Enver Bekirov: Rusia are nevoie de Crimeea pentru a crea o puternică bază militară

Enver Bekirov este tătar din Crimeea. A studiat filologia rusă şi cea a tătarilor crimeeni la Universitatea „Tavrida” din Simferopol. După anexarea Crimeei s-a refugiat la Lvov. Este coordonatorul mişcării civice „Kremskaia Hvelia” (Unda Crimeeană) şi colaborator al reprezentanţei de la Lvov a organizaţiei „Crimeea SOS”.

Reporter: Domnule Enver Bekirov, sunteţi cam departe de casă… şi noi suntem departe de România, dar dumneavoastră sunteţi mai departe decât noi. De ce sunteţi la Lvov?

Enver Bekirov: Acum un an am fost forţat, împreună cu conaţionalii, să părăsim pământul natal. Viaţa în Crimeea nu se desfăşoară în siguranţă, oamenii care gândesc democratic, care gândesc despre libertatea cuvântului, a fiinţei şi a individului, nu mai pot trăi în Crimeea.

Aţi studiat rusă şi tătară la Universitatea Tavrida din Simferopol. Lucraţi acum la Lvov, la Fondul Umanitar HAITARMA. Cu ce se ocupă acest fond, care sunt obiectivele lui?

Lucrez în prezent în Lvov, la Fondul Umanitar SOS Crimeea şi la Asociaţia HAITARMA („Reîntoarcere”). Îmi exprim speranţa că, odată şi odată, împreună cu conaţionalii mei ne vom întoarce pe teritoriul natal.

Sunteţi colaborator al reprezentanţei de la Lvov a organizaţiei Crimeea SOS. Cu ce se ocupă această organizaţie?

Iniţiativa SOS Crimeea a pornit de la trei reprezentanţe turco-tătare, imediat după ce Crimeea a fost anexată. S-a creat fondul umanitar Crimeea SOS, care îşi propune să prezinte în mod real tot ce se întâmplă în Crimeea şi să furnizeze informaţii importante pentru refugiaţii din Crimeea: posibilitatea obţinerii unui loc de muncă, asistenţă socială, obţinere a unui sprijin umanitar. S-a creat un cont de Facebook în acest scop. Există trei reprezentanţe în Ucraina, Kiev (pentru zona centrală), Herson (pentru zona răsăriteană) şi Lvov (pentru zona apuseană). Suntem partener oficial al Înaltului Comisariat pentru Refugiaţi ONU. Împreună lucrăm la diverse proiecte cu tematică specifică a refugiaţilor. Primele două principale direcţii şi iniţiative pe care se lucrează: componenta juridică (asigură consultanţă juridică pentru refugiaţi) şi componenta socială (sprijin, ajutor, susţinere pentru refugiaţi). Ca prioritate s-a stabilit şi integrarea culturală a refugiaţilor din Crimeea în zona Lvov. Această direcţie culturală vizează în primul rând păstrarea identităţii (limba şi tradiţiile) refugiaţilor din Crimeea, iar, în al doilea rând, studiul culturii, limbii, obiceiurilor locuitorilor din Lvov.

Apropos de identitate şi păstrarea identităţii. În acest moment, din informaţiile pe care le aveţi dumneavoastră, sunt încălcate drepturile tătarilor din Crimeea: dreptul la folosirea limbii materne, dreptul la învăţământ în limba maternă, dreptul la exprimare liberă, la liberă circulaţie?

În prezent se constată o nouă încercare de distrugere în totalitate a poporului nostru ca neam. În cazul tătarilor care au ales să nu părăsească Crimeea sunt presiuni foarte mari, care ajung inclusiv până la eliminarea fizică a acestora (au fost cazuri în care tătarii au fost găsiţi morţi în păduri). Sunt dovezi clare în cazul a 150 de persoane dispărute. Sunt zeci de cazuri în care oamenii au fost găsiţi morţi. În urma unor false judecăţi, din pricini închipuite, au fost închişi o parte dintre liderii (oamenii de influenţă) ai etniei turco-tătare. În Crimeea este periculos pentru turco-tătari să circule pe stradă purtând elemente specifice etniei (steaguri). În capitala Crimeii au fost interzise aceste simboluri. Pe 17 mai 2015, de 71 de ani, turco-tătarii s-au întâlnit pentru a comemora deportările membrilor etniei din Crimeea (peste jumătate din populaţia decedată a fost suprimată, peste 100.000 oameni).

