Erorile judiciare, muniție în lupta politică

„Mai bine să scape zece vinovați decât să fie condamnat un nevinovat“ este unul dintre principiile pe care oamenii legii le invocă atunci când vorbesc de meseria lor.

Frenezia anticorupției pare să fi pierdut din vedere acest principiu și să-l fi schimbat cu deviza „Țării, cât mai mulți încătușați!“. Cei mai numeroși dintre „încătușați“ sunt politicieni. Scoși în fața publicului și plimbați precum ursul prin iarmaroc, găzduiți „Beciul domnesc“, aceștia nu ezită să dea mereu vina pe abuzul justiției și să-și susțină nevinovăția. Majoritatea sunt condamnați însă de toate instanțele.

Există însă și cazuri de erori judiciare ale procurorilor sau ale judecătorilor. Erori pe care politicienii nu se sfiesc să le folosească ca argumente contrajustiției, fiecare după cum îi dictează interesele propriei tabere. Ei nu se sfiesc să profite de cazurile celor care au fost terfeliți în fel și chip. Tot justiția este însă cea care demonstrează că victimele erorilor judiciare au ajuns în această situație în urma unor anchete declanșate, adeseori, pe urma unor denunțuri mincinoase, date de alți inculpați aflați la ananghie.

Justiția, în calitatea sa de „a treia putere în stat“, ar trebui să nu aibă absolut nicio legătură cu lumea politicii. Cu toate acestea, au existat anchete penale care, declanșate de procurori, au schimbat echilibrul politic.
Ulterior, o serie de asemenea de rechizitorii întocmite de cei de la anticorupție pe numele unor politicieni au fost infirmate și retrimise, pentru „completarea“ anchetelor. Dar cele mai grave cazuri au fost cele în care, odată ajunși în fața instanței, presupușii corupți au fost achitați. Dar asta nu a mai contat: cei care au avut ghinionul să intre în „vizorul“ DNA, chiar și achitați, au cam dispărut din viața politică.

„Mi s-a sugerat de anchetatori…“

Gabriel Berca, fost ministru de Interne, a fost condamnat, anul trecut, la trei ani cu executare, sub acuzația de trafic de influență. În luna iulie 2015, Berca a fost arestat, plimbat prin fața camerelor de vederi, cu cătușe la mâini, apoi a fost ținut în arest preventiv vreme de două luni, plus încă o lună, în arest la domiciliu. Ulterior, pe 13 august 2015, a fost trimis în judecată prin rechizitoriul asumat de procurorul Cornelia Hrincescu, șefa DNA Bacău. O bună parte a acuzațiilor care i-au fost aduse lui Berca s-au bazat pe denunțurile formulate de omul de afaceri Viorel Rusu și fostul deputat PDL Mihai Banu. În anchetă, Banu a declarat că ar fi primit 80.000 de euro, pe care i-ar fi dat apoi lui Berca. Nimic în neregulă până aici: strict legal, denunțul este acceptat în justiție. Lucrurile au luat o întorsătură penibilă pentru DNA în momentul în care, ajuns în fața magistraților de la Înalta Curte de Casație și Justiție, Mihai Banu a explicat modul în care a ajuns să-l denunțe pe Berca. Concret, a declarat: „Mi s-a sugerat de către anchetatori că voi plăti dacă nu dau declarații adecvate… Eram bolnav de diabet și nu primisem medicamentația recomandată, am dat o declarație în care afirmam că am primit suma de 80 mii euro, pe care i-am înmânat-o lui Berca. Am inventat-o cu speranța că voi obține o punere în libertate“. Nu a obținut-o și a mai stat în arest preventiv încă 30 de zile. Dar, cu toate că acuzarea lui Berca s-a bazat pe această declarație mincinoasă, procesul lui continuă și în acest moment pe rolul instanței supreme.

Cum a ratat Orban Primăria Capitalei

Primăvara anului 2016: liberalul Ludovic Orban se pregătea să candideze pentru postul de primar general al Capitalei. Bun orator și politician deosebit de abil, el era creditat cu cele mai mari șanse de a deveni edilul-șef al Bucureștiului. Era, dar nu a fost să fie: Orban a fost scos din cursa electorală de către DNA, în urma unui denunț făcut de un personaj reținut de procurori: afaceristul Tiberiu Urdăreanu. Exact când se pregătea să-și anunțe candidatura, în luna mai 2016, Ludovic Orban a fost trimis în judecată, acuzat de săvârșirea infracțiunii de folosire a influenței în scopul obținerii de foloase necuvenite. Conform DNA, pe 1 martie 2016, Ludovic Orban l-ar fi contactat pe omul de afaceri Tiberiu Urdăreanu, căruia i-a cerut ajutor financiar pentru campania electorală locală din vara acelui an. Procurorii au susținut că la acea dată Orban s-ar fi întâlnit cu Urdăreanu acasă la acesta, unde politicianul i-a spus că are nevoie de 50.000 de euro ,„cash“ pentru propria lui campanie electorală, bani care ar fi urmat să ajungă la diferite posturi TV. Ulterior, pe 20 martie 2016, cei doi s-au reîntâlnit, iar Orban și-a reînnoit cererea, menționând că are un buget de campanie mic și că vrea „să aibă canale deschise“ la anumite posturi de televiziune. Acest denunț l-a trimis pe Orban în fața judecătorilor și pe Urdăreanu l-a scăpat de un dosar penal. Orban a fost obligat să-și ia adio de la candidatură și să ia calea sălilor de judecată. Cu câteva zile în urmă, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus însă achitarea lui Orban, în primă instanță. Târzie consolare: în acest moment, Primăria Capitalei este condusă de Gabriela Vrânceanu Firea.

