Abia întors de la Amsterdam, unde a fost unul dintre protagoniştii peliculei „Planeta Petrila” de Andrei Dăscălescu, proiectată în cadrul IDFA (Festivalul Internaţional de Film Documentar), artistul Ion Barbu se pregăteşte să ia un premiu pentru poezie. Cu toate că toată poezia pe care a scris-o era a altora. A scris versuri ale poeţilor contemporani pe blocuri, a transformat clădiri părăsite în centre culturale, a făcut festival de muzică la Petrila.
Ce e Planeta Petrila?
Înainte de a fi un film, Planeta Petrila e o utopie! Utopia că un oraş monoindustrial se poate transforma într-unul pluricultural. Utopia să crezi că dacă nu eşti în Spaţiul Schengen, măcar să crezi că poţi fi în Timpul Schengen.
Ce a făcut la Amsterdam?
Făceam o glumă acolo, la scenă deschisă, cum că înainte de a veni regizorul Andrei Dăscălescu în Petrila aceasta era necunoscută în România. După descălecarea sa, acum carevasăzică, e necunoscută în întreaga lume. Lăsând gluma la o parte, pot spune că filmul Dăscălescului a fost cel mai bun ambasador al Petrilei la curtea Uniunii Europene. De acum nu trebuie decât să ţinem piept investitorilor străini care ne vor călca. Sper că nu în picioare…
Cum a ajuns Petrila din provincie capitală pentru creativitate?
Aici am un amendament. Înainte ca Sibiul să devină Capitală Culturală Europeană, cu de la mine putere am decretat Petrila drept Periferie Culturală Europeană. Acum ce mi-e provincia, ce mi-e periferia? Important e să fii tot timpul în Avangardă.
S-a schimbat raportul dintre amenzile pentru poezie scrisă pe blocuri şi aprecierile pentru cum schimbaţi oraşul?
Petrileanul, chit că-i poliţist ori politician, tradiţional din fire nu vrea să aibă raporturi inverse. Deci raportul e cel de dinainte, aşa cum au stabilit ei. Este şi motivul pentru care sunt privit ca la început, cu toate că, odată cu trecerea timpului, se zice că vederea mai slăbeşte. La fel ca şi vigilenţa. Nu-i aşa?
Care a fost cel mai greu moment în proiectele pe care le-aţi legat dintr-un colţ în altul al ţării şi pe afară?
Momentele cele mai grele sunt acelea în care constaţi că forţele proprii financiare sunt extrem de slăbite şi simţi nevoia să apelezi la vreun Soros local. Mă enervează la culme să se uite potentatul la mine ca la un cerşetor. E drept că mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte nimic, dar, oricât de frumoasă mi-ar fi povestea, cu firimituri nu poţi hrăni oameni. Doar şoareci.
Unde se termină un centru şi începe o provincie?
Ca fost topograf, pot să vă spun că din orice punct poţi să-ţi faci propria reprezentare tridimensională a lumii. E o iluzie să crezi că există nişte graniţe care să delimiteze provincia de capitală. Sunt atâtea oraşe care pot fi lesne considerate drept capitale. Un exemplu. Este Petrila capitala prostului gust? Este.
Care dintre cărţile pe care le-aţi îngrijit consideraţi că „a dat lovitura” şi ce înseamnă asta?
Aproape toate cărţile mele au dat lovitura. Fiind foarte pretenţioase, foarte arătoase, e normal să fie şi mai costisitoare decât o femeie de bani gata. Asta înseamnă că din „loviturile” invocate de tine mi-am revenit financiar greu de tot…
Ce se întâmplă acum după întoarcerea de la Amsterdam?
Acum, olandezul zburător din mine merge la Timişoara să ia Premiul de poezie „Petre Stoica”. Dacă un cântăreţ poate să ia Nobelul pentru literatură, de ce n-ar putea să ia un caricaturist Nobelaşul pentru poezie?!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.