Pe 17-18 mai aţi organizat la Lvov comemorarea a 71 de ani de la deportările populaţiei comunităţii tătare, ordonate de Stalin. Există riscul în acest moment ca Putin să procedeze ca şi Stalin, să treacă la deportări în rândul populaţiei tătare?

Aceste manifestări s-au desfăşurat în mai multe locuri, în diverse centre culturale din lume. În Crimeea au fost interzise. Din această cauză s-au născut o serie de întrebări cu privire la asemănarea evenimentelor care au avut loc în Crimeea acum 71 de ani (deportările ordonate de Stalin) şi cele care au loc în prezent. Acţiunile de deportare brutale nu mai pot avea loc, dar au fost semnalate încercări ale Kremlinului de a realiza o „curăţare etnică” a Crimeii şi de a crea oportunităţi turco-tătarilor care vor să plece de bunăvoie din peninsulă. Etnicii turco-tătari din Ucraina beneficiază de sprijinul întregii lumi democratice, al comunităţii turco-tătare din România şi întregii Ucraine.

Turcia a promis sprijin comunităţii tătare din Crimeea. Cum s-a manifestat acest sprijin? E doar o declaraţie politică sau, în mod concret, Turcia a sprijinit comunitatea tătarilor din Crimeea?

Tătarii din Crimeea au privit întotdeauna Turcia „ca pe un frate mai mare”, având aceleaşi origini şi aceleaşi rădăcini. În cei 23 de ani în care Crimeea a fost în cadrul Ucrainei s-a resimţit un puternic sprijin din partea Turciei, în special pe domeniile cultural şi religios (menţinerea tradiţiilor cultural-religioase). Acest sprijin a continuat. În aceste condiţii, etnicii turco-tătari înţeleg foarte bine situaţia geo-politică, situaţia energetică, situaţia de schimb de mărfuri cu Federaţia Rusă din prezent. Etnia pe care o reprezint înţelege relaţia dintre liderii internaţionali şi modul cum relaţionează ei cu „un nebun care ţine degetul foarte aproape de declanşarea unui buton foarte periculos”. Cu toate acestea, urmărim cu mare atenţie declaraţiile ministrului de Externe al Turciei, şi ale preşedintelui Erdogan, şi observăm că acestea devin tot mai aspre la adresa lui Putin şi din ce în ce mai dure când face referire la situaţia turco-tătarilor.

Da, aţi spus la un moment dat de Putin şi de un anumit buton. Am înţeles că Rusia are în plan să instaleze baze militare cu focoase nucleare în Crimeea, deci să transforme Crimeea într-o zonă posibilă declanşării unei conflagraţii nucleare. În afară de pericolul acesta imens, pentru că, în mod automat, Crimeea devine şi o ţintă, eu aş întreba: se fac înrolări în armata rusă, etnicii tătari sunt chemaţi sub arme în armata rusă?

Constatarea mea este că pe Putin nu îl interesează sub nicio formă respectarea limbii ruse sau nu are niciun interes pentru populaţia rusă. De fapt, el vrea Crimeea pentru altceva. La prima anexare a Crimeii (1785), când Rusia a închis o pagină a istoriei poporului nostru, aceea a ţării noastre, a Hanatului Tătăresc din Crimeea, a fost acelaşi interes strategic. Rusia are nevoie de Crimeea pentru a crea o puternică bază militară care să aibă influenţă asupra bazinului Mării Negre. Pentru a crea această bază militară, Rusia nu are nevoie de o populaţie infidelă, necredincioasă. Dacă există o infimă parte dintre turco-tătari care au acceptat colaborarea cu Federaţia Rusă, asta s-a întâmplat datorită trădărilor, sumelor mari de bani. În tot ceea a însemnat istoria creării oricărei naţiuni a existat trădare şi au existat trădători. Aş mai adăuga o altă statistică: mai mult de 500 de tătari s-au dus să apere Ucraina în zona ATO. Sunt oameni care şi-au exprimat clar poziţia în acest sens. Sunt alţi flăcăi care sunt forţaţi de Federaţia Rusă să lupte de partea sa. Ei nu acceptă această idee. Suntem contactaţi de către aceştia. Ei caută imediat să plece din zona respectivă şi să găsească aici un loc în care să se stabilească, să trăiască şi să se dezvolte în libertate. Pot să spun că nu avem nicio informaţie cum că tinerii tătari din Crimeea s-au dus ca soldaţi în Federaţia Rusă pentru a-i apăra pe invadatori.