Olguța Vasilescu, altă victimă a lui Urdăreanu

Altă victimă a unei anchete pe care DNA a pornit-o în baza unui denunț a fost Olguța Vasilescu, fost primar al Craiovei și actual ministru al Muncii. La fel ca Ludovic Orban, și ea a fost denunțată de omul de afaceri Tiberiu Urdăreanu, care a declarat în fața procurorilor că Olguța Vasilescu, în calitatea sa de primar al Craiovei, i-a solicitat o sumă importantă de bani ce ar fi urmat să o utilizeze pentru o lucrare edilitară. De altfel, s-a spus mereu că fostul primar este implicat în dosarul „Bani pentru fațadele de bloc“. În primăvara anului 2016, pe 30 martie, Olguța Vasilescu a fost audiată la sediul DNA, de unde a fost scoasă cu cătușe la mâini și încarcerată pentru 24 de ore. Atunci, ea a fost acuzată de „luare de mită, spălare de bani și trafic de influență în scopul obținerii de bani, bunuri sau foloase necuvenite“. După expirarea ordonanței de reținere, a fost plasată în arest la domiciliu.
Ulterior, pe 19 iulie 2016, Olguța Vasilescu a fost trimisă în judecată sub acuzațiile de luare de mită – patru infracţiuni, folosirea autorităţii sau influenţei în scopul obţinerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite – două infracţiuni, plus alte două infracțiuni de spălare de bani.
Dar chiar și în aceste condiții, Olguța Vasilescu nu a renunțat la funcția de primar al Craiovei. Și, spre deosebire Ludovic Orban, nu s-a retras nici din cursa electorală, fiind aleasă în Camera Deputaților. De acolo, a ajuns ministru în Guvernul României. Asta nu a însemnat că procesul ei nu a mers mai departe. Dar a mers doar până pe 15 decembrie 2016, când instanța a dispus restituirea întregului dosar la DNA. Atunci, judecătorii au constatat nereguli în dosar: multe dintre probele adunate de anchetatori sunt nule, iar inculpatei Vasilescu i s-a încălcat dreptul la apărare.

Oltean cel „restituit“

„Dosarele restituite“ se înscriu și ele la capitolul eșecuri ale procurorilor. Acestea reprezintă cauze trimise în instanță, în care judecătorii constată că urmărirea penală este prost făcută. Fie este incompletă, fie nu a fost respectată procedura penală. Așadar, aceste dosare penale, odată ajunse pe masa judecătorilor, sunt retrimise la cei care le-au întocmit, „pentru completarea anchetei“. Aceste cauze ajunse în impas sunt exemple fie de incompetență, fie de rea-credință.

În urmă cu două zile, pe 3 februarie 2017, magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție au dispus restituirea la Direcția Națională Anticorupție a dosarului în care fostul lider PDL Ioan Oltean a fost trimis în judecată, în 2016, sub acuzația de complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave. Ioan Oltean s-a aflat în centrul unui scandal imens, acuzat că, alături de Crinuța Dumitrean, fosta președintă a ANRP (Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților), ar fi acordat despăgubiri supraevaluate într-un dosar pentru un teren din Pitești. Ocazie cu care s-a produs un prejudiciu de circa o sută de milioane de lei. A fost un dosar complicat, în care, alături de Ioan Oltean și Crinuța Dumitrean, au mai fost trimiși în judecată încă opt inculpați, în general foști membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din ANRP. Restituirea întregului dosar la DNA este motivată prin faptul că rechizitoriul pe baza căruia Oltean et comp. au fost trimiși în judecată este incorect întocmit de procurorii care au instrumentat ancheta.

