pe Tom Cruise să se îndrăgostească de Nazanin Boniadi (Homeland). Viitoarea actriţă a suportat o schimabre de look pentru a atrage atenţia starului.
Este pentru prima dată când un documentar prezintă cu atâtea detalii culisele scientologiei.
De o atenţie specială s-a bucurat şi Z for Zachariah, adaptarea romanului science-fiction al lui Robert C. O’Brien, avându-i ca vedete pe Chris Pine, Margot Robbie şi Chiwetel Ejiofor. Regizorul newyorkez Craig Zobel a fost lăudat pentru ambiguitatea filmului, dar şi pentru stăpânirea simbolisticii lui. Amestecând o poveste senzuală de dragoste cu un univers post apocaliptic, filmul conduce, potrivit părerii mai multor critici, la interpretări profunde.
Peter Sarsgaard în The Experimenter
Caracterizat printr-un umor debrdant, The Diary of a Teenage Girl, este un film despre adolescenţă, a cărui acţiune este plasată în anii ‘70. Lungmetrajul, regizat de Marielle Heller, spune povestea relaţiei ilicite între o tânără artistă de 17 ani şi iubitul mamei ei, într-un San Francisco dominat de ideea libertăţii sexuale.
Adaptată dintr-un roman grafic de Phoebe Gloeckner, pelicula combină imagini realiste cu desene fanteziste.
La doi ani după Frances Ha şi în momentul în care cel mai recent film al său încă nu a fost lansat în cinematografele americane, Noah Baumbach a prezentat la Sundance o nouă peliculă, Mistress America, având-o în rolul principal pe Greta Gerwig. Este o comedie newyorkeză ce urmăreşte tribulaţiile a două surori. “Întâlnim personaje întotdeauna nesigure de el, care, în încercarea de a se apropia de o oarecare normalitate, au mereu tendinţa de a vorbi puţin prea mult, puţin prea tare şi mai ales alături de subiect”, scrie criticul de la L’Express.
Dope recreează atmosfera hip hop a anilor ’90
O primire călduroasă a fost făcută peliculei Partisan, primul lungmetraj al australianului Ariel Kleiman cu Vincent Cassel într-o partitură semnificativă. Cassel interpretează rolul lui Gregori, care administrează o comunitate dintr-un cartier luxos. Practicile sale de “şef de clan” sunt urmărite prin impresiile lui Alexander, un copil de 11 ani, care începe să-şi pună întrebări privind obiceiurile mafiote ale lui Gregori. Un film “emoţionant” şi “inteligent”, după părerea cronicarilor.
Apreciat a fost şi Knock Knock al cineastului autor de filme horror Eli Roth, în care Keanu Reeves joacă rolul unui arhitect antrenat într-un coşmar cu ochii deschişi de două femei frumoase care bat la uşa lui.
Jonah Hill şi James Franco în True Story
Publicaţia The Guardian a acordat 4 stele lungmetrajului The Experimenter al lui Michael Almereyda (Hamlet, Anarchy), centrat pe viaţa celebrului psihiatru Stanley Milgram, ale cărui cercetări privind supunerea în faţa autorităţii au fost intens controversate. Filmul reconstituie experienţa psihiatrului în cadrul căreia candidaţii erau invitaţi să administreze, sub supravegherea unei autorităţi ştiinţifice, descărcări electrice din ce în ce mai puternice altor candidaţi, când aceştia din urmă nu răspundeau corect unor întrebări de memorie. Critica a salutat unanim interpretarea lui Peter Sarsgaard.
Saoirse Ronan în Brooklyn
N-a lipsit nici atmosfera hip hop-ului anilor ‘90, adusă de Dope, o comedie despre maturizare. Acţiunea se petrece în 2014, dar personajele sunt obsedate de hip hop-ul anilor ‘90, văzut ca un rit iniţiatic. Scrisă şi regizată de Rick Famuyiwa, comedia s-a dovedit extrem de înviorătoare.
În sfârşit, acest top al criticii îl cuprinde şi pe actorul James Franco, protagonist la Sundance în două pelicule: I am Michael, inspirat din povestea adevărată a unui activist gay devenit militant homofob şi apoi pastor, şi True Story, filmul omului de teatru britanic Rupert Goold, în care apare alături de Jonah Hill, întrupând un criminal în serie.
Chorus, o dramă canadiană filmată în alb-negru
Trebuie amintit şi Brooklyn, al regizorului irlandez John Crowley, adaptare a romanului omonim al scriitorului Colm Toibin, o delicată poveste de dragoste, destul de demodată. Acţiunea, desfăşurată în anii ‘50, urmăreşte povestea unei tinere irlandeze, Ellis, plecate la New York în căutare de lucru. Ea întâlneşte un tânăr italian de care se îndrăgosteşte şi cu care se căsătoreşte în secret înainte de a reveni în Irlanda pentru înmormântarea surorii ei. O călătorie în cursul căreia este subjugată de un compatriot, excelent interpretat de remarcabilul actor Dohmnall Gleeson. Filmul a fost apreciat pentru sobrietatea punerii în scenă, clasică, pudică, dar evitând orice sentimentalism. În plus, scenariul evită arhetipurile. Crowley a avut inspiraţia de a o distribui în rolul Ellis pe Saoirse Ronan, remarcată deja în Stockholm, Pennsylvania, care joacă cu subtilitate trecerea de la copilărie la maturitate, cu toate stările de spirit aferente, de la disperare la teamă, de la bravadă la eliberare.
Este de remarcat în acest an o importantă prezenţă la Sundance a cinema-ului canadian, mai ales a celui din Quebec. De amintit Chorus, de François Delisle, o dramă filmată în alb-negru, ce va fi proiectată şi în secţiune Panorama a Berlinalei.
O altă caracteristică demnă de menţionat a acestei ediţii este locul apreciabil acordat serialelor de televiziune, prin programarea filmelor Animals şi The Jinx: The Life and Deaths of Robert Durst.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.