Vocea tătarilor din Crimeea, a tătarilor refugiaţi în Ucraina, Polonia, Belgia şi Germania este auzită la Bruxelles, la Washington şi în capitalele europene? Ce faceţi în acest sens pentru ca lumea să cunoască realităţile din Crimeea şi tragedia prin care trece comunitatea tătară?

Ne-am străduit să promovăm acest lucru, inclusiv prin ultimele manifestări de a comemora cei 71 de ani. Aceste manifestări au avut loc în Europa, Canada şi Asia, tocmai pentru a prezenta lumii tragedia noastră. Federaţia Rusă şi Imperiul Rus au încercat să ne distrugă, nu o dată, şi iată că, după evenimentele de acum un ani, întreaga comunitate internaţională democratică a auzit de tătarii crimeeni, a auzit de liderul Mişcării Naţionale de Emancipare a Tătarilor Crimeeni, Mustafa Gemil, a auzit de noi. Aceste activităţi ne-au oferit şansa să ne afirmăm ca structură, ca şi comunitate etnică şi am simţit şi sprijinul comunităţilor locale. De exemplu, în cazul manifestărilor din Germania şi Belgia, am avut parte de sprijinul şi simpatia autohtonilor. În orice ţară în care ne-am prezentat, populaţia a fost alături de noi.

Ce fel de programe concrete desfăşuraţi pentru a ajuta refugiaţii din Crimeea?

Ca parteneri oficial al Înaltului Comisariat pentru Refugiaţi ONU am avut două mari proiecte de adaptare a refugiaţilor. Acum avem 10.500 de refugiaţi doar în Regiunea Lvov. Primul program face referire la ajutorul financiar pe care îl puteam acorda unei familii de refugiaţi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai (rezolvarea unor probleme administrative ale locuinţei, cu o sumă de până la 3.000$). Pentru persoanele care aveau iniţiative de deschidere/redeschidere a unor afaceri, au fost create programe de dezvoltare a spiritului antreprenorial, sprijinul fiind juridic, administrativ şi din punctul de vedere al sustenabilităţii financiare. Programul presupune depunerea planului de afaceri, care trebuia depus la Secretariatul Oficiului şi evaluat de o comisie de specialişti. A fost acordată consultanţă pentru 85 astfel de iniţiative demarate de persoane refugiate din Crimeea. Am creat astfel noi locuri de muncă, pe diverse domenii: cafenele, frizerii, restaurante cu mâncăruri tradiţionale, cabinete stomatologice. Cel mai mult punem accent pe dezvoltarea profesională a persoanelor. Sunt oameni care au abilităţi pe diverse domenii economice, sociale. Pot deschide diverse afaceri şi pot desfăşura activităţi pentru a nu sta la rând pentru a primi mâncare şi haine gratuite. Ei trebuie ajutaţi să-şi dezvolte afaceri, să devină antreprenori, să poată dezvolta afaceri care să ajute la dezvoltarea economică a Lvovului, prin capacităţile lor, prin îndemânarea lor.

Se ştie că, de obicei, refugiaţii poartă cu ei o serie întreagă de probleme sociale, confesionale. Aveţi la Lvov lăcaşe de cult sau şcoli în care copiii să înveţe în limba maternă? Aşa cum arătaţi într-un interviu anterior, este al treilea val de refugiaţi din Crimeea. Se nasc probleme sociale serioase. Cum se adaptează cei mici, copiii? Cei mari unde se duc să se roage, pentru că aceste probleme sunt reale şi îi afectează sufleteşte?