Voicu, Păun și Diaconu, un trio de „restituiți“

Magistrații instanței supreme au pronunțat, tot vinerea trecută, decizia definitivă de restituire la Direcția Națională Anticorupție a dosarului în care Mădălin Voicu, Nicolae Păun şi Gelu Diaconu au fost trimiși în judecată. Ei au fost acuzați de comiterea unor infracțiuni legate de modul în care s-au cheltuit fondurile europene destinate integrării sociale a persoanelor de etnie romă. Cei trei, plus alți câțiva coinculpați, au fost trimiși în judecată pe 18 iulie 2016 pentru abuz în serviciu. Restituirea acestui dosar nu înseamnă nimic altceva decât că, și în această anchetă, procurorii DNA nu și-au făcut bine treaba. Motivele acestei erori trebuie să fie stabilite de instanță, care va trebui să stabilească dacă e vorba despre incompetență sau rea-voință după judecarea definitivă a cauzei. Din fericire, în acest caz, inculpații nu au fost arestați preventiv și nici nu au suportat coerciții ale legii.

Regretabilele erori și viața oamenilor

De curând, DNA ne-a anunțat că, „dintr-o regretabilă eroare“, un angajat al DNA „a prezentat o statistică a dosarelor restituite definitiv, aferentă ultimelor șase luni ale anului 2016, pe care a intitulat-o ca fiind aferentă întregului an 2016“. Prezentând acest anunț, Codruța Kovesi a anunțat că, în ultimii ani, instanțele de judecată au restituit un număr relativ restrâns de dosare. Probabil că așa și este. Dar ea s-a ferit, ca dracul de tămâie, să vorbească și despre modul în care DNA este răspunzătoare pentru sănătatea măcinată prin arestul preventiv, precum și prin sălile de judecată, a inculpaților care până la urmă au fost achitați. La fel cu nu a pomenit nimic despre carierele politice, cărora tot DNA le-a pus capăt în mod abuziv. Probabil că ea s-o fi gândit că toate acestea sunt doar niște banale „pagube colaterale“. Situația poate fi extrapolată și în cazul altor Parchete sau instanţe.

Un caz-școală: comisarul Berbeceanu

Cazul cel mai dramatic de justiție făcută doar pe baza unor denunțuri este cel al comisarului-șef Traian Berbeceanu, fostul șef al BCCO Alba Iulia. În cazul său, scandalul a pornit în octombrie 2013, când Berbeceanu a fost ridicat de la domiciliul său din Deva de către anchetatorii DIICOT. Vestea reținerii lui a căzut ca un trăsnet, cu atât mai mult cu cât anterior el fusese declarat „polițistul anului“. În timp ce era dus la dubă, Berbeceanu a mai apucat să dea o ultimă declarație: „Sunt un polițist cinstit, care și-a făcut datoria. Asistați la cea mai mare mârșăvie și nemernicie pe care am pățit-o eu în 20 de ani de când lucrez în poliție. Aveți încredere că o să fie bine și o să iasă adevărul la iveală. Nu pot să comentez acum legat de cine ar putea sta în spatele acestui demers, ci la momentul potrivit. Persoane pe care de-a lungul timpului le-am cercetat în stare de arest pentru infracțiuni deosebit de grave, persoane care au societăți comerciale, care au dosare penale și sunt forțate să depună denunțuri calomnioase împotriva mea și a ofițerilor mei și, bineînțeles, sprijinite de structuri ale statului care lucrează împotriva noastră, din păcate. O să aflați în curând foarte multe detalii“. Dar situația s-a clarificat mult mai târziu, abia după trei ani, pe 30 iunie 2016, când Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus în primă instanță achitarea comisarului-șef Traian Berbeceanu. Prin aceeași sentință, Ioan Mureșan, fostul procuror-şef de la DIICOT Alba Iulia, a fost condamnat la 7 ani de pușcărie cu executarea pedepsei. Considerat principalul decident al abuzurilor comise împotriva lui Berbeceanu, procurorul-șef Mureşan a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de „represiune nedreaptă“.
De la izbucnirea scandalului privind ordonațele de grațiere și modificare a Codurilor penale, Berbeceanu a declarat că nu-și dorește grațiere, ci un proces corect. „Stimate domnule ministru al Justiţiei, aş vrea să ajung ziua când, în dosarul în care am fost inculpat nevinovat, un complet de judecători ai Înaltei Curţi vor pronunţa o hotărâre definitivă! Aş vrea ca în acest fel să îmi fie apărate reputaţia şi onoarea, să îmi fie redată demnitatea! Aş vrea să lăsaţi Înalta Curte să poată să facă asta! Eu nu vreau graţiere şi nici amnistie, domnule ministru! Mi-aş dori ca cei care mi-au distrus viaţa şi cariera să fie la rândul lor judecaţi până la capăt!“, afirmă polițistul într-o scrisoare trimisă ministrului Florin Iordache.

„Restituie cauza la DNA constatând neregularitatea actului de sesizare a instanței și constată nulitatea relativă a actelor de urmărire penală privind pe inculpata Vasilescu Lia Olguța, prin încălcarea dreptului acesteia la apărare.“ Tribunalul București

3 ani a durat până Traian Berbeceanu a reușit să-și spele imaginea terfelită de interesele obscure ale unui procuror DIICOT

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.