Emil Constantinescu: A respinge ideea de identitate națională înseamnă a anula dialogul

Continuăm să publicăm opiniile participanților la dezbaterea cu tema „Blocajul României și reconcilierea națională“, pe care ziarul Cotidianul a organizat-o recent, împreună cu Asociația pentru Jurnalism și Comunicare, la Teatrul Metropolis. Astăzi publicăm concluziile fostului președinte al României, dl Emil Constantinescu.

Solidaritatea se obține, este un lucru important când se obține, dar rare momente au fost în istoria României care au împins-o înainte. S-a obținut mai întâi o solidaritate împotriva a ceva, asta e mai ușor de obținut. Ea se obține din ură, din frustrare și a dus la dărâmarea unui sistem. Uneori, dar foarte scurt timp, această solidaritate împotriva a ceva a fost urmată de o solidaritate pentru ceva. Și de aceea noi nu suntem o victimă a istoriei. Istoria României s-a bazat pe strategii de supraviețuire și, la nivel individual, prin tranzacționism. Or, asta nu creează decât dezbinare. Totuși, pentru că un popor a reușit între trei mari imperii să reziste este unul dintre miracolele lumii. Această capacitate, ca din timp în timp și pentru scurt timp să se realizeze și o solidaritate pentru ceva, bazată pe niște elemente ale identității naționale. A respinge ideea de identitate națională înseamnă a anula dialogul.

Reconciliere prin identitate națională

Reconcilierea este un proces. Cum s-a spus aici, un instrument este dialogul. Dar dialogul are două condiții esențiale, care au dispărut aproape în societatea românească. Prima condiție este să fii capabil să-l asculți pe celălalt. Dacă ai venit la dialog numai, evident, numai să-ți prezinți impresiile, ca tu să-l covârșești pe celălalt… dar unul dintre elemente care s-a uitat la noi este ca tu să nu-ți pierzi identitatea în dialog.
Iată de ce multiculturalismul, pe care l-am promovat pe planul internațional, a fost un succes, dar a fost un eșec în interiorul Uniunii Europene și a fost un eșec și în cadrul fiecărei națiuni. Pentru că nu poți să participi la un dialog internațional dacă-ți pierzi identitatea. Uniunea Europeană e pe cale să-și piardă identitatea, ea, cea mai frumoasă identitate construită pe baza unor identități naționale, a diversității, deci am avut un proiect istoric absolut excepțional. Dar care pierde în momentul în care se pierd identitățile naționale și se pierde identitatea Europei. Europa nu poate să fie o lume în mic. Ăsta este un lucru esențial în dialog, să ai o identitate, dar să accepți să discuți cu celălalt. Al doilea element: și mă întorc la meritocrație, la excelență, la elite.

Solidaritatea pentru România

Ca să putem trece de la solidaritatea împotriva a ceva, care e foarte ușoară, imediat ne inflamăm, la solidaritatea pentru ceva ne trebuia un proiect. N-am mers mai departe. După părerea mea, acest proiect românesc trebuia să existe. Noi mergem cu spatele spre viitor, dar el trebuia să plece, mai întâi, de la o viziune. De la o viziune nu asupra noastră mai întâi, ca o viziune pe un termen, să spunem, de 30-40 de ani asupra Europei și a lumii. Cum va arăta?

Deci cu inteligența noastră nativă să încercăm să ne imaginăm cum va arăta lumea peste 40 de ani, cum va arăta Europa peste 40 de ani. Și apoi să ne gândim cum putem noi să ne integrăm în acea lume viitoare. Asta înseamnă nu o utopie, înseamnă o viziune, care, sigur, stă și sub semnul incertitudinii, dar arată un concept. De la această viziune trebuie să mergem spre o strategie pe termen lung. Această strategie pe termen lung trebuie și ea să se facă după o ordine anume. Trebuie să începem, în primul rând, cu lucruri concrete, cu resursele naturale ale subsolului. De ce România? Pentru că le avem. Ne aparțin prin lege, fiindcă ele sunt ale noastre, nimeni nu le poate lua. Resursele naturale ale subsolului le avem și hotărâm asupra lor. De aceea spun, Ungaria poate să-și facă un program fără resursele naturale ale subsolului, fiindcă nu le are. Dar deloc. Alte țări din jurul nostru le au, dar în cantități foarte mici. România le are și sunt diverse. Deci ceea ce este grav în România – și de ceea ce fug, din lene intelectuală – este că resursele României, fiind foarte diverse, cer un management inteligent, dar care trebuie să meargă dintr-o viziune, să decurgă deci din ce va avea nevoie lumea viitoare? Când alte resurse vor fi importante, și nu acelea pe care le avem astăzi. În al doilea rând, în momentul în care am obținut o strategie pe termen lung care trebuie să plece cum am spus, resursele subsolului, resursele solului, pentru că le avem. Avem cel mai bun sol din Europa, dar și el este foarte divers și cere de asemenea un management inteligent, și nu cultivare de grâu și porumb, cum se făcea în Evul Mediu. Trebuie să știi de ce este nevoie, cum poți să-l folosești, în ce momente și cum să intervii în momente de criză. Abia după aceea trebuie un management al resurselor umane. Și atunci trebuie să ne propunem în ce direcții ne ducem, punând accent în educație.

Și, în final, resursele financiare. Noi plecăm cu resursele financiare și, de aceea, în fiecare an, formarea bugetului este o târguială. Acel buget minim, care rezultă, cum a spus domnul Șerbănescu, din produsul intern brut, începe cu o târguială. Cum să se folosească în lipsa oricărei viziuni? În momentul în care am ști ce vrem, altfel am distribui bugetul.

Necesitatea unei viziuni strategice

Capitalul național până în 1997 a fost oligarhic, a fost creat de foștii securiști și au distrus economia complet. Deci ce să mai discutăm, petrolul nu mai exista, complet; nu exista nicio societate străină, totul era românesc și aveam criza energiei. Deci nu începem acum să refacem istoria, așa, pentru uzul unor discuții. Capitalul românesc a fost un capital oligarhic care s-a format de către foștii securiști și care n-au lăsat tinerii cu inițiativă să se dezvolte. Astfel că avem cu totul altă situație.

Dar România sigur că poate să investească și în IT, pentru că este o inteligență naturală, de asta se dezvoltă de la sine, nici n-a trebuit să facem ceva deosebit. Asta o fac toate țările. Dar noi trebuie să valorificăm pentru o industrie națională, cum spuneam, petrochimia, îngrășămintele și modul superior de management inteligent al acestor produse. De către elitele intelectuale.

România poate să joace un rol important de model în Europa și în lume, dacă va fi capabilă să prezinte, și din societatea civilă, dar plecând de la elitele intelectuale, o viziune, un proiect strategic. În momentul în care există acest proiect strategic, el nu trebuie să zacă sub forma a două cărți de pe biroul președintelui Academiei. Nu, adevărata societate civilă ar trebui să pună în discuție – și ăsta este rolul mass-media adevărat, nu de provocare a scandalului – și să cheme la o masă rotundă, poate peste patru ani, nu pentru reconciliere, să cheme toate partidele politice să-și dea acordul, înainte de alegeri, pe un astfel de proiect și să spună: toți sprijinim acest fel de proiect. Puteți fiecare să mergeți acasă, să-l îmbrăcați cât puteți, eu mă îndoiesc, în ideologie, dacă ea mai joacă vreun rol.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.