În ultimul an s-au dezvoltat foarte mult organizaţiile nonguvernamentale care să sprijine dezvoltarea spirituală, educaţională a tătarilor. Avem înregistrată, sub o formă juridică, comunitatea noastră religioasă şi avem un lăcaş de cult. Există un ONG, „Casa Crimeii”, care pune accent pe dezvoltarea şi păstrarea valorilor culturale. Această organizaţie se ocupă de cursuri de limbă tătară, etnogeneză, de istorie şi tradiţie a tătarilor, de organizare a festivalurilor şi sărbătorilor cu specific tătăresc. În această sală au loc cursuri de limbă tătară, la care participă conaţionalii noştri şi cetăţeni din Lvov. Lăcaşul de cult este susţinut de noi, unde copiii pot studia Coranul şi limba arabă. De asemenea, se organizează întâlniri pentru femeile musulmane, întâlniri foarte importante în cadrul cultului nostru musulman şi, în fiecare vineri, toţi musulmanii pot participa la ritualul religios.

Aveţi un ziar al comunităţii, o emisiune radio, TV? Cum vă exprimaţi în cadrul comunităţii mai largi, ucrainene?

Până una alta, tot ce a însemnat mass-media tătarilor din Crimeea a fost distrusă. Canalul nostru de televiziune, ATR, şi-a încetat activitatea. De asemenea, a fost interzis şi postul de radio pentru copii. Se încearcă, sub o formă sau alta, transmiterea unor materiale pe internet, dar aceasta nu este de ajuns. Acei trădători care acum fac parte din conducerea Crimeii, cum ar fi, de exemplu, dl. Eliasov, spun că se vor reorganiza, va apărea o nouă televiziune în Crimeea, dar, până în prezent, nu s-a văzut nimic. Noi ştim şi înţelegem că mass-media şi canalele de informaţie sunt o armă puternică care este folosită. De aceea Putin şi conducerea lui Putin din Crimeea vor încerca să creeze false canale de televiziune, false surse de informaţii, false organizaţii care să spună că reprezintă tătarii din Crimeea astfel ca, pe viitor, Putin să poată afirma că nu există persecuţii, că nu există nicio interdicţie a drepturilor tătarilor din Crimeea. Sunt ferm convins că ATR, canalul tradiţional de televiziune al tătarilor din Crimeea, va redifuza, sub o altă formă, pentru a prezenta informaţia reală şi concretă. Nu ştim unde va fi amplasat acest canal: poate va fi în Kiev, poate vom reuşi să-l readucem în Crimeea. Există un mare interes din partea companiilor de televiziune din Ucraina de a deschide, de a crea oportunităţi de difuzare de emisiuni şi materiale pentru comunitatea de tătari.

Credeţi că Crimeea, Donbas, Doneţk, Lugansk reprezintă experimente ale lui Putin în sensul utilizării unor forme noi de agresiune. Crimeea a fost ocupată de indivizi care nu aveau însemne militare. Putin neagă că armata rusă ar fi în Crimeea. Nu cumva este vorba de forme noi de agresiune în care agresorul nu poate fi, în mod clar, evident, arătat cu degetul?

Haideţi s-o spunem deschis. Rusia a fost tot timpul în Crimeea. Am trăit acolo mai mult de 20 de ani. Tot timpul au fost maşini mari, care cărau tehnică militară, cu însemne ruseşti, cu numere de înmatriculare ruseşti. Existau, în perioada în care Crimeea aparţinea de Ucraina, zone interzise, încercuite, îngrădite în care nu aveai voie să intri şi care erau teritoriu rusesc. Prezenţa militară este un factor decisiv în impunerea puterii în această zonă. Am trăit mai mulţi ani într-un oraş în care, în zona centrală, pe frontispiciul unei clădiri era un citat: „în veci cu Rusia, cu mama Rusia, cu marea Rusia”. Întotdeauna Moscova a susţinut pe faţă direcţiile pro-ruse ale diverselor organizaţii cu specific pro-rus atât în Crimeea, cât şi în Donbas. Şi atunci când a simţit că ţara vecină este slabă, slăbită, Rusia a venit cu lovitură de pumnal pe la spate. Aceasta trebuie să fie o lecţie şi o atenţionare pentru toate ţările vecine din Europa. Putin este un fanatic care de faţă cu liderii democraţi ai lumii, uitându-se la alb, spune că e negru. Este un KGB-ist care va folosi orice formă pentru a-şi impune puterea şi dictatura, oriunde şi oricând. Aş vrea să atrag atenţia, mai ales publicului din România, că aceasta nu este numai problema noastră, este a întregului continent. Dacă nu vom primi ajutor, militar şi financiar, pentru a opri această agresiune, oricând se poate întâmpla un astfel de lucru şi în ţările vecine nouă. Ştim că în România se află o puternică comunitate a tătarilor din Crimeea. Structura lui Putin, oamenii lui Putin încearcă să îi implice şi pe ei în acţiune. Este o tactică/politică care devine tradiţie în cazul acestuia. Aş vrea să le reamintesc conaţionalilor mei tătari de acel regim totalitar care a încercat, de nenumărate ori, să ne distrugă. Aş vrea să le reamintesc de cine a fost Stalin, căruia acum i se ridică monumente în Crimeea. Acesta este cel mai important moment când toată comunitatea de tătari ar trebui să se unească pentru a lua atitudine împotriva dictaturii lui Putin. Există acei tătari care sunt în slujba Kremlinului şi care mediatizează peste tot ideea că acum ar fi cel mai propice moment pentru unificarea tătarilor, pentru renaşterea spirituală a acestora, prin oportunităţile pe care le oferă Rusia. Trebuie să le reamintim tuturor că aceasta este o capcană, o problemă dificilă care trebuie depăşită. Nu uitaţi niciodată cine a fost duşmanul, cine a fost cel care ne-a distrus strămoşii.

Pot să vă spun „domnule profesor”? Aţi terminat filologie? Aţi predat?

În 1997 am terminat facultatea, dar m-am dus să lucrez ca muncitor în construcţii în Rusia pentru că salariul meu de profesor ajungea doar pentru o singură intrare în magazin. Educaţia oferită de sistemul de învăţământ ucrainean mi-a fost de foarte mare importanţă şi vreau să mulţumesc pentru aceasta deoarece în 1999 am format un ONG care se ocupa de reintegrarea tătarilor care se întorceau din Crimeea din deportările anterioare din Asia. Numărul lor era foarte mare (peste 200.000 de oameni) şi activitatea era foarte necesară.

O ultimă întrebare, domnule profesor. În România, tătarii au reprezentant în Parlamentul României, au afaceri. V-aţi gândit că diaspora tătarilor Crimeii poate deschide oportunităţi de afaceri în România. Cum ar putea România să vă sprijine, ce ar trebui să facă ţara mea ca să sprijine comunitatea tătarilor, această etnie care trece printr-o tragedie colosală?

În primul rând, este foarte important să avem o poziţie morală activă şi bine organizată. De asemenea, vreau să spun că avem nevoie şi de ajutor tehnic, având în vedere programele pe care le-am prezentat şi care se află acum în desfăşurare. Cea mai stringentă problemă este aceea a spaţiului locativ. De aceea, ne gândim foarte serios cum să rezolvăm aceste lucruri. Ne gândim să construim o clădire pentru refugiaţi. Administraţia locală din Lvov se gândeşte la oferirea, pentru refugiaţii din Crimeea, a unor suprafeţe de teren pe care aceştia să îşi construiască locuinţe. Sunt lucruri de o importanţă majoră pe care aceştia trebuie să le rezolve în cât mai scurt timp. Visul nostru este reprezentat de reîntoarcerea tătarilor în Crimeea. Vrem să creăm unitate printre tătarii noştri şi, eventual să ne apropiem de Crimeea, creând o structură etnică solidă în zona Herson. Lucrurile acestea vor găsi, în mod sigur, o rezolvare în cadrul dezbaterilor celui de-al doilea Congres Naţional al Tătarilor Crimeii. Atunci cred că va fi o întâlnire de lucru cu colegii noştri din România în care să vorbim despre nişte direcţii comune concrete, de rezolvare a situaţiei noastre.

După Turcia, cea mai importantă comunitate de tătari este în România şi este important ca mesajul să ajungă la aceştia. Ei nu se consideră tătari, ci crimeeni. Sunt trei grupe etnice care s-au regăsit în Crimeea: crimle, crâmciacii şi caraimii. Toate au origine turanică, asemănătoare în ţinută, cântece etc. Este diferită doar confesiunea lor.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.